12,993 matches
-
în urmă alte materiale. Materialul întunecat poate fi format ca rezultat al procesării clatratelor metanului sub acțiunea radiațiilor sau înnegrirea altor compuși organici sub acțiunea radiațiilor. Oberon ar putea fi format dintr-un miez stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. Dacă este așa, raza miezului (480 km) este aproximativ 63% din raza satelitului, iar masa sa este de aproximativ 54% din masa satelitului—parametrii sunt dictați de compoziția satelitului. Presiunea în centrul lui Oberon este de aproximativ (5 kbar). Starea
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
miezului (480 km) este aproximativ 63% din raza satelitului, iar masa sa este de aproximativ 54% din masa satelitului—parametrii sunt dictați de compoziția satelitului. Presiunea în centrul lui Oberon este de aproximativ (5 kbar). Starea actuală a învelișului de gheață nu este clară. Dacă gheața conține suficient amoniac sau alte substanțe care împiedică înghețul, Oberon ar putea conține un strat acvatic lichid la limita dintre miez și înveliș. Grosimea acestui strat, dacă există, ar putea fi de până la 40 km
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
63% din raza satelitului, iar masa sa este de aproximativ 54% din masa satelitului—parametrii sunt dictați de compoziția satelitului. Presiunea în centrul lui Oberon este de aproximativ (5 kbar). Starea actuală a învelișului de gheață nu este clară. Dacă gheața conține suficient amoniac sau alte substanțe care împiedică înghețul, Oberon ar putea conține un strat acvatic lichid la limita dintre miez și înveliș. Grosimea acestui strat, dacă există, ar putea fi de până la 40 km iar temperatura sa de aproximativ
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din gheață relativ proaspătă. Cele mai mari cratere, Hamlet, Othello și Macbeth, au bazele formate dintr-un material foarte întunecat depus după formarea lor. Un vârf cu o altitudine de aproape 11 km a fost observat în unele imagini de la "Voyager", vârf
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
răspunzătoare pentru aspectul său actual. Cele din urmă au fost active o perioadă după formarea satelitului. Procesele endogene au fost în principal de natură tectonică și au dus la formarea canioanelor, care sunt de fapt mari crăpături ale stratului de gheață. Canioanele au distrus părți ale suprafeței vechi. Crăpăturile stratului exterior au fost cauzate de expansiunea lui Oberon cu aproximativ 0,5%, expansiune desfășurată în două faze corespunzătoare canioanelor mai vechi, respectiv celor mai recente. Natura petelor întunecate, care apar mai
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
petelor întunecate, care apar mai ales în emisfera frontală și în craterele interioare, nu este cunoscută. Unii cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui să fie cel puțin parțial separată, stratul de gheață fiind deasupra interiorului nediferențiat. Se crede că Oberon s-a format dintr-un disc de acreție sau dintr-o subnebuloasă; un disc de
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui să fie cel puțin parțial separată, stratul de gheață fiind deasupra interiorului nediferențiat. Se crede că Oberon s-a format dintr-un disc de acreție sau dintr-o subnebuloasă; un disc de gaz și praf care fie că a existat în jurul lui Uranus o vreme după formarea sa, fie
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
aproximativ 200 de milioane de ani, ceea ce ar implica și că orice activitate endogenă a încetat cu miliarde de ani în urmă. Încălzirea inițială de la acreție combinată cu dezintegrarea elementelor radioactive a fost probabil suficient de puternică încât să topească gheața în prezența unui accelerator al topirii, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sarea. Topirea ar fi putut conduce la separarea gheții de roci și la formarea unui miez stâncos înconjurat de un strat de gheață
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
combinată cu dezintegrarea elementelor radioactive a fost probabil suficient de puternică încât să topească gheața în prezența unui accelerator al topirii, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sarea. Topirea ar fi putut conduce la separarea gheții de roci și la formarea unui miez stâncos înconjurat de un strat de gheață. Un strat de apă lichidă (ocean) bogat în amoniac dizolvat ar putea să se fi format la limita miez-înveliș. Temperatura eutectică a acestui amestec este de
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
gheața în prezența unui accelerator al topirii, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sarea. Topirea ar fi putut conduce la separarea gheții de roci și la formarea unui miez stâncos înconjurat de un strat de gheață. Un strat de apă lichidă (ocean) bogat în amoniac dizolvat ar putea să se fi format la limita miez-înveliș. Temperatura eutectică a acestui amestec este de 176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
și asteroizi ar fi o variantă, dar ar face manevrarea unei nave mult mai dificilă. Coloniile pot fi așezate fie pe corpuri fizice, fie în spațiul liber: Suprafața lui Marte are cam aceeași dimensiune ca suprafața de uscat de pe Terra. Gheața de la Polul Sud întinsă peste planetă ar forma un strat de 12 metri grosime. Este posibil ca Marte să fi trecut prin aceleași procese geologice și hidrologice ca și Terra și deci ar putea conține minerale. Există deja echipamente ce
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
conform cu Robert Zubrin reprezintă o bună țintă pentru colonizarea sistemului solar exterior. Enceladus este o mică lună înghețată ce orbitează aproape de Saturn, având o suprafață foarte strălucitoare și, în regiunea polară sudică, formațiuni asemănătoare cu gheizerele ce aruncă în sus gheață și vapori de apă. Dacă Enceladus are apă lichidă, s-ar alătura lui Marte și Europei ca unul dintre primele locuri din sistemul solar ce ar putea avea viață și ar putea susține viitoare colonii. Ceilalți sateliți au mari cantități
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
slabă ca pe Pământ, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Triton (satelit al lui Neptun) și Pluto sunt asemănători ca mărime și compoziție. Ambii dețin atmosfere rarefiate de azot. Suprafețele dețin cantități substanțiale de apă sub formă de gheață, CO, azot și substanțe organice complexe rezultate din acțiunea radiației solare. La o distanță de Soare de peste 30 ua (Triton) și 30-49 ua(Pluto), energia solară nu este viabilă, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Se cunosc momentan
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
dintr-o altă specie. O altă posibilitate este un megatsunami. Un megatsunami ar putea, de exemplu, distruge întreaga Coastă de Est a Statelor Unite. Zonele de coastă din întreaga lume ar putea fi, de asemenea, inundate în caz de colaps a gheții Antarcticii de Vest. În timp ce niciuna dintre aceste scenarii nu sunt susceptibile de a distruge complet umanitatea, ele ar putea amenința civilizația regional. Recent a existat un val uriaș și fatal de tsunami, dar nu a fost suficient de mare pentru
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
Adesea se confundă noțiunea de „fază” cu cea de „stare de agregare”, mai veche și mai imprecisă. O stare de agregare este o formă a materiei caracterizată prin anumite proprietăți fizice macroscopice. De exemplu, un sistem compus din apă și gheață constă din două faze, în două stări de agregare diferite (una lichidă și cealaltă solidă); un sistem compus din apă și ulei constă și el din două faze, dar ambele în aceeași stare de agregare (lichidă), sistemul fiind un lichid
Fază (termodinamică) () [Corola-website/Science/319813_a_321142]
-
în grupa a II-a, retrogradând în a doua ligă. Echipa a jucat 18 meciuri, câștigând 4 și pierzând 14, la final având doar 8 puncte și un golaveraj de 26-57. În sezonul 1937-1938, a câștigat echipa de hochei pe gheață Dragoș Vodă a câștigat campionatul național al României.
Dragoș Vodă Cernăuți () [Corola-website/Science/319074_a_320403]
-
secție de atletism. Construirea unui teren de sport propriu în 1923 a favorizat, de asemenea, înființarea următoarelor secții: faustbal (joc asemănător cu voleiul care consta în lovirea mingii cu pumnul peste o pânză întinsă la mijlocul terenului), tenis și sporturi pe gheață (patinaj și hochei pe gheață). Până în anii '30 ai secolului al XX-lea, s-au stabilit și secții de handbal, volei, tenis de masă și schi, astfel încât numărul sportivilor legitimați a crescut de la un an la altul. Echipa de fotbal
Jahn Cernăuți () [Corola-website/Science/319084_a_320413]
-
teren de sport propriu în 1923 a favorizat, de asemenea, înființarea următoarelor secții: faustbal (joc asemănător cu voleiul care consta în lovirea mingii cu pumnul peste o pânză întinsă la mijlocul terenului), tenis și sporturi pe gheață (patinaj și hochei pe gheață). Până în anii '30 ai secolului al XX-lea, s-au stabilit și secții de handbal, volei, tenis de masă și schi, astfel încât numărul sportivilor legitimați a crescut de la un an la altul. Echipa de fotbal a participat din anul 1920
Jahn Cernăuți () [Corola-website/Science/319084_a_320413]
-
centrul ghețarului, cauzând viituri de zăpadă topită, ceea ce a dus la evacuarea a 800 de persoane. Drumul din apropierea râului Markarfljót a fost distrus în mai multe locuri. Spre deosebire de prima erupție, a doua erupție a avut loc chiar sub calota de gheață. Apa rece a zăpezii topite răcește lava repede și o fragmentează în sticlă, creând mici particule de sticlă care sunt amestecate cu coloana erupției. Acest lucru, și magnitudinea erupției, care se crede că ar fi de 10 sau de 20
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
de récréation" (Foaie de instruire și desfătare) de la 1 ianuarie la 15 decembrie, apoi în volum la 21 noiembrie. Nepoata scriitorului, Marguerite Allotte de la Fuye, relatează că în copilărie Jules Verne își imagina Insula Feydeausmulsă din pilonii de susținere de ghețuri sau de revărsările Loirei, plutind și el fiind căpitanul acestei insulei plutitoare. Scriitorul s-a sfătuit cu fratele său, Paul Verne, în privința dirijării Insulei cu elice doar cu ajutorul unei elice la tribord și a uneia la babord, fără a se
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
să bată, fețele ceasului nu au mai fost luminate, pentru a nu-i ajuta pe piloții Luftwaffe. Alteori, vremea a avut efecte nedorite asupra funcționării lui Big Ben. În ultima zi a lui 1962, ceasul a încetinit din cauza zăpezii și gheții depuse pe minutare, determinând detașarea pendulului de mecanism, așa cum era și proiectat să se întâmple în asemenea cazuri pentru a evita deteriorarea mecanismului—pendulul a continuat să se miște liber. Astfel, la miezul nopții dintre anii 1962 și 1963, el
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
compania de telecomunicații "Cable and Wireless". În casa lor se vorbea deja ebraica modernă, de asemenea exista o tradiție muzicală bogată: tatăl știa să cânte la balalaică, bunicul pe linie paternă, Menahem Mendel Heimann, care fusese căpitan de spărgător de gheață, cânta la armonică, iar străbunicul fusese, la vremea sa, violonist. În anul 1939, la 5 ani, bunicul, profitând de conexiunile sale marinărești, a reușit să transfere în mod clandestin tânăra familie cu vaporul "Winchester Castle" în Suedia, de unde un prieten
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
Degajarea interzisă (în ) este o situație în hochei pe gheață, când pucul, dupa ce a fost trimis de un jucător al echipei care se află în atac, traversează cel puțin 2 linii roșii (ultima din ele fiind linia porții). În acest caz, arbitrul de linie (linesman) va opri jocul, și
Degajare interzisă () [Corola-website/Science/315557_a_316886]
-
aceștia să le ceară să demonstreze că "era" sigur. Ulterior, după accident, a ieșit la lumină faptul că managerii NAȘĂ ignorau frecvent normele de siguranță pentru a respecta programul lansărilor. Din cauza temperaturii scăzute, s-a depus o cantitate semnificativă de gheață pe structura fixă de servicii care stătea lângă naveta. Echipa de dezgheț de la Kennedy a îndreptat o cameră în infraroșu către articulația de la spatele propulsorului din dreapta și a constatat că temperatura este de doar −13. S-a crezut că acesta
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
echipa de dezgheț a lucrat toată noaptea, inginerii de la Rockwell Internațional, primul constructor al navetei, au continuat să-și exprime îngrijorarea. Inginerii de la Rockwell aflați în Downey, California și care au văzut structura de lansare au fost îngroziți de câtă gheață era depusă. Se temeau că în timpul lansării gheață spartă ar putea lovi învelișul de protecție termică, din cauza aspirației induse de jetul de gaze de la propulsoarele cu reacție. Rocco Petrone, liderul diviziei de transport spațial de la Rockwell, și colegii săi vedeau
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]