16,589 matches
-
irlandeză. Legătura coptă, în piele incizată și modelată, este cea mai veche cunoscută; ea a influențat legătura arabă și pe cea occidentală. Creștinismul a pătruns și în Etiopia, a cărei literatură veche este și ea majoritar religioasă. Nu se cunosc manuscrise anterioare secolului al XIII-lea; ilustrația derivă din exemplele copte și siriene și are un caracter popular. APARIȚIA TIPARULUI I. Xilografii Cu toate că nevoia de texte a rămas multă vreme limitată, copierea manuscriselor unul cîte unul nu era satisfăcătoare și s-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este și ea majoritar religioasă. Nu se cunosc manuscrise anterioare secolului al XIII-lea; ilustrația derivă din exemplele copte și siriene și are un caracter popular. APARIȚIA TIPARULUI I. Xilografii Cu toate că nevoia de texte a rămas multă vreme limitată, copierea manuscriselor unul cîte unul nu era satisfăcătoare și s-au căutat foarte curînd mijloace de accelerare și de multiplicare a producerii lor, așa cum o dovedește sistemul pecia. Prima care a adus soluția tehnică a problemei a fost xilografia. Acest procedeu consta
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ci la aurari, unde se practica de multă vreme gravura, alierea și topirea metalelor, tehnici care au permis punerea la punct a tipografiei. De altfel, Gutenberg nu încerca să fabrice și să multiplice xilografii, în care imaginea era dominantă, ci manuscrise care curpindeau în primul rînd text, așa cum o dovedește alegerea și prezentarea primelor lucrări tipărite. În măsura în care orice text literar (în sens larg) aspiră, în esență, la o comunicare și o difuzare dintre cele mai ample posibile, puteau spune că inventarea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
circuite comerciale de care tipografii și editorii au profitat pentru a-și vinde marfa. Lyon, Geneva, Leipzig și Frankfurt erau orașe în care se desfășurau tîrguri și comerțul cu cărți beneficia de schimburile care se făceau pe plan european. DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ I. Forma de prezentare a cărții Primii tipografi au păstrat manuscrisul ca formă de prezentare a cărții, nu pentru a înșela clientela, așa cum s-a crezut uneori, ci pur și simplu pentru că nu puteau concepe o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Geneva, Leipzig și Frankfurt erau orașe în care se desfășurau tîrguri și comerțul cu cărți beneficia de schimburile care se făceau pe plan european. DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ I. Forma de prezentare a cărții Primii tipografi au păstrat manuscrisul ca formă de prezentare a cărții, nu pentru a înșela clientela, așa cum s-a crezut uneori, ci pur și simplu pentru că nu puteau concepe o altă formă a cărții decît cea pe care o cunoșteau. Încetul cu încetul, necesitățile noii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
aspect foarte modern, în timp ce cu mult înaintea secolului al XV-lea altele păstrează o prezentare arhaică. O ruptură mai logică ar putea-o reprezenta o dată în jurul anului 1530. 1. Caracterele. Pentru a desena caracterele, primii tipografi au copiat scrierea din manuscrise și au folosit-o ca atare: gotica textualis în textele sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele romane reînviau minuscula carolingiană; ele au fost actualizate de umaniștii care redescoperiseră clasicii în manuscrise ale epocii lui Carol cel Mare. Au apărut încă din 1465 într-o carte tipărită, în același timp la Subiaco și la Strasbourg. Limitate mai întîi la textele latine clasice și la operele umaniștilor, ele nu au înlocuit caracterele gotice
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
umanistă, caracterul italic; el permitea o tipărire mai strînsă a textului. Astfel, Aldo a putut să reducă formatele și să publice texte clasice în volume portabile, rupînd-o astfel cu tradiția voluminoaselor in folio pe care tipografia le moștenise din perioada manuscriselor. Acest caracter nu mai este folosit în zilele noastre în tot textul, dar mai servește încă la sublinierea anumitor cuvinte sau pasaje. Au existat în istoria cărții și alte încercări pentru a imita scrierile de mînă. La mijlocul secolului al XVI
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă puțin loc, dar să dispună de case de litere mai puțin încărcate, pentru a ușura munca de compoziție. Astfel, abrevierile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au dispărut progresiv din textele tipărite în cursul secolului al XVI-lea. Din aceleași motive, tipografii au introdus simplificări în grafia cuvintelor și au influențat astfel evoluția ortografiei. 2. Textul. Textul primelor lucrări tipărite era foarte dens, ca cel al manuscriselor. Nu era întrerupt decît de cîteva litere ornate și de "picioare de muscă" indicînd paragrafele și se prezenta adesea pe două coloane. Adesea era glosat, textul principal, în caractere groase, fiind complet înconjurat de comentarii (glose) tipărite într-un volum
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este împăturită o dată și fiecare caiet are două file, într-un in quarto e pliată de două ori și fiecare caiet are patru file, într-un in octavo, de trei ori și fiecare caiet are opt file etc. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu erau nici numerotate, nici paginate, ci erau compuse din numeroase foi trase în sute de exemplare; deci trebuiau inventate repere pentru a conduce munca legătorilor; așa s-au născut registrele, signaturile și reclamele. Registrul era o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sfîrșitul secolului al XVI-lea. Începînd din secolul al XV-lea, s-a tipărit și pe marginea superioară a fiecărei pagini, titlul prescurtat al lucrării sau al capitolului în curs; este titlul comun, care se folosește și astăzi. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu aveau titlu. Ele erau desemnate prin primele cuvinte ale textului, incipit; această absență a "stării civile" face delicată datarea și localizarea multor incunabule. S-a luat repede obiceiul plasării la sfîrșitul volumului a unei formule care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
al II-lea), Lorenzo Valla. Revigorarea literaturii antice era principala preocupare a umanismului, care a găsit în tipar un instrument de calitate. Tipografii difuzează textele clasice păstrate în Evul Mediu, dar aceste scrieri sînt revăzute. Umanismul face o selecție a manuscriselor și inventează critica textuală; înlocuiește vechile comentarii cu cele ale lui Beroaldo, Mancinelli, Sabellico etc. În același timp, tipografia prezintă publicului savant textele vechi pe care umaniștii le-au descoperit și toate operele latine esențiale sînt difuzate. Literații bizantini, care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
s-a integrat dintr-o dată într-un cadru prestabilit, dar extinderea ei a făcut-o să intre în legătură cu alte meserii vechi ale cărții: copiști (pe atunci se numeau scriitori), ilustratori, librari care au trecut progresiv de la fabricarea și traficul cu manuscrise la comerțul cu cartea tipărită. Ori aceste meserii erau organizate, cel puțin în orașele universitare; membrii lor aparțineau Universității și, atunci cînd s-au instalat primii, tipografii au trecut cu ușurință sub tutela sa, cu atît mai mult cu cît
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
producția în țările cu regim mai liberal, ca Olanda, se dezvolta pe cheltuiala lor. 3. Condiția autorului. Autorul care obține un beneficiu regulat și normal din lucrările sale este un concept modern. În Evul Mediu, oricine putea să recopie un manuscris și de cîte ori voia. La început, tipografia publica mai ales texte vechi și nu se folosea de erudiți și savanți decît pentru alegerea manuscriselor și corectarea textelor. Atunci cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-a epuizat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din lucrările sale este un concept modern. În Evul Mediu, oricine putea să recopie un manuscris și de cîte ori voia. La început, tipografia publica mai ales texte vechi și nu se folosea de erudiți și savanți decît pentru alegerea manuscriselor și corectarea textelor. Atunci cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-a epuizat și editorii căutau lucrări noi, în timp ce autorii, conștienți de difuzarea pe care tipografia ar da-o lucrărilor lor, aduceau din ce în ce mai multe manuscrise librarilor. Dacă unii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decît pentru alegerea manuscriselor și corectarea textelor. Atunci cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-a epuizat și editorii căutau lucrări noi, în timp ce autorii, conștienți de difuzarea pe care tipografia ar da-o lucrărilor lor, aduceau din ce în ce mai multe manuscrise librarilor. Dacă unii continuau să lucreze pentru glorie, mulți primeau cîteva exemplare din lucrări, pe care le comercializau în diverse moduri, fie pur și simplu vînzîndu-le, fie cel mai adesea oferindu-le prietenilor și protectorilor care, de obicei, știau să
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lucrărilor lor dedicații în cinstea persoanelor importante care le comercializau recunoștința. Încă din secolul al XVI-lea, editorii au început să ofere bani autorilor, dar abia în secolul al XVII-lea autorii și-au luat obiceiul de a-și vinde manuscrisele librarilor; sumele importante rămîneau totuși rare și autorii continuau să se bazeze pe dedicații; cea pentru Cinna i-a adus lui Corneille 2 000 de monede (écus). Vînzîndu-și manuscrisele, autorii primeau o sumă negociabilă și nu participau la succesul ulterior
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
XVII-lea autorii și-au luat obiceiul de a-și vinde manuscrisele librarilor; sumele importante rămîneau totuși rare și autorii continuau să se bazeze pe dedicații; cea pentru Cinna i-a adus lui Corneille 2 000 de monede (écus). Vînzîndu-și manuscrisele, autorii primeau o sumă negociabilă și nu participau la succesul ulterior al lucrărilor lor. De fapt, nu exista încă nici drept de autor, nici proprietate literară. Anglia a fost deschizătoare de drum. Încă din 1667, Milton vindea Paradisul pierdut, iar
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
asupra textului, fără să mai vorbim de cei care nu apreciază o carte frumoasă decît ca o valoare de plasament. Înmulțirea cărților tipărite a antrenat o sporire a punctelor de vînzare în cursul secolului al XVI-lea. Puțini pe vremea manuscriselor, librarii devin din ce în ce mai numeroși. După 1550 se văd chiar negustori de mărunțișuri vînzînd, în mijlocul mărfurilor foarte diverse, cărți de rugăciuni ieftine și broșuri relatînd noutăți senzaționale sau evenimente uimitoare; este un semn caracteristic al popularizării cărții. Prima clientelă a textului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
După 1550 se văd chiar negustori de mărunțișuri vînzînd, în mijlocul mărfurilor foarte diverse, cărți de rugăciuni ieftine și broșuri relatînd noutăți senzaționale sau evenimente uimitoare; este un semn caracteristic al popularizării cărții. Prima clientelă a textului tipărit rămînea cea a manuscrisului, oameni care știu să citească sau care aveau nevoie de carte. Tipografia le-a permis totuși să aibă cărți mai numeroase, iar bibliotecile au devenit mai ample și mai variate. Dar popularizarea cărții antrenează o lărgire a publicului său. Cartea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1563, cu o bibliotecă bogată. În 1571, familia Medici deschidea publicului savant din Florența biblioteca lorentină. În aceeași perioadă se dezvoltau biblioteca vaticană la Roma, biblioteca marciană la Veneția, cele ale universităților din Oxford și din Cambridge etc. Colecțiile de manuscrise și de texte tipărite realizate de către umaniștii, erudiții și savanții Renașterii au venit adesea să îmbogățească aceste mari biblioteci. Unele au servit propriilor fundații, ca cea a lui Rhénanus din Sélestat. CARTEA CONTRAREFORMEI ÎN SECOLUL ILUMINISMULUI I. Noi condiții de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea promulgă în 1565 un Index librorum prohibitorum, catalog al cărților interzise de Biserica Catolică, reeditat și completat adesea pînă în 1948 și suprimat abia în 1966. El impune și reguli pentru controlul religios al cărților și prevede ca orice manuscris să fie aprobat de autoritatea ecleziastică a diocezei locale înainte de a fi publicat; aici își au originea Nihil obstat (nimic nu împiedică) și Imprimatur (poate fi tipărit), care figurează încă în cărțile catolice. La Roma, Pius al IV-lea creează
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
n-ar trebui să neglijeze presa, dar nu putem să ne oprim prea mult aici asupra unui subiect care este tratat în altă parte1. Să amintim numai originile presei. Istoria ei începe în secolul al XIII-lea, o dată cu apariția foilor manuscrise care conțin informații recente. Acest tip arhaic de presă va supraviețui: "știrile mărunte" vor fi răspîndite pînă în secolul al XVIII-lea. Tipografia dă avînt comerțului cu informații. Chiar din secolul al XV-lea se tipăresc foi volante sau cărți
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]