12,263 matches
-
sale filosofice: prezența și continuitatea "postumă" (după căderea Bizanțului) a ideilor și instituțiilor bizantine din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman. Trecutul româno-bizantin era deci perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga a încercat să explice cum această "republică creștină" a ținut piept Imperiului Otoman, scoțînd în evidență supraviețuirea instituțiilor, a valorilor și a culturii bizantine în Principatele Române. Continuîndu-și lucrările anterioare, Iorga a scris studii ca France de Chypre (Paris
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman. Trecutul româno-bizantin era deci perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga a încercat să explice cum această "republică creștină" a ținut piept Imperiului Otoman, scoțînd în evidență supraviețuirea instituțiilor, a valorilor și a culturii bizantine în Principatele Române. Continuîndu-și lucrările anterioare, Iorga a scris studii ca France de Chypre (Paris, 1931) sau Rhodos sub ospitalieri (București, 1931). Iorga a scris multe lucrări politico-istorice în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mică, dra Alina Iorga. La Sinaia, Iorga a continuat să lucreze la istoria universală 34. Pe lîngă opera sa istorică, a scris și două piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul că descrie viața sultanului otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sarcină. Ungaria este o țară occidentală, nu balcanică; prin urmare, Iorga nu poate înțelege istoria poporului maghiar! Autorul articolului își bate joc de inexactitățile minore (sînt citate cîteva zeci); urmează o recenzie a altor publicații ale lui Iorga. Istoria lui Otomană nu este apreciată pozitiv, materialele mai bune apărînd în limba germană înaintea lui. Iorga ar trebui să recunoască faptul că Ungaria aparține Occidentului și că ea nu este artificial franceză ca Bucureștiul. Iorga nu înțelegea deloc istoria poporului maghiar. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legea, ordinea, serviciile, comunicațiile, administrația. Din fericire, aveau resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie, Hitler a contribuit la divizarea continentului la fel de mult ca Stalin. Istoria Europei Centrale (teritoriile Imperiilor German și Habsburgic, nordul fostului Imperiu Otoman și chiar extremitatea apuseană a teritoriului țarilor ruși) a fost dintotdeauna distinctă, ca amploare, de cea a statelor-națiune din Vest. Dar nu neapărat și ca substanță. Înainte de 1939, ungurii, românii, cehii, polonezii, croații și balticii se uitau poate cu invidie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forță - ca și altele, dar cu mai multă neobrăzare. În mod previzibil, dictatura a căzut În cursul unei tentative nereușite de utilizare a forței dincolo de frontiere pentru a rezolva vechea problemă a Ciprului. Insula Cipru, inclusă din 1571 În Imperiul Otoman, a fost după 1878 administrată de Marea Britanie și anexată unilateral când a Început primul război mondial. Aflată În estul extrem al Mediteranei, mai aproape de Anatolia turcă decât de Grecia peninsulară sau insulele elene, Ciprul avea totuși o majoritate de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internă: naționalismul etnic. Importanta minoritate turcă din Bulgaria (900.000 la o populație totală de mai puțin de nouă milioane) constituia o țintă tentantă: pe lângă diferența de etnie și religie, ea era moștenitoarea și simbolul unei epoci de detestată dominație otomană, a cărei amintire directă Începuse să pălească doar recent. În Bulgaria, la fel ca În Iugoslavia vecină, autocrația de partid În derivă a canalizat furia dezlănțuită a prejudecăților etnice asupra unei victime neajutorate din țară. În 1984, autoritățile au anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nord, erau predominant catolice și făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar (În care a fost inclusă și Bosnia, dar mai puțin timp). Partea de sud a țării (Serbia, Macedonia, Muntenegru și Bosnia) s-a aflat timp de secole sub stăpânirea turcilor otomani, de unde numărul mare de musulmani pe lângă sârbii majoritar ortodocși. Dar aceste diferențe istorice (deși autentice și accentuate de al doilea război mondial) s-au atenuat În deceniile următoare. Transformarea economică a pus În contact, În orașe ca Vukovar sau Mostar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
religios și cel național. Mulți bosniaci evident musulmani erau complet laicizați - și, oricum, nu aveau nimic În comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani, detaliu neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vestică a orașului. Apoi i-au Înlocuit cu țărani croați (goniți la oraș și radicalizați de propriile experiențe de epurare etnică la sat) și au asediat cartierele estice, musulmane. În paralel, În noiembrie 1993 au distrus bucată cu bucată podul otoman construit În secolul al XVI-lea peste râul Neretva, un simbol al trecutului integrat și ecumenic al orașului. Croații nu aveau așadar motive de laudă - iar printre liderii răsăriți pe ruinele comunismului, Franjo Tudjman era extraordinar de neplăcut. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al XIX-lea. Nu era o realizare neglijabilă, dar nici nu Însemna, cum crezuseră plini de speranță contemporanii, Începutul unei ere de prosperitate perpetuă. Mai mult, renașterea economică s-a produs nu În ciuda Războiului Rece, ci din cauza lui. Precum amenințarea otomană altădată, umbra imperiului sovietic a redus ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o unitate benefică. În absența europenilor Încătușați din Est, cetățenii Europei de Vest au prosperat: scăpaseră de grija statelor sărace și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înseamnă să iasă din istorie”. și nu era o preocupare nouă: În 1972, reflectând la istoria sumbră a țării, E.M. Cioran dădea glas unui complex frecvent Întâlnit la români: „Ce m-a deprimat cel mai tare a fost harta Imperiului Otoman. Privind-o, am Înțeles trecutul nostru și tot restul”6. Românii - ca și bulgarii, sârbii și alții care au motive solide să creadă că „nucleul” Europei Îi vede ca pe niște străini (atunci când Îi vede) - oscilează Între afirmarea defensivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În același timp o suspiciune profundă față de orice critică sau interferență din străinătate. Istoria și geografia au pricopsit Europa cu o vecină greu de mulțumit, greu de ignorat. Același lucru se poate spune despre Turcia. Aproape 700 de ani, turcii otomani au reprezentat pentru Europa alteritatea absolută (după ce acest rol le revenise timp de jumătate de mileniu arabilor). Timp de veacuri, Europa a Început unde se termina Imperiul Otoman (de aici depresia lui Cioran când Își amintea cât timp a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Același lucru se poate spune despre Turcia. Aproape 700 de ani, turcii otomani au reprezentat pentru Europa alteritatea absolută (după ce acest rol le revenise timp de jumătate de mileniu arabilor). Timp de veacuri, Europa a Început unde se termina Imperiul Otoman (de aici depresia lui Cioran când Își amintea cât timp a fost România sub stăpânire turcească); Europa creștină era „salvată” periodic din ghearele islamismului: la porțile Vienei, ale Budapestei, În bătălia de la Lepanto din 1571. Când Turcia a intrat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
turcească); Europa creștină era „salvată” periodic din ghearele islamismului: la porțile Vienei, ale Budapestei, În bătălia de la Lepanto din 1571. Când Turcia a intrat În declin la jumătatea secolului al XVIII-lea, „chestiunea orientală” (cum putea fi controlat declinul Imperiului Otoman și ce se va Întâmpla cu teritoriile eliberate după sute de ani de domnie turcească) a devenit problema cea mai arzătoare a diplomaților europeni. Înfrângerea Turciei În primul război mondial, căderea otomanilor și apariția statului modern și ostentativ laic al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezintă o cincime din populația totală. Între timp, „muncitorii cu viză temporară” din Turcia, precum surplusul populației rurale din tot restul bazinului mediteranean, au migrat În număr mare spre Germania și alte state occidentale, În căutarea unei slujbe. Dar moștenirea otomană s-a Întors să bântuie Europa. La sfârșitul Războiului Rece, poziția aparte a Turciei a primit o altă semnificație. țara nu mai era un avanpost și un stat-barieră Într-o confruntare geopolitică internațională. Era acum un culoar, o punte Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apariția islamismului radical a stârnit temeri că nici statul laic impus cu duritate de Atatürk nu va rezista unei noi generații care se revolta Împotriva părinților Îndepărtați de credință și care Își căuta rădăcinile În moștenirea mai veche a Islamului otoman. Elita mediului de afaceri și a profesiilor liberale din Turcia se găsea În proporție covârșitoare În orașul european Istanbul și se identifica entuziast cu codul vestimentar, cultura și practicile occidentale. Ca și alți estici ambițioși, ei vedeau În Europa - În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
112, 119, 123, 128, 140, 145, 148-150, 227, 236; bomba cu hidrogen 231 Tudjman, Franjo 611, 613-614, 619, 624 Tudor, Corneliu Vadim 632 Turcia; cererea de a deveni membră a Uniunii Europene 698-699; membră NATO 698; moștenirea Europei 697; moștenirea otomană 697; probleme de imagine 698; relațiile cu Grecia 467-469; situația Ciprului 467-469 turism 317-318; industria spaniolă 475; sexual 695 turism de masă 317 ț țapi ispășitori 181-182 țărani; condițiile postbelice 84; revolte țărănești 375 țările baltice; acțiunile militare sovietice 592
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur prizat pentru efectul de opiaceu de către simboliștii români. Influența grecească își spune cuvântul pe parcursul secolului XVIII în istoria celor două țări Românești, Muntenia și Moldova, conduse prin delegație otomană de o administrație grecească fidelizată pecuniar, selectată dintre membrii negustorilor cu dare de mână a unui cartier grecesc al Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
religioase și politice, iar Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a fost cucerit de turci, după ce Europa a pus capăt reformei protestante și contrareformei, ori când țările europene au fost puse În situația de a lua măsuri de apărare Împotriva Imperiului Otoman, care ar fi dorit să devină universal. Dacă se adăugă la toate acestea și unele descoperiri tenologice și apariția armelor destructive, precum pușca și tunul, praful de pușcă, dar și apariția statului națiune și a burgheziei timpurii, precum și predominanța factorilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atac neașteptat al lui Vlad Țepeș, despre care se povestește ca În teatrul clasic, În tabloul 22. Acest tablou simbolizează rolul istoric al micilor țări române care au ținut, cu prețul unor mari sacrificii, În frâu pofta nebună a colosului otoman de a cuceri continentul. Dacă unele țări din Apus au ajuns la un nivel de civilizație remarcabil, un preț modest l-au adus popoarele din Estul Europei. Acesta este un mesaj filosofic al dramei istorice a lui Marin Sorescu. În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al II-lea se conturează conflictul principal, Între Mahomed și Țepeș. Intuind dimensiunea adversarului, sultanul Își arunca masca de aristocrat al spiritului și scoate În evidența brutalitatea tiranului. In actul al III-lea, autorul Înfățișează momentul trecerii Dunării de către oastea otomane, În Țara Românească. Apar Însă În piesă și scene reprezentând armata și poporul român, subliniindu-se ideea că acesta e un popor optimist si viteaz, singurul țel al acestui neam fiind Înfrângerea dușmanului. Actul al IV-lea se compune din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
categorii, În funcție de direcțiile conflictului: Vlad Țepeș, Pânzaru, Toma, Papuc, Stanca, Văcarul, Floarea, Vica, Gherghina, Rita, Manda, Tilina, Stan, Neagoe reprezintă Țara Românească ; Mahomed al II-lea, Pașa din Vidin, Radu cel Frumos, Beșleagă, Locotenentul, Turacan, Beg-Ogli, grupul actorilor reprezintă Imperiul Otoman. Vlad Țepes, personaj indirect, e prezent prin relatările altor personaje. El este un voievod informat, cunoaște secretul de fabricație a tunurilor turcești, numărul luptătorilor și al cămilelor. Sever și hotărât, trage toată avangarda turcă În țeapă, făcând un fel de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tranziții considerate un succes care au devenit puncte de cotitură ale istoriilor unor societăți sau ale istoriei universale. Petru cel Mare a declanșat o tranziție celebră a Rusiei, așa cum Kemal Ataturk a condus o tranziție la fel de celebră a fostului Imperiu Otoman. Japonia medievală a devenit o societate modernă ca urmare a unei tranziții coordonate politic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar Rusia a devenit URSS tot ca urmare a unei tranziții coordonate politic, care a inventat socialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul politic comun împărtășit de toate cele trei țări române pe durata secolului al XVIII-lea consistă în statutul lor de state vasale (suzeranitate otomană în principatele dunărene, habsburgică în Transilvania începând cu 1699, respectiv în Bucovina din 1774). În Moldova și Țara Românească, regimurile fanariote instalate în 1711, respectiv în 1716, dincolo de înăsprirea dominației otomane, au precipitat eforturile de centralizare a autorității statale. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]