15,241 matches
-
în mână? - Regnul mineral. - Bine, dar această trestie? - Regnul vegetal. - Foarte bine. Și acum, cărui regn îi aparțin eu? La această întrebare copiii se uitau unii la alții și nici unul nu îndrăznea să răspundă. - Hai să vedem, nu răspunde nimeni? Insistă împăratul. Atunci o copilă ridică mâna cu timiditate și spuse: - Sire, Excelența voastră aparțineți împărăției lui Dumenezeu. Un surâs de satisfacție și de orgoliu lumină fața împăratului, care, emoționat a îmbrățișat pe acea copilă și dăruindu-i o monedă de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
l) transmitere a informației de la o sursă la un receptor; m) proces prin care o sursă transmite un mesaj unui receptor cu intenția de a-i influența comportamentele ulterioare. Subliniind superioritatea comunicării umane, prin raportare la cea tehnologică, C. Noica insista asupra sensului de cuminecare: “și totuși comunicarea nu e totul; poate nici la mașini, cu siguranță nu la oameni. Comunicarea este de ceva, cuminecarea e în sînul a ceva întru ceva. Comunicarea trebuie să fie, și în orice caz, să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
în primul rând prin capacitatea de a activa cunoștințe pentru a le contextualiza în sfera interrelaționării. Prin abordarea limbii ca instrument de comunicare, noile programe adaptate la orientările moderne în materie de curriculum tratează complementar problematica limbajului și a comunicării, insistând pe latura pragmatică a învățării limbii române. Modelul anterior de predare a limbii române, accentuând pe aspectul lingvistic al competenței, asimila performanța cu nivelul academic al informațiilor de limbă. Având în vedere rolul predării limbii române în perspectiva construirii la
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de bază a execuției), corelată cu jucarea specifică a mingii (elementele acțiunii de joc). În această etapă procedeele de lovire specifice acțiunilor de joc care urmează a fi învățate sunt scoase din acțiunile și fazele de joc, pentru a se insista asupra mecanismului de bază a execuției. Obiective operaționale: - să cunoască execuția corectă a procedeului de lovire, a scopului, eficienței și randamentului acesteia în joc; - să execute corect lovirea mingii; - să execute corect mecanismul de bază a procedeului de lovire a
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
autoritar ci prin înțelepciune, tact, preocuparea pentru bunul renume al catedrei. Fiind dascăl pentru numeroase serii de studenți, multe de la Facultatea de Mecanică, se bucură de respect și încredere din partea studenților săi inclusiv după absolvire. În anii 80, când se insistă mult pe cercetarea pe bază de contracte și în catedrele de profil “general” (sau fundamental) că Matematica, Fizica etc., Dl Arsenie Oprea a făcut deseori apel la foști studenți ajunși în poziții importante - directori sau ingineri șefi în mari unități
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
textul dacă normele sînt respectate. Rolul Există încă din Antichitate un mare număr de moraliști care consideră interacțiunile sociale ca pe un imens teatru în care noi nu facem decît să interpretăm niște roluri. A vorbi de rol înseamnă a insista asupra faptului că fiecare gen discursiv implică partenerii printr-un statut bine determinat, și nu prin toate determinările posibile. Cînd un agent de poliție face un control, el intervine ca agent în serviciul public și nu ca tată de familie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reprobatoare, pe jumătate șmechere, al căror secret îl cunoaște doar el: Știați totuși că mărturia dumneavoastră falsă îi putea permite lui Bernard Tapie să scape de acuzațiile lansate împotriva lui? Le Parisien, 21 februarie 1997 Gino Russo, tatăl micuței Melisa, insistă: " ... " Libération, 20 ianuarie 1997 Nici "schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Știați totuși că mărturia dumneavoastră falsă îi putea permite lui Bernard Tapie să scape de acuzațiile lansate împotriva lui? Le Parisien, 21 februarie 1997 Gino Russo, tatăl micuței Melisa, insistă: " ... " Libération, 20 ianuarie 1997 Nici "schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adaugă la enunț, în timp ce italicele sînt încorporate în enunț: este însă numai o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și a italicelor. - în modalizare autonimică, italicele se utilizează în mod preferențial pentru cuvintele străine și pentru a insista asupra anumitor unități. Ceea ce tocmai am făcut, scriind cu italice cuvintele străine și insistînd pentru a le sublinia. În schimb, ghilimelele se potrivesc mai bine atunci cînd este vorba de o rezervă din partea enunțiatorului ce indică astfel o non-coincidență a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și a italicelor. - în modalizare autonimică, italicele se utilizează în mod preferențial pentru cuvintele străine și pentru a insista asupra anumitor unități. Ceea ce tocmai am făcut, scriind cu italice cuvintele străine și insistînd pentru a le sublinia. În schimb, ghilimelele se potrivesc mai bine atunci cînd este vorba de o rezervă din partea enunțiatorului ce indică astfel o non-coincidență a vorbirii sale. Dar aceasta este numai o tendință; adesea ghilimelele și italicele sînt utilizate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
unui interviu radiofonic este mediologic fondată pentru a vedea în lungimile și precauțiile de odinioară mai degrabă niște întîrzieri de inadaptați decît niște greșeli de gust. Régis Debray, Curs de mediologie generală, Gallimard, 1991 Autorul utilizează italice atît pentru a insista (cf. și, măsuri de economie, niște comportamente de prudență sau de economisire), cît și pentru a separa un fragment dintr-o limbă străină (latinescul homo typographicus). Cît despre ghilimele, el le utilizează pentru lua distanță față de expresii care sînt atribuite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
tocmai și-a asigurat bătrînețea. Comparat cu Homer în persoană, iată-l promovat profesor de literatură la universitatea din Helsinki. El publică numeroase lucrări, printre care un Nou Kalevala (în jur de 23 000 versuri) și un monumental dicționar finlandez-suedez. Insistăm puțin 67, dar importanța operei Kalevala este greu de imaginat pentru noi, ceilalți francofoni: finlandezii de expresie finlandeză descoperă brusc că ei posedă o tradiție și o literatură care nu datorează nimic nimănui, și, mai ales, ocupanților suedezi sau ruși
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nimic nimănui, și, mai ales, ocupanților suedezi sau ruși. Această constatare hrănește o mișcare artistică numită romantism național și un iredentism încăpățînat care va opune o rezistență neîncetată tentativelor de rusificare ale țarului Nicolae II [...]. Hachette, 1996, p. 44 Intuitiv, "insistăm puțin" constituie o modalizare prin care enunțiatorul, întrerupînd cîteva clipe firul povestirii, își comentează propria vorbire. Această modalizare este legată în mod crucial de ambreierea enunțiativă: prezentul verbului ("insistăm") nu poate fi decît deictic: el se referă la enunțarea care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de rusificare ale țarului Nicolae II [...]. Hachette, 1996, p. 44 Intuitiv, "insistăm puțin" constituie o modalizare prin care enunțiatorul, întrerupînd cîteva clipe firul povestirii, își comentează propria vorbire. Această modalizare este legată în mod crucial de ambreierea enunțiativă: prezentul verbului ("insistăm") nu poate fi decît deictic: el se referă la enunțarea care este pe cale să se realizeze. Prezentul analizat contrastează cu prezentul de narațiune, non-deictic, al verbelor care preced și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
verbului ("insistăm") nu poate fi decît deictic: el se referă la enunțarea care este pe cale să se realizeze. Prezentul analizat contrastează cu prezentul de narațiune, non-deictic, al verbelor care preced și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin", deși textul aparține unui tip de enunțare non-deictică, el este presărat cu intervenții "vorbite" ale enunțiatorului: în rîndurile care preced, găsim astfel paranteza "trebuie s-o spunem!" sau prezentativul "iată-l". Este un mod de exprimare caracteristic unei scenografii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
semnele unei enunțări "tinere" și nomade, deci lipsite de pedantism. Dar constrîngerea impusă de numele de categorie, "ghid", impune în același timp respectarea contractului generic, prin elaborarea unor texte informative. De aici, un compromis instabil. Alegerea lui on din "on insiste un peu" pare legată de diferite tipuri de constrîngeri, pe care textul se străduiește să le concilieze: - "on" dă o turnură "vorbită" enunțării (conversația familiară preferă "on" în detrimentul lui "noi"); - dat fiind că enunțul este asumat de către echipa Guide du
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cultura finlandeză și cultura franceză. Percepem, astfel, un contrast între un "on" care se referă la enunțiatorul considerat ca enunțiator și un "noi ceilalți", care desemnează un ansamblu de indivizi aparținînd unui univers (francofonia) perceput în afara acestei enunțări. Spunînd "on insiste un peu", enunțiatorul arată că recunoaște comiterea unei greșeli. A doua parte a frazei ("dar...") are ca funcție repararea greșelii respective printr-o justificare care se înlănțuie pe enunțarea lui "on insiste un peu": într-adevăr, fraza care urmează după
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
univers (francofonia) perceput în afara acestei enunțări. Spunînd "on insiste un peu", enunțiatorul arată că recunoaște comiterea unei greșeli. A doua parte a frazei ("dar...") are ca funcție repararea greșelii respective printr-o justificare care se înlănțuie pe enunțarea lui "on insiste un peu": într-adevăr, fraza care urmează după "dar" se opune faptului de a spune "on insiste un peu". Greșeala pentru care enunțiatorul se scuză este prezentată drept încălcarea unei legi a discursului, mai precis a uneia din legile "de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
greșeli. A doua parte a frazei ("dar...") are ca funcție repararea greșelii respective printr-o justificare care se înlănțuie pe enunțarea lui "on insiste un peu": într-adevăr, fraza care urmează după "dar" se opune faptului de a spune "on insiste un peu". Greșeala pentru care enunțiatorul se scuză este prezentată drept încălcarea unei legi a discursului, mai precis a uneia din legile "de modalitate" (vezi cap. 2): pasajul consacrat operei Kalevala poate fi considerat prea lung, deci plictisitor. El amenință
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțiatorul îi răpește timpul și îi reține atenția. Fraza care urmează este deschisă de "dar"; ea vizează să repare amenințarea asupra "fațetelor" prezentînd această lecție de istorie literară ca motivată de grija pentru binele cititorului. De fapt, enunțiatorul trebuie să insiste asupra punctelor importante tocmai pentru a respecta contractul impus de genul discursiv, "ghid de călătorie". În alți termeni, enunțiatorul nu încălcă decît în aparență legile discursului. De fapt, nu există o normă universală în materie de lungime: de la ce limită
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
În termeni de discurs, aceasta se traduce printr-un stil vorbit și respingerea formelor prea evidente de didacticitate. Tensiunea dintre constrîngerile impuse de către gen (informarea culturală) și scenografia "decontractată" este rezolvată aici printr-un compromis la care participă și "on insiste un peu". Pe de o parte, el semnalează cititorului model al ghidului că enunțiatorul este conștient că se îndepărtează de scenografia cerută de carte, dar că încălcarea se face în interesul său; pe de altă parte, el realizează această operație
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o parte, el semnalează cititorului model al ghidului că enunțiatorul este conștient că se îndepărtează de scenografia cerută de carte, dar că încălcarea se face în interesul său; pe de altă parte, el realizează această operație printr-o formulă ("on insiste un peu") conformă, prin tonul său și prin modul de ambreiere, cu scenografia cerută. Este un proces reflexiv care vine să autentifice gestul de scuză. Trecînd de la narațiunea didactică fără ambreiori la comentariul modalizator ambreiat în stil vorbit, enunțiatorul operează
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
61 În traducere: crin (n.t.). 62 În traducere: neted (n.t.). 63 În traducere: comoară (n.t.). 64 În traducere: corp (n.t.). 65 În traducere: sfîntă (n.t.). 66 În traducere: îmbrățișare (n.t.). 67 În franceză: On insiste un peu (n.t.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Analiza textelor de comunicare Dominique Maingueneau 12 1 ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Dominique Maingueneau ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Cuprins Cuvînt înainte Introducere Enunț și context Legile discursului Diversele competențe Discurs, enunț, text Tipuri și genuri discursive
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de model pentru reușita economică, riscul de a se ajunge la dependență este mult mai mare. Unii vor deveni dependenți după ce au fost un timp traficanți iar alții, pentru a avea acces la cultura semenilor care idealizează drogul. Această teorie insistă pe conceptul de autoeficiență ca fiind o componentă centrală și totodată ca element explicativ principal în ceea ce privește dobândirea, menținerea și schimbarea comportamentului. Este o teorie comprehensivă a comportamentului uman care ia în considerare în același timp factorii învățării (condiționare clasică, operantă
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de delincvență este necesar un mediu social în care acesta să se poată învăța și în care să fie întărit. În acest fel a fi printre egali delincvenți, cu valori antisociale, este relevant pentru consolidarea acestui tip de comportament.Teoria insistă pe faptul că relația dintre variabile este dinamică, bidirecțională și cu potențial de modelare în decursul evoluției individului. Teoria sub-culturilor deviante preluată de la Merton și dezvoltată de cei care au studiat delincvența la vârsta adolescenței Cohen, Cloward, Ohlin, (Boncu, Șt.
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]