12,842 matches
-
este urmașa limbii latine populare, deci nu a celei scrise, a dus la ideea că romanii aveau, de fapt, două aspecte ale limbii lor: unul vorbit și unul scris. Apoi, dacă italiana se prezenta atunci numai ca limbă vorbită se ivea necesitatea de a avea și o corespondentă scrisă, și atunci s-a născut inițiativa de a crea o limbă italiană literară. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, modelul de excelență al limbii latine a orientat permanent tipul prefacerilor lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care ar presupune căutarea bazei unui fenomen nou în altul care a existat anterior. În cazul domeniilor culturale, subliniază Coșeriu, acolo unde creativitatea apare pe primul plan (și în limbă creativitatea ține de esența ei), trebuie pusă problema cum se ivesc și se impun fapte noi, iar nu cum sînt înlocuite cele vechi 206. În limbă însă, mai ales atunci cînd se produce o schimbare a limbii și se trece de la o limbă la alta sau de la un tip lingvistic la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
protejarea acestei libertăți individuale (de la setul de probleme teoretice și constituționale asociate libertății negative, până la proprietatea privată și economia de piață; dar libertatea împinsă până la extrem duce la anarhie. În istoria gândirii filosofice, întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, antropologic , moral și social-politic. Problematica complexă a personalități
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
exprimare a libertății în care orice interferență cu libertățile semenilor este de natura sa restrângă libertatea unui individ. Mill spunea ca “singura libertate ce merită acest nume este aceea de a urmari propriul nostru bine după cum credem de cuviință”. Se ivesc următoarele probleme : Este adevărat că doar urmărindu-ți propriul interes poți să atingi maximum de eficiență, însă cum ar arata o societate în care nu ar exista un minim de reguli prestabilite în interiorul cărora individul să se poata mișca? Acesta
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
desfășurându-se conform principiilor declarate ale liberalismului. Capitolul II Bazele istorice ale problematicii II.1. Conceptul de libertate în istoria filosofiei II. 1.1. Conceptul de libertate în Antichitate În istoria gândirii filosofice, întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, moral, social - politic și antropologic. În antichitate, politeismul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sunt doar băuturi, mirat de mirarea ta. Apoi, spațiul începe să se înăsprească deodată, devine sobru, culoarea dispare într-un alb cenușiu de pereți înalți și masivi. În piața care se deschide, doar domul cu măreția lui sparge liniștea, se ivește semeț cu iz de cuceritor, și are și de ce. Catedrala creștină, ridicată peste locul unde, odinioară, grecii i-au înălțat Atenei templu, drept mulțumire pentru sprijinul în lupta împotriva cartaginezilor, povestește la toată lumea cum ea, ține, închis între zidurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
gelateria și acum chiar că mergea o înghețată, de parcă era vreun moment când nu mergea. De acum mă specializasem și le vedeam de la distanță pe cele care aveau oferta bogată și așteptam cu răbdare, strâmbând din nas dacă mi se iveau în cale din cele gata ambalate. Amânam momentul până luam direct din cuvele de inox, iar de data asta am ales să fie cu niște nucă și niște iaurt și, normal, că nu am renunțat la ciocolată. După ce hălăduisem atâta
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
aud cum șoptesc. Prietenia mea cu vulcanii cred că a început într-o dimineață când, în drumul spre Capri, m-a însoțit Vezuviul, ieșind și intrând în aburii matinali, supraveghind atent forfota din portul Napoli. Teama de ei s-a ivit când am auzit întâia dată povestea Pompeiului, iar bucuria de a le fi prin preajmă, în parcurile termale din Ischia, de unde urmăream cu privirea cum vârful muntelui Epomeo atrăgea norii ca un magnet. Însă, vulcanul, în toată măreția lui, mi
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
din temelii. Apoi iar ți se pare că-i joacă, păduri foșnitoare, numai bune pentru scris versuri romantice, iar când arborii devin din ce în ce mai rari, tufișuri galbene și pașnice de grozamă, la ginestra, le iau locul. E prima plantă care se ivește în urma unei erupții, prima scânteie de viață după pârjol. La ginestra è il fiore che cresce nel deserto... La bellezza della ginestra mostra non solo il profondo contrasto con l' ambiente circostante in cui essa sorge, bensì intensifica la caducità
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de la o serie de interogații simple: Ce a spus X?, Vorbește oare Y serios? În acest mod începe totul. Depinde de noi, cei care comunicăm, dacă vorbim clar sau confuz. Vorbitori, scriitori, cititori, ascultători suntem fiecare. Singura întrebare care se ivește este ce și cum transmitem pentru că a nu comunica este un lucru imposibil. Răspunsul este incredibil de simplu cu toate că autori de lucrări în domeniu au scris sau pot scrie volume întregi cu răspunsuri care au ambiția de a fi cât
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
să fie prețuite și valorificate. Vorbind despre acest lucru, Stephen R. Covey (1998, p. 263) spune: O persoană cu adevărat eficientă e îndeajuns de modestă și de deferentă pentru a recunoaște limitele percepțiilor sale și a aprecia bogăția de resurse ivite din colaborare, pe plan intelectual și afectiv, cu celelalte ființe umane. Ea știe să prețuiască diferențele, deoarece contribuie la amplificarea cunoștințelor ei, la o mai profundă înțelegere a realității. Dacă ne lăsăm numai în seama propriilor experiențe, vom duce mereu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
asupra deciziilor suveranului, derivată din necesitățile fiscale mereu crescânde ale țării, a condițiilor ce li se ofereau pentru acordarea sfatului și ajutorului, obținând noi concesii și privilegii. Principii vor profita însă de nenumărate ori de atitudinea diferită și de disensiunile ivite în rândul stărilor, pentru a menține un permanent echilibru și, în acest fel, unitatea propriilor teritorii, la fel ca și autoritatea proprie. Particularitatea intereselor și aici putem vorbi de dreptul războiului privat (Fehde) al nobilimii, de privilegiile orașelor etc. nu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1870. În acest fel va înlătura și ultimele ezitări ale statelor Germaniei de Sud. A înfrânt rezistența Franței în războiul din 1870-1871, susținut de o dispută diplomatică în legătură cu problema tronului Spaniei 423. Declanșat la cel dintâi pretext care s-a ivit o scrisoare trimisă de Bismarck, intenționat injurioasă (Emser Depesche), ca răspuns la dorința franceză de a constrânge regele Prusiei să renunțe în viitor să pună un Hohenzollern pe tronul Spaniei -, războiul a sfârșit printr-o serie de înfrângeri ale Franței
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
4. Criza din vara anului 1914 și pretextul "Sarajevo". Războiul Străbătută de crize și angajată într-o serie de războaie de mai mică anvergură, Europa devenea tot mai instabilă. Pentru "reglarea conturilor" era nevoie de un pretext. Acesta s-a ivit la 15/28 iunie 1914, când, aflați în Bosnia la manevrele militare desfășurate cu prilejul aniversării bătăliei de la Kosovopolje (1389), arhiducele Franz-Ferdinand, moștenitorul tronului Austriei, și soția sa, ducesa de Hohenburg, au fost asasinați la Sarajevo 467. Autor a fost
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
18-20, rue du Saint-Gothard, p. 127. Eroarea lui Napoleon Bonaparte fusese tocmai depărtarea de acest "colos" al timpurilor sale. Dar instrucțiunile dictate ulterior de împăratul exilat în insula Sfânta Elena erau, în esență, favorabile unei asemenea alianțe. Oportunitatea s-a ivit în legătură cu problema "Locurilor Sfinte", permițându-i să câștige alianța Angliei, pentru a combate Rusia. Se redeschidea "problema Orientală", născută din destrămarea Imperiului Otoman și pusă pentru prima oară în discuție la Tilsit, între Napoleon și țarul Alexandru. Ea a sfârșit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
extraordinare și suplimentare au jucat totdeauna un mare rol, și lucrul este astfel lesne de înțeles; căci într-o țară nouă care se organizează și vrea să recîștige timpul pierdut spre a se pune la nivel cu civilizația secolului se ivesc la tot momentul necesități noi pe care prevederea guvernanților nu le-a putut prevedea. Adăugînd la aceasta fluctuațiile politice, desele schimbări de guvern, lesne se va pricepe cum o măsură excepțională devine aproape normală și cum nu se poate pune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
flexiuni și exerciții pentru abdomen Într-o sală de gimnastică. Putem face Înot, jogging, yoga sau să mergem pe bicicletă. Important este să ne tonifiem mușchii, să deblocăm articulațiile și să activăm circulația. Profitați deci de fiecare ocazie care se ivește pentru a fi activi! Micile gesturi utile: În loc să așteptați ascensorul, urcați mai bine pe scări. Veți contribui astfel la dezvoltarea musculaturii feselor și coapselor, la ameliorarea suflului și la Întărirea inimii. Formați-vă reflexul de a coborî cu o stație
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
nu peste mult timp vizitele zilnice vor deveni săptămânale, până se vor Întrerupe, atunci când vânturile puternice și cenușii, ce băteau iarna dinspre nord-vest, Înghesuite printre furcile apusului, vor Întuneca marea și cerul. S-a Întors la pictură, pe care se iviseră fisuri noi. Pe marea panoramă circulară erau pictate iar și iar frânturi discontinue. Erau și schițe În cărbune, linii negre și simple pe varul de pe zid. Totul alcătuia un peisaj uriaș și alarmant, fără nume, fără dată, unde scutul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și de formularea ei fizică. Primele două erau imperfecte, cu o ușoară problemă de focalizare; dar a treia era limpede și deslușită. Fata era tânără și transparent frumoasă, În ciuda cicatricei care Îi marca orizontal bărbia și buzele crăpate - aidoma fisurilor ivite acum pe frescă - de boală și sete. Totul, cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă față, liniile frunții, ușoara insinuare a sprîncenelor, fondul țesăturii romboidale a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pozele ca și cum le-aș fi făcut eu, dar n-am dat nicicând de aia. Ai păstrat-o pentru dumneata? Ai distrus-o? Faulques n-a zis nimic. A stat liniștit În Întunericul care desena, ca și prima oară când se ivise, developându-se lent În tăvița cu acid, imaginea lui Olvido pe burtă, În țărână, cu cureaua aparatului fotografic În jurul gâtului, aproape atingându-și fața cu o mână inertă, și pata mică și roșie, firicelul Închis la culoare care Începea să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luat un burete verde de bucătărie și a frecat ușor și cu mare grijă chipul bărbatului care urma să moară, estompându-i puțin trăsăturile, mai ales lângă gură, până când unele neregularități nisipoase ale văruielii albe de pe cimentul peretelui s-au ivit de dedesubt. Apoi a curățat cu o perie de brutar suprafața ștearsă și s-a Întors la masă, scotocind printre penelurile uscate, care stăteau snop În cutiile de conserve și de cafea, până a dat de unul rotund, cu numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu mintea limpede. Cu memoria și intențiile senine. Nu-i era teamă, nu avea dureri. Sub efectul calmantului, inima Îi bătea cadențat. Precis. A continuat să bată la fel și când de sub copaci s-a ivit În apropiere o umbră, iar lumina farului a luminat pentru o clipă cămașa lui Ivo Markovic. - Te-ai grăbit, a spus croatul. Mai e o oră până se crapă de ziuă. - Nu aveam nevoie de mai mult timp. Dumneata aveai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sub kilometri de peliculă arhivată), era gama de griuri care se afirmau treptat pe hârtia fotografică, lenta impresionare revelată de procesul chimic sub lumina roșie din laborator. Biluța cercelului de aur pe lobul urechii a fost ultima care s-a ivit sub lichidul din tăviță. Caron era probabil satisfăcut. - Am văzut mina, a spus. Continua să privească linia alb-albăstruie a orizontului. Când, În fine, s-a Întors către Markovic, farul a luminat o clipă silueta vizitatorului. - Vrei să spui că ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
degrabă secretă decât conștientă a scriitorului. De cele mai multe ori, cititorul de literatură confesivă speră să descopere, dincolo de autor, personajul. Rousseau, Musil, Thomas Mann erau, desigur, scriitorii unor jurnale. Dar ei mai erau și fascinante personaje, Învăluite În misterul unei ficțiuni ivite din aglomerarea implacabilă de fapte cotidiene. Zi-de-zi-ul devenea, pe neobservate, ambasadorul absolutului. Bolile lui Stendhal se identificau cu Însăși Boala, iar neliniștile cotidiene ale lui Camus - cu simptomele metafizicului, zbaterile Virginiei Woolf nu erau decât eșantioane din marea Nevroză a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]