13,415 matches
-
și în relații strânse cu China; a fost o alegere motivată de interese naționale. Ca rezultat al Războiului Rece, ideologia constituia o parte semnificativă a relațiilor dintre statele socialiste. Sub aspect ideologic, România a făcut joc dublu. în cele mai multe probleme ideologice, în special acelea ținând de politica internă, precum lupta de clasă, revoluția proletariatului, dictatura proletariatului, teoria economiei socialiste, teoria partidului politic al proletariatului ș.a., România a urmat linia impusă de Uniunea Sovietică. în alte probleme însă, mai ales cele de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Uniunea Sovietică se va dovedi tulbure și România va ajunge să se depărteze de URSS și să se apropie în grade diferite de China. După conferința de la București din 1960, România a urmat în mod evident Uniunea Sovietică în problemele ideologice și a susținut poziția sovietică împotriva celei chineze. în același timp, relațiile româno-sovietice s-au întărit oarecum, iar relațiile sino-române s-au răcit. începând din 1963, o dată cu controversele privind strategia de dezvoltare economică a României și intensificarea politicii externe românești
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România sunt: 1. “în politică, nu recunosc că există luptă de clasă în România”, 2. în economie, „accentuează în mod unilateral stimulentele materiale”, „tehnica este prima linie de specializare”, „tendința spre grandios și exotic în dezvoltarea industriei”, 3. „pe tărâm ideologic și cultural, influențele burgheze abundă”, 4. „politica externă românească nu ține de marxism-leninism, ci în mod esențial de revizionism și egoism național”. Vizita lui Zho En-lai la București a fost cea mai importantă vizită făcută de oficiali chinezi în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însă nominalizări. în 1964, China a considerat mișcarea României spre neutralitate ca fiind o victorie chineză. Dar, doi ani mai târziu, China a criticat România pentru poziția sa neutră deoarece China însăși a înclinat și mai spre stânga sub aspect ideologic, așa că distanța față de România a crescut și mai mult. Vizita din 1966 mai mult a îndepărtat China și România decât a strâns relațiile dintre ele. La ziua națională a Chinei din 1965, reprezentatul român la recepția oficială dată de ambasada
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în favoarea Chinei balanța neutră a României în conflictul sino-sovietic. Iată de ce vizita lui Zhou nu și-a atins scopul propus, în condițiile în care nici presiunile sovietice nu au reușit mai mult. Un alt motiv important apare ca fiind diferența ideologică între China și România (disputa fiind dacă Uniunea Sovietică era un revizionist contemporan). Chiar în acest moment în China a început Marea Revoluție Culturală. Punctul de vedere părtinitor și încăpățânat în ceea ce privește ideologia a afectat și relațiile externe. Din ce în ce mai mult, afacerile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și și-a asumat oarecare responsabilitate pentru stagnarea dezvoltării relațiilor dintre China și România. După 1970, relațiile sino-române au evoluat din ce în ce mai bine. Acest lucru s-ar datora, din perspectivă chineză, atât conflictului sino-sovietic și altor câteva cauze, cât și nuanței ideologice a afacerilor interne și externe ale Chinei care s-a mai estompat. Tulburarea adusă de Marea Revoluție Culturală a tins spre relaxare începând cu 1969; Mao Ze-dong s-a străduit să reconstruiască ordinea internă convocând congresul al IX-lea al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să apară alternativ când încet, când rapid, când deschis și cald, când rece, și dând relațiilor sino-române un caracter încurcat de o mișcare de du-te-vino în încercarea de păstrare a unei prietenii pe parcursul perioadei descrise. Dan CĂTĂNUȘ PMR și evoluțiile ideologice din lagărul comunist. De la Revoluția ungară din 1956 la Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 Pentru conducerea PMR, anul 1956 se desfășurase sub spectrul dezintegrării lagărului socialist și al pierderii controlului intern din cauza unei destalinizări excesive. Ridicând zăgazurile liberalizării în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
loc. Ca mijloace pentru atingerea acestor obiective se aveau în vedere declararea fidelității absolute față de Moscova și, în același timp, folosirea la maxim a tuturor oportunităților oferite de acțiunile externe sovietice pentru consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS cu privire la cultul personalității lui Stalin a condus la spargerea unității ideologice a partidelor comuniste, dominate până atunci de conceptul fidelității absolute față de Moscova. Raportul secret prezentat de liderul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a tuturor oportunităților oferite de acțiunile externe sovietice pentru consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS cu privire la cultul personalității lui Stalin a condus la spargerea unității ideologice a partidelor comuniste, dominate până atunci de conceptul fidelității absolute față de Moscova. Raportul secret prezentat de liderul PCUS a trezit sentimente contradictorii, mergând de la îngrijorare la entuziasm. Deși nimeni nu s-a opus ideilor din raport, ba chiar, potrivit tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1-4 ianuarie 1957. Cu această ocazie, perspectiva sovietică asupra evenimentelor din Ungaria - o contrarevoluție a reacțiunii interne, urmărind, cu ajutorul „cercurilor imperialiste agresive”, să răstoarne orânduirea democrat-populară și să instituie o dictatură fascistă - a fost însușită de toți participanții, devenind perspectiva ideologică a întregului lagăr. în privința relațiilor dintre statele socialiste, se reafirma faptul că Declarația din 30 octombrie 1956 a guvernului sovietic „corespunde întru totul intereselor întăririi relațiilor de prietenie între țările socialiste, pe baza respectării principiilor leniniste ale egalității în drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de procuratură, justiție și securitate să stea de strajă intereselor patriei noastre socialiste, să fie vigilenți în depistarea elementelor dușmane și, în conformitate cu legile puterii sovietice, să reprime la timp acțiunile criminale”. Scrisoarea a fost urmată de numeroase arestări pe motive ideologice, sute de oameni fiind trimiși în judecată și primind pedepse severe pentru „calomnierea realității sovietice” și „revizionism”. A fost întărit controlul ideologic asupra instituțiilor cultural-științifice și a mijloacelor de informare în masă, toate acestea marcând revenirea, cel puțin parțială, la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legile puterii sovietice, să reprime la timp acțiunile criminale”. Scrisoarea a fost urmată de numeroase arestări pe motive ideologice, sute de oameni fiind trimiși în judecată și primind pedepse severe pentru „calomnierea realității sovietice” și „revizionism”. A fost întărit controlul ideologic asupra instituțiilor cultural-științifice și a mijloacelor de informare în masă, toate acestea marcând revenirea, cel puțin parțială, la un regim de constrângere și represiune. Majoritatea membrilor Prezidiului au fost convinși că evoluția periculoasă a evenimentelor din toamna anului 1956 a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o zi vom da la iveală tot”. Eșecul parțial al „dezghețului” de tip hrușciovist va oferi comuniștilor chinezi ocazia de a scoate în evidență trăinicia atașamentului lor față de ideologia marxist-leninistă, ca o garanție a perpetuării sistemului comunist. Ascensiunea politică și ideologică a Chinei în mișcarea comunistă internațională, coroborată și cu scăderea în prestigiu a URSS, va crea în rândul conducătorilor chinezi o amplă preocupare având ca finalitate atingerea unui obiectiv și mai îndrăzneț: supremația în lumea comunistă. 3. Un aliat de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țara sa nu primește prețuri la nivelul pieței mondiale pentru materialele pe care le livrează URSS, inclusiv pentru uraniu”. De la sfârșitul anului 1956 și până la jumătatea lui 1962, regimul de la București va urma pas cu pas poziția Moscovei în problemele ideologice, atât în cadrul mișcării comuniste, cât și în raporturile cu Vestul. Singurele diferențe care se vor manifesta vor fi unele de nuanță (de exemplu, tonul mai moderat al retoricii antiiugoslave) sau de lansare a unor propuneri, în cadrul acțiunilor mai largi inițiate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
central înlăturarea din funcțiile de conducere deținute în partid de Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi, care fuseseră purtătorii de drapel cei mai radicali ai curentului destalinizării în PMR. Plenara a prilejuit totodată expunerea unei ample declarații cu privire la evoluțiile politice și ideologice din mișcarea comunistă internațională care au avut loc după Congresul al XX-lea al PCUS. La aproape un an și jumătate de la „cutremurul” produs de raportul lui Hrușciov din februarie 1956, conducerea PMR considera oportun să realizeze o expunere complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la moară imperialiștilor”. PMR nu era de acord „nici cu părerile care neagă însemnătatea universală a fundamentelor experienței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în opera de construire a socialismului” și considera că principalele sarcini la momentul respectiv erau “întărirea unității ideologice a mișcării comuniste, apărarea purității teoriei marxist-leniniste” și lupta împotriva reformismului și revizionismului. Unul dintre elementele de măsură a adeziunii la „dezghețul” hrușciovist îl constituia modul în care era descris Stalin în discursurile oficiale de după februarie 1956. Conducătorii PMR n-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din iunie 1957 Dej a vorbit deschis despre marile merite pe care le-a avut Stalin „față de poporul sovietic, față de mișcarea muncitorească mondială”, de „vasta activitate teoretică” a acestuia, de lupta lui împotriva dușmanilor marxism-leninismului, împotriva fracționiștilor și oportuniștilor. Aspectul ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea intactă a teoriei marxist-leniniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea intactă a teoriei marxist-leniniste. Gheorghiu-Dej nu a pierdut prilejul să sublinieze implicarea P.C. Chinez în păstrarea ortodoxismului doctrinar al lagărului socialist: „Activitatea ideologică pe care o desfășoară P.C. Chinez constituie un exemplu de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leniniste, a învățămintelor Congresului XX al PCUS, de îmbogățire a tezaurului comun de gândire și de experiență practică a partidelor comuniste”. Se poate observa, totuși, că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un exemplu de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leniniste, a învățămintelor Congresului XX al PCUS, de îmbogățire a tezaurului comun de gândire și de experiență practică a partidelor comuniste”. Se poate observa, totuși, că nu mai era vorba despre un monopol ideologic al Moscovei, ci despre un „tezaur comun” al partidelor comuniste, la care orice partid putea contribui creator. în ceea ce privește relațiile dintre țările lagărului socialist, Dej va arăta că acestea „sunt un exemplu de colaborare reciproc avantajoasă, de respectare a intereselor naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
efectivă, retorica regimului va fi și ea adaptată în consecință. O asemenea diferență între declarații și acțiunile concrete se constată în raporturile cu Belgradul. în intervenția de la Plenara din iunie 1957, Gheorghiu-Dej s-a situat de partea Moscovei în disputa ideologică sovieto-iugoslavă, începută la sfârșitul lui 1956. Formule iugoslave precum „degenerarea sistemului sovietic” sau „birocratizarea” conducerii PCUS au fost catalogate de către Dej ca „afirmații calomnioase”. Ceea ce frapează este intensitatea atacului lui Dej la adresa iugoslavilor, tocmai într-un moment în care tensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stadiului relațiilor noastre cu iugoslavii. De fapt, față de această chestiune și tovarășii sovietici au arătat un interes, întrebându-ne uneori”. Acest interes era explicat prin faptul că iugoslavii au remarcat întârzierea cu care presa română a luat atitudine față de divergențele ideologice dintre ei și celelalte țări de democrație populară. Alexandru Câmpeanu, corespondentul permanent al ziarului Scânteia la Moscova, transmitea, la rândul său, la 9 aprilie 1957, că Stepan Dujevici, corespondentul postului de radio Belgrad, îi spusese într-o discuție particulară că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
La fel se va întâmpla și cu formula „tezaurului comun al experienței mișcării muncitorești internaționale”, la care contribuia fiecare partid comunist sau muncitoresc. Acceptată acum de Moscova din motive propagandistice, ea va constitui mai târziu o bază pentru contestarea monopolului ideologic al PCUS de către o serie de partide comuniste, printre care și PMR. în ceea ce privește situația din lagărul socialist, două aspecte erau scoase în mod deosebit în evidență: „relațiile de tip nou” dintre țările socialiste și unitatea în cadrul lagărului socialist. Bodnăraș sublinia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în cazul celorlalte delegații, reprezentanții PMR sosiseră pregătiți să discute pe marginea proiectului sovietic de declarație. La Moscova s-au trezit însă în fața unui nou proiect, elaborat în comun de sovietici și chinezi, mult mai dur din punct de vedere ideologic, ceea ce a făcut ca discuțiile să se prelungească, iar consfătuirea partidelor comuniste să înceapă abia în 14 noiembrie. Principalele teme asupra cărora s-au purtat discuții au fost următoarele: a) problema relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești - existența unui centru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partidelor comuniste să înceapă abia în 14 noiembrie. Principalele teme asupra cărora s-au purtat discuții au fost următoarele: a) problema relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești - existența unui centru conducător sau a unui organism de coordonare; b) problema unității ideologice a mișcării comuniste internaționale și a devierilor de la „linia oficială” - revizionismul și dogmatismul; c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la socialism. încă de la sosirea delegației chineze, la începutul lui noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la socialism. încă de la sosirea delegației chineze, la începutul lui noiembrie, a devenit clar că între conducerile PCC și PCUS existau neînțelegeri pe probleme ideologice, care s-au răsfrânt și asupra pregătirii proiectului de declarație. La aceasta a contribuit și trend-ul ideologic pe care evoluau cele două conduceri. După victoria împotriva contestatarilor săi staliniști, Hrușciov putea aborda o atitudine mai deschisă, mai conciliantă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]