14,023 matches
-
îndatoririle părinților de a asigura creșterea, educarea și instruirea copiilor. În acest context, a se recunoaște posibilitatea oricărui bărbat de a răsturna prezumția de paternitate, afirmînd că el este adevăratul tata al copilului, ar contraveni evident acestor imperative constituționale. Este greșit a se considera că textul art. 54 din Codul familiei conduce la o discriminare, în sensul art. 16 din Constituție, la lipsa unei categorii de persoane de posibilitatea de a-și exercita drepturile. În acest sens, însuși art. 49 din
DECIZIE Nr. 78*) din 13 septembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112195_a_113524]
-
Mitulescu și de Criști Puiu -, Criști Puiu, după ce a fost trîntit cu brio de onorabilă comisie, a făcut contestație la minister și, victorie, "ministrul culturii a îndreptat greșeală comisiei"! Sună prost. Pentru că, ce verosimilitate mai are o comisie care "a greșit" atît de flagrant? Și celelalte "greșeli", cine și cum o să le îndrepte? Și dacă, prin absurd, toți ceilalți respinși vor face contestație la minister? Va sta ministrul însuși să citească într-o disperare scenarii, mai ales că nici nu e
Scenariul, eterna poveste by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12545_a_13870]
-
mele erau altele decât ale lui nu mi s-a părut nici o clipă că Dorin Tudoran lușază. Că una scrie și alta crede. Având acest cult al prieteniei, fostul disident nu-și cruță prietenii când i se pare că aceștia greșesc. Nu cred că Tudoran e infailibil, dar sunt convins că niciodată n-ar trece cu vederea vreun păcat grav al vreunuia dintre prietenii săi, dacă i l-ar cunoaște. Așa că dacă el declară azi că e prieten cu Dan Voiculescu
Marele defect al lui Dorin Tudoran by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12550_a_13875]
-
târziu mă suna. Eram la serviciu și vorbea cu soacră-mea și-mi zicea că în loc să-mi spună ce vroia, vorbea cinci minute la telefon numai ca să-și ceară scuze. Era un om de modă veche. Nu ți-ar fi greșit cu ceva... Întâi se justifica că abuzează de amabilitatea ta: "Dumneata ai atâta treabă și uite că umbli după mine..." apoi zicea că mă roagă frumos să trag o fugă până la el. Întotdeauna mergeam cu metroul la Universitate, sunam de la
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
nostalgia și amărăciunea pierderii inocenței la o luare în posesie a lumii. Fie și doar prin cărți. Căci în cărți e ca în viață! Numai că reciproca nu e întotdeauna valabilă. Asta încerca să vă explice mama dvs. și aici greșiți cel mai adesea, voi, literații! chicoti diavolul mișcându-și urechile. Dacă în acea după-amiază de primăvară, micuțul cititor care erați s-ar fi oprit din plâns, poate că, peste ani, în anul doi de facultate, v-ați fi stăpânit lacrimile
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
să subliniez acest simptom care aduce cu sine, prin generalizare, virusul confuziei. În istoria culturală recentă blamul a fost aruncat asupra unor intelectuali din elită care n-au avut de-a face nici cu legionarismul, nici cu Antonescu. Se poate greși prin omisiune, adăugire și generalizare. Unde sînt menționați scriitorii care au fost aruncați în pușcării (neantonescieni!) și n-au putut publica decît după 1964? Plutim spre Europa dansînd lateral peste ei? Desigur, cele două articole ale secțiunii conțin multe informații
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
vremuri, intram în exclusivitate ca să-i cumpăr o sticlă de Cardhu și una de Calvados. ŤNu mai pot lua cu mine mai mult de două valize sau sacoșe când călătorescť - nu sunt caracatiță, îmi lipsesc brațele suplimentare. ŤNu mai pot greși nici o stradă când sunt la volanť - de una singură trebuie să și găsesc direcția corectă. ŤNu mai pot saluta pe nimeni când intru în casăť - încă nu m-am învățat să vorbesc cu mobila sau cu pereții. ŤNu mai sună
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
contraatac. Exista în acest supraviețuitor al lumii vechi o energie a convingerilor ferme care-l ajuta să se mobilizeze de fiecare dată când avea ceva de spus. Nu cred că dreptatea era întotdeauna de partea lui - iar atunci când știa că greșește era gata să accepte poziția contrară. Eleganța era, poate, prima din valorile lumii pe care o reprezenta. O eleganță care se vedea și în felul de a se îmbrăca și în lipsa prejudecăților de orice fel. Un om care a fost
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
din zgomotul capetelor de pix țăcănite nervos... (dom' le, dom'le!)... Totuși, după fraza aceasta psihi, să vedem în final cum stăm și cu Biblia... Ultima cogitație. Atențiune sporită: * 3) Cât despre cărți, nu fac decât să demonstreze că Biblia greșește: înaintea cuvântului, la început, a fost gândul... (ziarul în chestiune, adică)... și nu o fulgurație cuantică a gândului, FIE ȘI DUMNEZEIESC, ci gândul împreună, plutind peste ape. DUMNEZEU NU PUTEA SĂ FACĂ ACEASTĂ LUME SINGUR... Cum să poată, Săracul? Dacă
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
metabolismul nostru sufletesc silește orice om să-și plieze acuitatea simțirii pe statutul social pe care îl are. Nu-i poți cere unui bancher să fie tot atît de sociabil și de răbdător cu oamenii ca un cerșetor. Ar fi greșit să se creadă că fac o pledoarie miloasă în favoarea căzuților, nenorociților și rataților acestei lumi. Și ei, la fel ca impostorii și lichelele, își merită pe deplin soarta. Nu de ei am eu aici a mă preocupa, ci de cei
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
unora și chiar contestarea violentă a celor care s-au trezit după revoluție anticomuniști puri și duri. Este o ironie a sorții ca cel care a înfruntat singur vreme de aproape un deceniu dictatura comunistă, plătind ( cred că nu e greșit să spunem) cu viața gestul său, să fie acuzat de neo-, criptocomunism de unii care în ultimii ani ai regimului Ceaușescu s-au distins, eventual, prin curajul de a asculta la radio și a comenta în șoaptă ultimele luări de
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
creației, vor fi în pericol să explodeze. Nu vă respingem și nu vă ignorăm comod, ci vrem să vă lămurim cât de cât de ce situația dvs. este critică. Din însemnărica însoțitoare aflăm, printre altele că, nefiind sigur că n-ați greșit pe ici pe colo, ne solicitați să vă operăm corecturile pe manuscris, dacă se poate. Sigur că se poate, se poate orice, dar nu se cade s-o facem nicidecum atunci când chemarea și talentul autorilor lipsesc cu desăvârșire. Dacă memoria
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
observat că nicăieri nu există formele gramaticale pe care dvs. le stâlciți constant. Nu vă acuză nimeni că nu știți, că ați făcut o școală cu lacune, că ați petrecut o viață cu probleme. Dar soluția de a nu mai greși, soluția de mică rezistență, firește, era aceea de a citi măcar ziarul preferat cu mai mare atenție la ortografie și punctuație. Iată câteva forme greșite, culese din manuscris: n-eo, n-e, v-ă, n/e, î-mi, m-ie, m
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteți, încă, dacă nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situațiile aiuritoare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
au supus popoare, mai teribile decât berbecul folosit în vechime pentru sfărâmarea porților la cetăți. Moftologicale În țara câinilor cactușii ajung stejari. Culmea contradicției în geometrie: o masă rotundă cu capete pătrate. Mi-ar plăcea ca, lăudându-mă cineva, să greșească scriind că activitatea mea este "prestidigioasă". Cornel Regman
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
și ochii erau atât de frumoși încât de mii de ori lăsasem tocul sau cartea jos, căutându-i mângâierea... M-am înălțat până la portret, l-am sărutat, apoi am ieșit fără zgomot și am închis ușa pentru totdeauna." Poate că greșesc; dar mie, această forță a obiectelor ca și a fizionomiilor de a ni se impune și de a stărui în noi îmi aduce aminte de Proust. (Thomas De Quincey, Confesiunile unui opioman englez, traducere de Corneliu Rudescu, prefață de Virgil
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
era, pentru un românist străin, o întreprindere facilă. Erau necesare, pe lîngă o deschidere politică mentală, și un interes de cercetător care caută adevărul, și de eforturi fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru unii româniști străini, asemenea acte "de curaj" puteau însemna o coborîre "ad inferos". Într-adevăr, exilul nostru românesc, apărînd valorile culturii românești "uitate, exilate", și ignorate - nu a reușit să-și facă simțită prezența în Universitate. Numai
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
a vrut să se limiteze la cultura oficială, de atunci, a rămas tributar acesteia. Dar este bine să amintim că, între 1945-46 și 1989, cultura românească se extindea în toată Europa - cîteodată chiar și dincolo de marginile acesteia. Nu credem a greși prea mult afirmînd că noi, Românii (poate, după sau alături de Ruși) am avut o literatură (și o cultură) transnațională, dincolo de limbă, dincolo de frontiere. Care nu mai poate permite să nu fie luată în considerare și studiată ca atare - în vederea unei
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Guillotin se plînge că mașinăria-i de ucidere în masă - încă aflată în proiect - are o hibă, regele intervine și o remediază cu mîna lui. Și astfel, în acel salon, frivol și filozofic (cum credem toți, și nu cred că greșim, că a fost veacul al XVIII-lea), ghilotina se clintește din proiect. Nu știu dacă devine însă, prin aceasta, și inteligentă. Probabil, episodul e invenția lui Dumas. Ce altceva e ficțiunea decît o (mică) istorie apocrifă? Dar Louis XVI e
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
bucurat de radiografii minuțioase. Nu știu ce este această odraslă vie a unei crime. Încă o dată, indiferent de ce aș crede eu (să fie poezia însăși, ca rezultat al unei violențe, asupra limbajului, ca și asupra tematicii?), trecerea cu vederea a versului (nu greșesc: singurul în această situație dintre toate cîte cuprinde Testamentul) rămîne misterioasă. Orbirea pe care am exemplificat-o e chiar mai greu de ințeles decît aceea, să-i zicem axiologică, și care ne ascunde uneori adevărata valoare a unei opere: dacă
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
a întrebat cine are drujbă în bloc, pentru că bunica Margareta spune „cadavru” în loc de „calvar” și pentru că, după ce i-am explicat de ce încă mai iubesc o fată care m-a dezamăgit și de ce sufăr după ea deși și eu i-am greșit, a stat puțin pe gânduri și mi-a spus: „Io, știu, mamă! Parcă nici cuvintele ăstea nu mai spun cum era odată”, pentru că, văzându-mă la vârstă de-nsurat, bunicul Victor mi-a ținut o lecție memorabilă: „Bărbatu’, așa e el
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
iar nu se vede nimic dinspre Palatul Victoria... Oblu la Strasbourg mă duc și pârăsc, pârăsc tot. Tot! Adică eu huzuresc, mă îndop cu toate cele un an întreg, iar Domnul Președinte îmi spune abia în ianuarie 2004 ?! -Poate a greșit, încerc eu să îmbunez cât de cât situația. E și Domnia sa om... -A greșit !?! Mută pe “Realitatea”... Acolo începuseră știrile și domnul ministru Mircea Geoană, abia sosit de la Bruxelles, tocmai declara unui reporter tv: -Deși în 2003 inflația a crescut
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
pârăsc, pârăsc tot. Tot! Adică eu huzuresc, mă îndop cu toate cele un an întreg, iar Domnul Președinte îmi spune abia în ianuarie 2004 ?! -Poate a greșit, încerc eu să îmbunez cât de cât situația. E și Domnia sa om... -A greșit !?! Mută pe “Realitatea”... Acolo începuseră știrile și domnul ministru Mircea Geoană, abia sosit de la Bruxelles, tocmai declara unui reporter tv: -Deși în 2003 inflația a crescut, în România s-a trăit mai bine decât în anul 2002... Era clar că
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
Eminescu, aniversarea a 160 de ani de la aceasta, să fie legată de cea a plecării definitive și așezării alături de el, în eternitate, a lui Grigore Vieru. S-a afirmat despre el că este „lacrima lui Eminescu” și nu s-a greșit, în zâmbetul lui blând revărsat peste lume, în simplitatea lui profundă, în întreaga ființă sensibilă oglindită în cuvânt, stând forța și tăria afirmate în toată opera sa, în toată viața sa, pe linia modelului atât de „lucrător” în Basarabia. Dacă
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
scrisori, ultima și cea mai importantă fiind Moțiunea din 12 septembrie 1937. Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică orgolios cu un moț dârz și
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]