12,883 matches
-
în colangiocarcinoame intrahepatice și extrahepatice. Cele două fenotipuri sunt distincte și diferă prin: mod de prezentare, etiologie, factori de risc, istorie naturală, comportament clinic și răspuns terapeutic [2]. Colangiocarcinoamele intrahepatice își au originea fie din canalele biliare mici intrahepatice (colangiocarcinoame periferice), fie din ductele biliare intrahepatice localizate proximal de bifurcația canalelor hepatice drept și stâng. Colangiocarcinoamele extrahepatice sau ductale sunt localizate distal de ramificațiile de ordin secundar ale canalelor hepatice drept și stâng și pot afecta segmentele perihilare (tumorile Klatskin) sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
construcția romanului. Sunt prea multe ocoluri, și adesea inutile. De aici alunecarea spre pitoresc în înțelesul rău, de aici lungimile nefolositoare, și ceea ce e și mai dăunător se petrece o deplasare a centrului de greutate de la elementele principale spre cele periferice. Personajele secundare sunt mai vii și mai interesante decât cele principale (...). Lipsește o acțiune care să poată oglindi literar acțiunea închegată a partidului care, pe baza unui plan bine stabilit, conduce masele la luptă pentru constituirea socialismului, zădărnicind împotrivirile dușmanului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe baza unui plan bine stabilit, conduce masele la luptă pentru constituirea socialismului, zădărnicind împotrivirile dușmanului (...). Se întâmplă, însă, în mai mică măsură, și altceva mai dăunător. Deplasarea centrului de greutate se produce nu numai de la elementele principale la elementele periferice - ceea ce se manifestă în primul rând ca un defect de construcție, deși e legat, evident, de concepție; se produce și o deplasare de la nou spre vechi, fapt care ne duce direct spre constatarea unei deficiențe de concepție. Întâlnim deci și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar deveni un punct. Nici soarele, nici stelele, nici luna. Nu ating nimic. Deși urăsc punctul, Doamne, locuiesc într-un punct. Nichita Stănescu, Fel de sfârșit - despre sistemul mitic: CĂRĂRI ÎN CREAȚIE! În sistemul religios (organizare centrală) și magic (organizare periferică), elementele științifice și practice stau sub semnul simbolului și depind de ființele supranaturale. Liniile, coarda, frânghia trimit spre simbolica ascensiunii, precum arborele, scara, firul de păianjen, simbolizând formă de legătură, cu virtuți secrete sau magice. Coarda de argint din mijlocul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
anii ’70, când politica dezvoltării regionale se conturează ca fiind deosebit de importantă, clasifică regiunile în funcție de aceste tipologii de regionalizare după cum urmează [Antonescu, 2003, p.44-45]: regionalizarea monofactorială, care alege un principiu de grupare al regiunilor; Legat de caracterul central sau periferic al regiunii se disting: o regiuni centrale; o regiuni intermediare; o regiuni periferice; După natura activității principale regiunile se împart în: o regiuni agricole; o regiuni industriale; o regiuni terțiare; În funcție de gradul de urbanizare se identifică: o regiuni urbanizate; o
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
regiunile în funcție de aceste tipologii de regionalizare după cum urmează [Antonescu, 2003, p.44-45]: regionalizarea monofactorială, care alege un principiu de grupare al regiunilor; Legat de caracterul central sau periferic al regiunii se disting: o regiuni centrale; o regiuni intermediare; o regiuni periferice; După natura activității principale regiunile se împart în: o regiuni agricole; o regiuni industriale; o regiuni terțiare; În funcție de gradul de urbanizare se identifică: o regiuni urbanizate; o regiuni foarte urbanizate; o regiuni mai puțin urbanizate; o regiuni rurale; regionalizarea compozită
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
inverse a lui Harry W. Richardson (1985) se bazează pe dezavantajele aglomerării și pe avantajele localizării într-un spațiu național: în condițiile creșterii dezavantajelor aglomerării din regiunile centrale, fluxurile de investiții și implicit, forța de muncă se îndreaptă către regiunile periferice, determinând dezvoltarea acestora. Sinteza acestor teorii se reduce la faptul că dezvoltarea unor regiuni este direct sau invers proporțională cu dezvoltarea altor regiuni. Spre deosebire de teoriile non-dinamice mai sus prezentate, teoriile dinamice ale dezvoltării consideră că transformările permanente în dezvoltarea economică
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
inițial, se bifurcă ulterior într-o arteră pulmonară dreaptă și una stângă. În urma hematozei pulmonare, venele pulmonare aduc la AS sânge oxigenat ce va fi pompat de VS în aorta ascendentă, locul de unde începe marea circulație, și ajunge până în vasele periferice. Greutatea și dimensiunea cordului variază în funcție de vârstă, sex, înălțime, grăsime epicardică, stare generală de nutriție, și mai ales de eventuala patologie adaugată. * Greutate După Edwards greutatea medie a unui cord uman adult este de ≈ 325 + 75 g la sexul masculin
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
este o deschidere ovală, cu un ax lung de 4cm în care, clasi,c se consideră că pot fi introduse 3 degete. Orificiul prezintă 3 valve cuspide, anterioară, posterioră și septală, respectiv valva tricuspidă. Cuspele au originea pe inelul fibros periferic tricuspidian al scheletului cardiac, iar marginile lor libere se inseră pe corzile tendinoase ale mușchilor papilari. Orificiul pulmonar Trunchiul pulmonar părăsește extremitatea superioară a tractului de ejecție (infundibulum) prin inelul fibros pulmonar limitat de 3 cuspe semilunare (anterioară, dreaptă și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
tensiunii arteriale, bradicardie ce poate ajunge până la oprirea cordului, respirației, însoțită de dispariția tonusului muscular. Cauzele de apariție a lipotimiei/sincopei sunt: vasomotorii - la durere, emoție, ortostatism, efort (stenoză aortică, stenoză pulmonară importantă), ca urmare a scăderii bruște a rezistenței periferice, dar cu menținerea fluxului cardiac; sinocarotidiană - masajul sinusului carotidian determină la persoanele cu sensibilitate crescută apariția simptomatologiei; scăderea debitului cardiac, fără oprirea cordului - tamponadă cardiacă, infarct miocardic întins, fibrilație atrială, flutter atrial, TPSV, BAV. * Vertijul reprezintă o senzație cronică sau
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
tinere; Zgomotul IV se ascultă fiziologic în copilărie. Între Z1 - Z2 se identifică mica tăcere care corespunde sistolei, iar între Z2 - Z1 marea tăcere care corespunde diastolei. Examenul aparatului cardiovascular trebuie să facă referire și la frecvența cardiacă centrală și periferică. Determinarea pulsului la nivelul arterei radiale, concomitent cu ascultația cordului și stabilirea ritmului, sunt elementele de bază ale unui examen clinic cardiac. Frecvența cardiacă este determinată prin numărarea bătăilor cordului într-un interval de 1 (un) minut. Pulsul se determină
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fluxului sanguin de la nivelul arterei, în relație cu tensiunea arterială (pulsul este slab, greu perceptibil la pacienții cu hipotensiune). Ritmul cardiac este regulat în mod normal, dar este obligatoriu la fiecare pacient să se verifice concordanța pulsului central cu cel periferic. Odată stabilit pulsul la artera radială, se aplică stetoscopul la nivelul cordului, mai precis la apex, și se ascultă. Bătăile cordului trebuie să coincidă cu pulsul de la nivelul arterei radiale. Neconcordanța poate semnifica existența unui ritm neregulat, la care va
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
î.Chr.) în Cos, unde s-a inițiat și specializat Herofil. Erasistrat s-a ocupat de sistemul vascular, relevând importanța supremă a sângelui, cu precizarea că o cantitate prea mare de sânge în țesuturi duce la îmbolnăviri. A studiat nervii periferici. Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care, se îndreaptă spre renumitul centru de studii medicale din Padova Italiei, avându-l ca magistru pe Fabrizio de Acquapendente, care a descoperit valvulele venoase. Întors în Anglia, lucrează la Spitalul Sf. Bartolomeu, cercetând deopotrivă mica circulație, cât și cea periferică. Face experiențe. Aplică procedee diferite, prin care observă, notează și reflectează. Stabilește concluzii. își conturează convingerea și explică deductiv ideile la care ajunsese inductiv. Devine membru al Colegiului Regal al Fizicienilor. I se încredințează funcții oficiale. în 1615, Harvey ocupă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe Harvey. Ryolan publicase în 1607 Anatomia și era cunoscut și ca botanist. Harvey nu este speculativ, ci metodic, deductiv. El explică funcțional, atât traseele cât și circulația sanguină mică și mare (periferică). Pentru o mai bună înțelegere folosește metafora pompei musculare cu efect hidraulic, mișcare constantă (contracție musculară) în condiții de normalitate, asigurând sângelui un sens unic de la inimă la plămâni și-n tot corpul, cu întoarcere la inimă. El concluzionează: „Așa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la animal (1666), cum făcuse și Giovanne Colle da Bellano în 1628, și cum după un an (1667) va face Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la Montpellier. Lower reproduce experimental și edemul periferic din obstrucția venoasă (1669). Londonezul Thomas Willis (1621 - 1675), anatomist, fiziolog și iarto-chimist, terapeut solicitat, cercetează fermentațiile din sânge și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor și descrie comparativ diabetul insipid și cel zaharat. Studiază clinic leziuni encefalice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul traumatic, probleme ale aparatului respirator și excelează în studiul glandelor cu secreție internă cărora le
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică cu roluri multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea oxidărilor biologice. Izolarea în serie activă a hormonilor, continuă cu tiroxina (Kendall, 1914), insulina (Nicolae Paulescu, 1921; Banting și Mac Lead — recunoscuți, însă, și cu Premiul Nobel), hormonul de creștere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936) elevul neuropatologului Duchenne de Boulogne și cel care aprofundează localizările medulare, scleroza în plăci, afecțiunile cortexului, ale trunchiului cerebral, nervilor, mușchilor periferici, isteriei dar și crizele hepatice, reumatismele cronice (poliartrite, artroze degenerative etc.) devenind una din personalitățile complexe ale medicinei franceze și creierul școlii de la Salpétrière; Pierre Janet (1859 - 1947), fondator al psihologiei clinice care, înainte de Sigmund Freud (1856 - 1939) încearcă să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asemenea dorințe au fost variatele forme de manifestare a comercializării sexului sacră, ospitalieră, economică, politică, feminină, masculină și juvenilă, heterosexuală și homosexuală, neinstituțională și instituțională. Formele neinstituționale au existat dintotdeauna și există pretutindeni, în condiții tolerante ori interdictive, în locuri periferice, pe străzi, în hanuri, în hoteluri, în locuințe private. Practicantele, femeile predomină și au predominat pe piața comercializării sexului, au fost și sunt disprețuite, umilite, persecutate și condamnate. Ele își vând trupul pentru traiul zilnic, al lor și al familiilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prostituatele de rând erau cunoscute sub numele de rupajivika, yunmi, mahaveshya iar proxeneții erau: rangopajivika, sahaya. În Grecia antică erau pallakes, proxeneții erau pornotropi. În Roma erau: alicariae ("morărițe"), stabulariae ("grăjdărițe"), blitae ("încălzitoare"), vagae ("hoinare"), asobime în Japonia. Străzile, locurile periferice, băile, hanurile, localurile moderne au fost și sunt populate de persoane care și-au câștigat și își câștigă existența din vânzarea trupului. În zilele noastre, femei, în special, fac trotuarul pentru a-și întreține familia, pe ele însele. "Lucrează" pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost întâlnită la 2,2% dintre subiecți, iar regurgitarea aortică, cel mai adesea ușoară, la 29% (17). În ceea ce privește regurgitarea aortică la pacientul vârstnic, cea mai frecventă cauză este dilatarea rădăcinii aortei secundară creșterii presiunii arteriale și a rezistenței arteriale periferice. Frecvent aceasta este ușoară, fără semnificație hemodinamică (1). Înaintarea în vârstă se asociază și cu modificări la nivelul tractului de ejecție al VS și al velocității fluxului aortic. La vârstnici, există o reducere semnificativă statistic a diame - trului tractului de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
149 18.4.3. Volume și debite respiratorii 150 18.4.4. Lucrul mecanic respirator 152 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat 152 18.6. Controlul ventilației 155 18.6.1. Chemoreceptorii centrali 155 18.6.2. Chemoreceptorii periferici 156 18.6.3. Receptorii pulmonari 157 18.6.4. Receptorii de iritație din căile aeriene 158 18.6.5. Alți receptori implicați în controlul ventilației 159 18.6.6. Centrii nervoși 159 18.6.7. Efectorii 162 18.6
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul neted vascular). Inervația simpatică provine din plexul hepatic pentru artera hepatică și din nervii splahnici pentru ramurile intrahepatice ale venei porte. Circulația în porțiunile periferice ale ficatului este lentă (sludge) și numai o porțiune din organ este perfuzată activ. Când presiunea venoasă sistemică crește, ramurile venei porte sunt dilatate pasiv și cantitatea de sânge prezentă în ficat crește; congestia venoasă hepatică poate fi foarte mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
r); . Factorul major care determină vâscozitatea sângelui este hematocritul, dar influența sa este redusă în vasele mici datorită prezenței unui strat plasmatic extern fără celule, fapt ce duce și la o aparentă scădere a hematocritului la periferie. Unitatea de rezistență periferică (URP) corespunde unui debit de 1 ml/s cu o cădere de presiune de 1 mm Hg. Pentru adultul normal rezistența periferică totală este ~1 URP (0,2 4 URP), în timp ce rezistența pulmonară este mult mai mică, de numai ~0
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]