12,623 matches
-
Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Petică, în „România Jună”, II, nr. 114, 2 aprilie 1900. "Decadența sculpturii", semnat St. Petică, în „România Jună”, II, nr. 125, 16 aprilie 1900. "Teatrul Național", semnat St. Petică, în „România Jună”, 1900, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Transformarea Liricei", semnat St. Petică, în „România Jună”, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Artele în România", semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 3, 15 februarie 1901. "Arta Națională", I, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 4, martie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, nr. 191, 21 iunie 1900. "O împăcare neașteptată," semnat Ștefan, II, nr. 192, 22 iunie 1900. "Câștigul fără muncă," semnat Caton, II, nr. 192, 22 iunie 1900. "Intervenții la examene," semnat Caton, II, nr. 194, 24 iunie 1900. "Transformarea liricei", II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Parigorii de om bolnav," semnat Ștefan, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Capitaluri străine," semnat Caton, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Stilul în artă", II, nr. 196, 26 iunie 1900. "Jocuri periculoase," semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Opere", Editura Fundației pentru literatură și artă (Scriitori români uitați), în „Vremea”, XI, nr. 554, 11 septembrie 1938, p. 4; nr. 555, 18 septembrie 1938; p. 8, nr. 556, 26 septembrie 1938, p. 8. CONSTANTINESCU 1983: Emilian Constantinescu, "Precursorii anarhismului liric autohton: Ștefan Petică", în „Studii literare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pp. 271-272. CRAINIC 1904: P. Crainic (C. Graur), "Ștefan Petică", I, II, II, IV, V, în „Avântul”, Galați, I, nr. 37, 38, 40, 42, 43, din 7, 14, 28 noiembrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, omul și poetul", în „Românul”, 48, nr. 39, 14 nov 1904, p. 279. MIHAIL 1993: Mihail S., "Ștefan Petică. Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 25-26. MILCU 1904: Șt. Milcu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nu reprezintă totdeauna personaje colective, ci adesea doar gândurile și comentariile autorului însuși. Adeseori, Bach dă liniei vocale o linie complementară, executată de un instrument solist, încadrând melodia corală în țesătura instrumentală și, totodată, lărgind orizontul expresiv. Ariile sunt comentarii lirice cu mijloacele de exprimare ale epocii. Zguduitoarea arie „Îndură-te Doamne”, prin patosul interiorizat și profund, redă căința amară a lui Petru, după ce s-a lepădat, ca un mare laș, de Christos. Corurile și coralele, similar corurilor tragediei antice, participă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană. Și în muzica de orgă, ca și în creația vocal-simfonică, îmbină stilul somptuos și solemn cu efuziunea lirică intensă. Cea mai subiectivă este muzica de orgă, întrucât ea își are rădăcinile în improvizație, în muzica spontană izvorâtă fără premeditare din sufletul creatorului. De fapt, renumele său printre contemporani nu se datora atât compozitorului, ci inegalabilului improvizator. În genul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment important din istoria temei cu variațiuni. Compuse pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cântă două melodii, una de un naiv și rustic lirism, alta umoristică. Numele acestor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
Epigrama (din , prin ) este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Epigrama este o formă fixă de poezie
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
ale U.E. Portugalia este uneori denumită ca "țara poeților". În literatura portugheză poezia avea totdeauna influență mai puternică decât proza. În Evul Mediu, când a luat ființă națiunea portugheză, în nord-vestul Peninsulei Iberice, a fost răspândită poezia. Au apărut opere lirice. Pe lângă poeții clasici cunoscuți Luís de Camões și Fernando Pessoa, există un număr de artiști mai puțini cunoscuți, care au o influență semnificativă asupra literaturii portugheze moderne. Proză s-a dezvoltat mai târziu ca poezia și a apărut mai întâi
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
de exemplu ciclul "Nopților", caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul "Nopțile" al poetului romantic francez Alfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadă scrie "Rondelurile"; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză și se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate. Spre exemplu, acum scrie "Rondelul rozelor ce mor", "Rondelul apei din grădina japonezului", "Rondelul crinilor", "Rondelul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
moderne, iar războiul reda viața tradiționalismului. Se manifestă Tirajele au crescut, iar volumele de poezie se scriu și sunt publicate în timpul războiului, în vreme ce proza modernă se bucură de un public restrâns. Războiul da un sens de inutilitate acestui stil bogat liric, aproape de baroc, comunicarea dinte autor și public aproape că nu mai este directă. Această amenințare continuă a morții este foarte prezenta . Este o alăturare bizară dintre profund și banal. Se naște o literatura mult mai puțin bogată în stil. Primul
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
La începutul literaturii grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea". Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar. Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar. Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-au păstrat doar nu număr restrâns de piese ce provin de la trei autori: Eschil, Sofocle și Euripide. Piesele ce au rămas de la Aristofan sunt
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni, Olavo Bilac, e un autor brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, îndeosebi (după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
apoi intendent al regelui, având sarcina de a supraveghea castelele regale (1389-1390). În perioada de dizgrație a casei de Lancaster, își pierde funcțiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - "Jalba lui Chaucer către punga sa goală" (""The Complaint of Chaucer to his Empty Purse""). Noul rege a dat ascultare cererii sale și i-a acordat o pensie, de
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în 2010. A fost deputat al poporului din URSS în dezghețul gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Basarabiei” și în colegiile publicațiilor „Caiete critice”, „Viața românească”, președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău. Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. - Ch.: Cartea Mold. . - 1975; Eminescu - pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 15 ian. 1850-15 ian. 2000 / ed., antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun; cuv. înainte de Eugen Simion; argument de Victor Crăciun; Întâistătătorul M. Cimpoi; concepție graf. : Vl. Zmeev
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Decepționat de revoluția franceză și de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufletești, se întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită a sentimentelor, înveșmântate în cuvinte simple. În anii care urmează, Wordsworth creează un mare număr de opere cu caracter liric. , dintre care merită să fie amintite: ciclul ""Lucy Poems"" (1799), ""To the Cuckoo"" ("Cucului", 1804-1807), ""Ode on the Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood"" ("Odă înțelegerii nemuririi din amintirile fragedei copilării" 1802-1807). Unele poezii sunt scrise în formă
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
solicitându-i să o accepte pe Mary (așa cum era numită atunci) contra unei taxe modeste. În 1957, Maria Trivella și-a reamintit prima impresie despre "Mary,o fată foarte grăsuța, purtând ochelari mari pentru miopie": Tonul vocii sale era cald, liric, intens; se răspândea în jur, strălucind că o flacăra și umplând aerul cu reverberații melodioase, ca un carillon. Era în orice caz un fenomen uimitor, sau mai degrabă un mare talent care necesită control, pregătire tehnică și disciplină strictă pentru
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană și contraltă. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană și contraltă. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană și contraltă. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]