14,797 matches
-
biblic] legat] de imitatio Dei se concretizeaz] în versete precum: „Fiți sfinți, c] Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru” (Lev. 19,2); „Acum, Israele, ce altă cere de la tine Domnul, Dumnezeul ț]u decât s] te temi de Domnul, Dumnezeul ț]u, s] umbli în toate c]ile Lui, s] iubești și s] slujești Domnului, Dumnezeului ț]u, din toat] inima ta și din tot sufletul ț]u” (Deut. 10,12); „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Eu, Domnul, Dumnezeul vostru” (Lev. 19,2); „Acum, Israele, ce altă cere de la tine Domnul, Dumnezeul ț]u decât s] te temi de Domnul, Dumnezeul ț]u, s] umbli în toate c]ile Lui, s] iubești și s] slujești Domnului, Dumnezeului ț]u, din toat] inima ta și din tot sufletul ț]u” (Deut. 10,12); „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dac] vei p]zi poruncile Domnului, Dumnezeului ț]u, și vei umblă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] iubești și s] slujești Domnului, Dumnezeului ț]u, din toat] inima ta și din tot sufletul ț]u” (Deut. 10,12); „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dac] vei p]zi poruncile Domnului, Dumnezeului ț]u, și vei umblă pe c]ile Lui” (Deut. 28,9). Aceste versete ilustreaz] în mod explicit dou] porunci: de a fi sfințit, pentru c] Dumnezeu este sfânt, si de a umblă în c]ile Lui. Cum putem deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în c]ile Lui; de exemplu, omul se comport] în manier] dumnezeiasc] în m]sura în care acest lucru îi este accesibil. Creștinismul pune un accent și mai clar pe interpretarea literal] și, astfel, metafizic], a imit]rii lui Dumnezeu. Dumnezeul creștinilor dorește atât de mult că omul s] I se asemene, încât realizeaz] un act ce ține de imitatio humani și ia chip de om. În acest caz, imitarea lui Dumnezeu se face printr-un intermediar și devine imitatio Christi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credință în lumea de dincolo, 2) Hristos al culturii, un creștinism care r]spândește lumină evanghelic] peste ordinea existențial], f]r] a opera modific]ri majore ale acesteia, 3) paradoxul dintre Hristos și cultur], care face o distincție clar] între Dumnezeul blând din cadrul Bisericii, și Cel strict în vederea menținerii ordinii vieții publice, 4) Hristos mai presus de cultur], care se refer] la Biserică triumf]toare ce caut] s] dețin] controlul asupra vieții publice, 5) Hristos transform] cultură, un stimulent pentru viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de societate (leproșii), cei marginalizați din punct de vedere social și fâț] de femei. Care este înțelesul iubirii la care s-a referit Iisus când a spus c] Vechiul Testament (Tora) poate fi redus la dou] porunci: „S] iubești pe Domnul, Dumnezeul ț]u, si pe aproapele ț]u că pe tine însuți” (Maț. 22,34)? F]r] a face o analiz] detaliat], este binecunoscut faptul c] unicului cuvânt englezesc pentru iubire (love) îi corespund diferite cuvinte grecești, eros (dorința de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
idee etern] (rațio eternă) în mintea Să. (Acest] noțiune, denumit] uneori, „exemplaritate divin]”, a fost evident influențat] de elementul menționat mai devreme din metafizica lui Platon și de mitul creației pe care il prezint] în dialogul „Timaeus”, în care supremul Dumnezeu sau Creatorul (demiurge) are capacitatea de a-și dori s] creeze o lume care s] întruchipeze formele.) Luate în ansamblu, aceste idei au oferit o prezentare a dreptului natural ca model potrivit de activitate în concordant] cu ordinea rațional] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan] nu poate inc]lca, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întrebarea „Ce face un lucru s] fie bun?” (Harrison, 1971, ofer] o expunere mai detaliat]). Principala obiecție care se ridic] împotriva primei teorii, explicând voia lui Dumnezeu în termeni de bine, este c] pare s] încalce suveranitatea și omnipotenta lui Dumnezeu, f] cându-L subiectul unei norme morale independente. Alte asemenea constrângeri legate de libertatea și puterea lui Dumnezeu ar fi criticabile pentru cei care susțin c] nu exist] nici o limit] cu privire la ceea ce Dumnezeu poate dori sau porunci. Că r]spuns exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a alege altceva, dar fiind atât de binevoitor, El dorește-deliberat-binele (vezi Nelson Pike, „Omnipotence and God’s inbility to sin” [Omnipotenta și incapacitatea lui Dumnezeu de a p]c]tui] (1981). A doua modalitate de a împ]că omnipotenta lui Dumnezeu cu dorința Să de a face numai bine este prezentat] de R.G. Swinburne care pleac] de la o distincție între adev]rurile morale necesare și cele contingențe (1974). Adev]rurile morale necesare sunt înțelese că adev]ruri morale care nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este contingent deoarece este un exemplu de principiu general doar în virtutea împrejur]rilor care ar fi putut fi diferite. Aceast] distincție îi permite lui Swinburne s] susțin] c] cel putin adev]rul moral necesar nu poate inc]lca omnipotenta lui Dumnezeu prin restricționarea voinței Lui, nu mai mult decât poate adev]rul logic. La fel cum incapacitatea lui Dumnezeu de a face un cerc rotund nu-i submineaz] omnipotenta, la fel se întâmpl] și cu incapacitatea Lui de a porunci c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Don Juan în infern de Charles Baudelaire (B. Fundoianu), piesa Coram populo de August Strindberg (Alfred Hefter, semnat Vondra), versuri de Ch. N. Bialik (Enric Furtună) și Marcel Schwob (I. M. Rașcu, sub pseudonimul Evandru); Tudor Arghezi adaptează poemul Dumnezeii de Walt Whitman. Cu piese de teatru colaborează Pompiliu Păltănea (Fugind de Charibdis, Jocul zeilor), Alfred Hefter ( Miros de iarbă, sub pseudonimul Hidalgo) și Dan Bădărău (Spre altă viață). Pe prima pagină, realizată de Alfred Hefter sub iscălitura Ciric, sunt
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
își intitulează cartea Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești. Necesitatea scrierii acesteia este pentru el de neocolit, căci ține de datoria morală față de „limba patriei noastre prin care cuvântăm, limba cu care ne închinăm marelui Dumnezeu proslăvindu-l întru închinăciunea Troiții cei de o ființă, limba cu care cuvântând petrecem viețuirea aceasta vremelnică și nădăjduind dobândirea acei statornice ne străduim a o câștiga”; fără gramatică, limba e amenințată de „strămutare” și „dejghinare”. Romanitatea limbii române este
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile [...] de noapte/ de nesomn și de drum către moarte”. Recunoscându-și păcatul cu permanente trimiteri biblice, poetul își permite să „glumească” în mărturisirile de credință către un Dumnezeu tăcut și absent. Revelația e însă clară: „Doamne, sunt convins că exiști...”. Cum s-a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
Debut pe mai multe voci, VTRA, 2002, 11-12; Octavian Soviany, Despre starea calorică a (cvasi)literaturii, „Paradigma”, 2003, 1-2; Nicolae Bârna, Însemnări despre doi poeți, VR, 2003, 3-4; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine (IV), CL, 2003, 4; Bogdan-Alexandru Stănescu, Adio, Dumnezeul meu, LCF, 2003, 27; Octavian Soviany, Cancerul rușinos al memoriei , LCF, 2003, 31; Marin Mincu, O autolivrare viscerală, „Ziua literară”, 2003, 63; Marius Ianuș, Cine a inventat „fracturismul” și ce este el, ALA, 2003, 670; Daniel Cristea-Enache, Poezia-jurnal, ALA, 2003
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
democratică, În care toți sunt asemenea, din punctul de vedere al drepturilor și libertăților politice, ca și În ceea ce privește apartenența unanim recunoscută la aceeași comunitate națională. În fine, locul spațiului sacru, al ritualului și al sărbătorii, al universului ordonat de un Dumnezeu omniprezent, va fi luat de lumea secularizată, profană, explicabilă rațional, din care divinitatea era evacuată Într-un spațiu celest Îndepărtat și aproximativ. În spațiul rămas liber ca urmare a distrugerii factorilor tradiționali de coeziune socială se inserează noul principiu de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
popularități, imaginea medievală a monarhului autocrat, de drept divin, nu mai era suficientă În ochii supușilor săi de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Treptat, nașterea mentalităților moderne va face ca adulația acestora să nu mai fie Îndreptată către unsul lui Dumnezeu, ci către o vedetă. Debutul acestui proces, care se va Încheia, desigur, mult mai târziu, poate fi surprins și În rândurile românilor transilvăneni din epoca Școlii Ardelene. Primele sale semne sunt spectaculoase. Împăratul, dornic să-și cunoască supușii nu numai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În agonie să putem vorbi de-aproape. Folosind aceeași retorică a fraternității națiunilor (legitimantă pentru orice candidat la insurecție, care contesta autoritatea politică tradițională), scrisoarea afirma că românii nu doresc „a dezonesta caracterul Întregii națiuni maghiare, nu, de aceasta ferească Dumnezeul popoarelor”. În pofida acestei asigurări, se recunoaște, cu franchețe, existența imaginilor etnice negative cu privire la maghiari, Împărtășite, după părerea semnatarului scrisorii, la nivelul Întregii societăți românești. Datorită finalității Împăciuitoare a epistolei, autorul ei nu pune accentul pe stabilirea cauzelor care au generat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
treia noapte, se duc la Ursător pentru a afla cum să ursească nou născutul. Răspunsul dat atestă faptul că Ursătorul este acela care coordonează acțiunea de ursire. Rolul ursitoarelor rămâne acela de a reprezenta adevărate voci ale destinului. Față de el, Dumnezeul creștin care Îl Îndrumă pe personajul din basm plecat să afle de ce nu are noroc se află În ipostaza unui simplu figurant, care nu poate hotărî nimic. În schimb, Ursătoriu perpetuare evidentă a unei divinități centrale arhaice e anunțat continuu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
au fost indulgențele vândute de către Papa Leon al X-lea, în vederea strângerii fondurilor necesare construirii Bisericii Sfântul Petru din Roma. Vânzarea de indulgențe era o practică des întâlnită în acele timpuri și oferea, în schimbul unor donații bănești, „iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice datorate păcatelor a căror vină este ștearsă deja, iertare pe care credinciosul bine dispus sufletește o obține în condiții determinate, prin acțiunea Bisericii care, în calitate de distribuitoare a răscumpărării, împarte și aplică, prin autoritatea ei, tezaurul îndestulărilor aduse
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
apropiate de cele ale religiei. Începând să creadă, să venereze ceva supramaterial, omul primitiv a dorit și să transmită altora această credință, ba chiar s-o impună, dacă întâmpină rezistență. Firește, ne putem imagina la începuturi un singur individ cu Dumnezeul său personal de obsidian uns cu seu, dar homo religiosus poartă în el înclinația de a împărți credința cu alții. De aici încep propaganda, manipularea, persuasiunea, căci măciuca nu mai poate rezolva totul, ca în celelalte situații pur materiale. Deci
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mulțimii care cântă din inimă prim- planuri cu femei făcându-și cruce, o gravidă în pragul facerii care se închină larg, o bătrână întrebându-se speriată : „Fără popi... Dacă nu există, atunci așa să fie, dar dacă totuși există un Dumnezeu ?”. Secole de credință bazată pe o crimă urmată de Înviere nu pot fi spulberate de o crimă fără Înviere. O religie trebuie înlocuită cu alta. Și asta se întâmplă înainte de coborârea în groapă a lui Vassili, când un tânăr la fel de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înconjurul lumii aidoma acestui avion bolșevic !”, în vreme ce Homa, ucigașul, dansează nebun printre cruci strigându-și crima. Nimeni nu-l bagă în seamă ; mulțimea privește în sus, sute de capete se rotesc încet urmărind avionul pe care nu îl vedem... Noul Dumnezeu ia în stăpânire cerul Rusiei. Procedeul acesta al umbrei metafizice aruncate de un avion, simbolizând dumnezeirea unei dictaturi pământene, îl va folosi și Leni Riefenstahl peste câțiva ani la începutul Triumfului voinței : din aeronava Führerului care se îndreaptă spre Nürnberg
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sonda de la Ursei, trebuie să vrei și să crezi cu destulă tărie că este, și atunci va fi. Cei care nu sunt în stare de asta se numesc „defetiști”. Sondorul Ioan este un înainte credincios care, așteptându-l neclintit pe Dumnezeul negru și lichid să țâșnească spre cer, nu mai ține seama de propria familie, de viața lui, de oameni. El este vestitorul din pustie. I se alătură secretarul de partid Dobre (Ștefan Ciubotărașu), cu o filosofie și mai tare, extrasă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bagă bisturiul în Apostol Bologa duhul prozatorului ardelean țipă de pe lumea cealaltă. Apostol nu se numește întâmplător Apostol. Este un ardelean „încuiat” (doamna Bologa își dorise fierbinte ca fiul ei să devină preot), profund serios, care l- a pierdut pe Dumnezeul copilăriei sale religioase, dar nu s-a dat, în schimb, pradă viciilor. Nu fumează, nu bea, nu este un chefliu, nici fustangiu. Cu excepția câtorva obișnuite aventuri „ofițerești”, nedezvoltate, el rămâne îndrăgostit de logodnica sa Marta. Popovici îl pune pe Bologa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]