14,807 matches
-
i-l dăduse mama ei într-una din zile. Dacă îți propui să faci din bărbați ce vrei tu, îi explicase, adică "victime, conturi în bancă, viitori soți ascultători [...], trebuie să fii agresivă cu ei, până îi faci să pună genunchiul în pământ". Cum, bineînțeles, cu oțet nu prinzi prea multe muște, această violență trebuie să fie înveșmântată "în farmecul cel mai suav și în feminitatea cea mai cuceritoare". Într-un cuvânt, își sfătuise ea fiica, "trebuie să pari pură, delicată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
experiență simțindu-se încă și mai umilit. Partenera sa, "o prostituată bătrână, obosită, de pe plantațiile de tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l împinge de pe ea cu brutalitate, înainte să fi atins "extazul final" la care nădăjduia. Iată de ce, chiar dacă "se realizase ceea ce s-ar putea numi în termeni medicali o penetrare completă", tânărul scriitor încă se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
150 Phillipe Labro, L'Étudiant étranger, Gallimard, Paris, 1986. "Jeu des chaises tournantes" joc de cărți în cadrul căruia jucătorii sunt așezați în jurul unei mese. În funcție de evoluția jocului, își schimbă locul, fiind "nevoiți" în unele situații să se așeze unii pe genunchii altora (n. trad.). "Jeu du tapis" joc în care fiecare participant își alege pe rând, din cercul de persoane care dansează în jurul său, un partener pe care trebuie să-l sărute (n. trad.). "Jeu de l'assassin" joc de roluri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
produsele viticole sunt tot mai mult înlocuite cu produse din țările vecine, terenur ile de la noi rămânând an de an pârloagă, de 20 de ani încoa ce. Autoturismul meu după accident Motorul mașinii se oprise. Cu toate că mă lovis em la genunchiul piciorului drept în cheia care era în contactul mașinii, sar din ea, mă reped la Dan care sângera, căăl lovise bucățile din geamul spart de la portiera din față, ceva mai sus de ochiul drept, în timp ce Lenuța, soția, așezată pe bancheta
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lui Gioto și domul lui Brunelleschi și nu știu dacă ar trebui să vă mai spun ceva despre toate acestea, căci nu mă pricep. Santa Maria del Fiore, în schimb, era deschisă și astfel mi-am plecat pentru prima dată genunchii în fața daltei lui Michelangelo, lăsînd privirea să mi se prindă în asperitățile acelei neterminate Pieta pe care artistul și-o sculptase pentru mormîntul său. Nu-mi mai amintesc foarte bine ce a urmat. Era un fel de beție de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tarabă, asta vindea fructe și mă interesa mai mult; am luat două banane prînzul mi-am șters degetele cu o batistă care s-a pătat îngrozitor și pe care o mai păstrez și astăzi și am început să scriu pe genunchi o scrisoare acasă. Este ciudat cît de dor ți se face de toți, chiar de cei pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au spus-o alții mai bine decît mine. Între timp au venit autocare cu turiști; trebuie să fi fost nordici, erau toți blonzi și ciolănoși, femeile umblau în șorturi, aveau genunchi groși și mutre de guvernante la pensie. Toți purtau atîrnate de gît aparate de fotografiat, vorbeau Dumnezeu știe ce limbă, au citit programul de vizitare al bisericii și au început să aștepte dînd ocol tarabei cu amintiri. Cea cu fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o smochină, cu părul ca beteala de pe bradul de Crăciun și o pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să-mi fac o fotografie călare pe cămilă. Animalul îngenunchează docil și mă așez comod între cocoașele ei, pe o șa lucrată dintr-un petic de cîrpă roșie, brodată, cu ciucuri aurii. Animalul începe să se clatine, se ridică în genunchi, apoi în picioare, am senzația că desfășurarea către vîrful chiparosului nu se mai sfîrșește. Parcă mă aflu într-o barcă, pe o mare în furtună. N-am crezut niciodată că o cămilă poate fi atît de înaltă. Nisipul lunecă undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
simțim în bisericile noastre. Eu vorbesc de ele pentru că mi-au bucurat ochii și sufletul în colțuri atît de diferite ale lumii... Cum să nu fii transportat în ceruri, scăldîndu-te în albastrul adînc al Voronețului? Cum să nu-ți pleci genunchii în fașa mozaicurilor Sfintei Sofia din Istanbul? Cum să nu te simți cutremurat în fața profundei credințe a călugărilor care și-au săpat și zugrăvit rugile în stîncile Capadocciei ? La liturghia de miez de noapte la Sfîntul Mormînt, atunci cînd neguțătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fi Sfîntul Dimitrie cel Nou, Maica Parascheva de la Iași, Sfîntul Nectarie de la Radu Vodă, sau Sfîntul Luca al Crimeii de la Spitalul Parhon; singurele trei morminte cunoscute ale unora dintre Apostolii lui Iisus, Petru, Ioan și Toma; în fața tuturor ne plecăm genunchii făcînd un popas în pribegiile noastre. Vă spun eu că și aceste călătorii și popasuri ne îmbogățesc viața, nu numai muzeele, palatele și monumentele diverselor popoare. Fără fărîmele acestea de Dumnezeire în care sufletul își găsește clipele de împrospătare, călătoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întremat. Aproape de finele lunii plecăm la Breaza, unde primele zece zile au fost bune, pe urmă timpul devine umed și încep ploi de zi și noapte. La 9 septembrie, ne întoarcem la București pentru că aveam o durere de picior la genunchi care mă necăjea destul de rău. Acum când scriu aceste rânduri, în ajunul Anului Nou, ne aflăm tot la Breaza, la niște cunoscuți. Aici oamenii sunt amabili și caută să ne facă șederea plăcută, atât cât se poate, dar tot printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în mâinile lui. Coșea întotdeauna cu mișcări ample, într-un ritm egal care-i dădeau forță princiara a meșteșugului bine făcut. Nicolae, vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
devine deodată una comună. Băiatul se apropie cu barca de mal și îi întinde ușor mâna: -Andrei!.. -Încântată, Lăură... O mai privește cu atenție o clipă, apoi se ridică brusc și sare pe mal. Lăură stă cu capul rezemat pe genunchi, ca și cum n-ar vrea să-l vadă. -Ai prins ceva peste? întreba el dezinvolt. -Desigur, sunt un pescar priceput, e un hobby de-al meu din copilărie. Vin adesea aici, pentru că ador salciile acestea pletoase care mângâie cu ramurile lor
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ardea de dragoste, după fazele surpinse în direct, așa că și-au spus noapte bună. El n-a putut să doarmă. A așteptat până când ei au plecat din Teatru, dar povestea asta nu putea să treacă neobservată. - Vino aici, Lăură, pe genunchii mei, zise el într-un târziu. - Imediat. Chiar acum. A urmat un minut dezinvolt. Ultimile ei cuvinte au fost: - Mai lasă-mă puțin, nu sunt încă gata.Tot mai am nevoie de tine. Nu era o simplă rugăminte, era pur
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
iar mâna lui coborî încet către sexul ei. Lăură îi prinse mâna și i-o strânse puternic. El o cuprinse cu brațul, iar ea îl apucă de dupa talie.Ținându-se înlănțuiți, se îndreptară direct către canapea. Ea se lasă pe genunchi, cu fața către el și-i săruta avida sexul superexcitat. El se aplecă reluând sărutarea pe buzele ei frumos rujate. Ea se lasă pasivă sărutata pe obraji, pe ochi, după urechi, apoi deveni brusc activă, oferindu-i atingeri mângâietoare ale
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de puternici ar fi ei, ca SUA, UE, OSCE sau ONU, nu a avut și nu poate avea succes. Încercările timide ale Moldovei de a cânta pe melodia europeană au înverșunat Moscova. Voronin a îndrăznit să mârâie, din poziția în genunchi acum vreo doi-trei ani, iar Moscova a suprimat, imediat, tot importul de produse moldovenești, ceea ce a dus țara în pragul falimentului. Și, dintr-o dată, pare a bate un vânt nou, dar rece, de origine siberiană. Rusia este pe cale să abandoneze
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
26 În paginile ei poezia debutului, sub semnătură lui St. O. (Ștefan Oprea) apărea un necrolog În aceeași notă familială și responsabilă: ,,A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la el, iar el, În genunchi, trage noaptea din luna și se Îmbracă În ea, vestejindu-se că un trandafir albastru de câmp. Avea numai 17 ani! Poezia abia Îl atinsese cu aripa, Înfiorându-l de moarte!” Și reda un buchet din creația celui adormit Intru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp Iarăși În facsimil Primul avion a fost o pasare Cu chip de inventator Vlaicu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
politic”. Text lângă basorelief: Trandafirul de câmp „În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la el, iar el, În genunchi, trage noaptea din luna și se Îmbracă În ea, vestejindu-se că un trandafir albastru de câmp. Avea numai 17 ani! Poezia abia Îl atinsese cu aripa, Înfiorându-l de moarte!” Ștefan Oprea „O mulțime de poeți și-au pierdut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Inceput (fără nerușinare) să umplem sticlele golite cu petale de prun. Mai mult, spre seară, Încercând să ne Întoarcem acasă, Îngerul ne-a tăiat drumul și ne-a pedepsit. Mai În glumă, mai În serios, ne-a șoptit: ,, Dimineața cu genunchii pe facere/ M-a aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor de neliniști, cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
merge. Alexandru Tăcu se poate numi numai Alexandru Tăcu. Și În final, amândoi să ne amintim ceea ce spunea Hemingway: ,,Câștigătorul nu ia nimic”. El ne lasă măreția unei victorii. Prietene, iartă-mă că ți-am stat atât de aproape pe genunchii tăi și ți-am plâns direct pe unghia sufletului”. La ,,Arca lui Noe”, Revista „Dacia Literară” pune În pagina coperta cărților ,,Flaut tenebra” de Alexandru Tacu-Zeletin și pe a fiicei sale Alină Tăcu ,,Corabia portugheză” și consemnează: ,, Un fel de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]