12,767 matches
-
privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși un câmp de studiu relativ recent, ce s-a dezvoltat mai ales în anii’70-’80, a adus contribuții remarcabile la înțelegerea unor fenomene asemenea celor anterior menționate, dezvoltând teorii și modele/cadre analitice, precum cel tranzacțional, ecologic sau comunicativ, aplicate la lumea educațională (Lancy, apud Tuijnman, 1996; vezi și Siebert, apud Sava, 2005). Antropologii au studiat multe aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învață pentru a face pe plac părinților și profesorilor, pentru a obține anumite recompense, pentru a deveni „cineva” când vor fi mari etc. Ei sunt mai puțin călăuziți de dorința de a ști, de nevoia lăuntrică de a deveni personalități remarcabile. Dimpotrivă, adulții învață pentru a progresa în carieră, pentru a obține „slujbe” mai bune și mai bine plătite, pentru a deține o poziție socială mai bună, un status social mai înalt, pentru a deveni experți într-un domeniu și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
progresa în carieră, pentru a obține „slujbe” mai bune și mai bine plătite, pentru a deține o poziție socială mai bună, un status social mai înalt, pentru a deveni experți într-un domeniu și pentru a se împlini ca personalități remarcabile. Motivația adulților pentru învățare este predominant intrinsecă și determină angajarea lor în activități de instruire/formare din proprie inițiativă, conștienți fiind că formarea lor continuă este condiția sine qua non a dezvoltării propriei personalități. 3.1.3. Caracteristicile psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
registre distincte, dar conexe: unul care vizează tinerețea și altul care se referă la vârstele adulte mijlocii. 3.3.2. Tinerețea (24/25-35 de ani)tc "3.3.2. Tinerețea (24/25‑35 de ani)" Tinerețea este vârsta unei detente remarcabile, când, de regulă, toate subidentitățile persoanei (socială, profesională, maritală și parentală) se cristalizează promițător. Având în vedere viteza formidabilă de rotație a societății, precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de durată. Cert este că de calitatea alegerilor pe care tânărul le face depinde considerabil destinul său în anii care vin. Sub raport fizic, potențialul tânărului funcționează la „turație” maximă. Individul posedă forță, rapiditate, o bună coordonare motrică și o remarcabilă rezistență la efort. Dacey și Travers (2002) oferă câteva date semnificative la acest capitol. Astfel, referitor la organele interne, între 19 și 26 de ani, acestea ating parametrii cei mai ridicați. După vârsta de 26 de ani, discurile dorsale se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1998). Cert este că, și la această vârstă, un management inspirat al timpului reclamă oscilațiile generate de bioritm, dar și utilizarea unor strategii de memorare și învățare eficiente, precum și de eliminare a oboselii (acest obiectiv fiind fertilizat și de potențialul remarcabil de remontare naturală a tânărului). Conform lui Blumberg și Lowe (apud Munteanu, 2004), între 30 și 35 de ani, suprasolicitarea individului provoacă un declin pasager al atenției, fenomen care dispare ulterior - mai precis, între 34 și 40 de ani. Revigorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în diverse etape ontogenetice, a cunoscut în ultimii ani o incontestabilă rafinare în ceea ce privește registrul tematic și acuratețea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prevalent al fiecărui cursant adult (dat fiind faptul că, în realitate, nu există astfel de tipuri „pure”, ci doar mixaje în diferite proporții), făcând totodată uz și de abordarea cea mai adecvată pentru eficientizarea comunicării. O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnaletc "O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
există astfel de tipuri „pure”, ci doar mixaje în diferite proporții), făcând totodată uz și de abordarea cea mai adecvată pentru eficientizarea comunicării. O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnaletc "O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile/conceptele pe care le-a procesat și le-a interiorizat prin simbolizare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aplicații în educația adulților, cu precauția necesară pentru ca „ceea ce-i bun să nu eșueze, surprinzător, în rău”, vom reda ilustrativ un citat anecdotic, dar sugestiv, despre cât de funcțională este comunicarea între adulți cu o educație înaltă și cu o remarcabilă forță comunicațională, cum este cazul membrilor Congresului SUA (apud Davidoff, 1987, p. 105): „...ceva straniu se întâmplă zilnic aici: unul dintre noi ia cuvântul și nu spune nimic și, deși ceilalți nici nu-l ascultă, sunt total împotrivă-i, contrazicându
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși un câmp de studiu relativ recent, ce s-a dezvoltat mai ales în anii’70-’80, a adus contribuții remarcabile la înțelegerea unor fenomene asemenea celor anterior menționate, dezvoltând teorii și modele/cadre analitice, precum cel tranzacțional, ecologic sau comunicativ, aplicate la lumea educațională (Lancy, apud Tuijnman, 1996; vezi și Siebert, apud Sava, 2005). Antropologii au studiat multe aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învață pentru a face pe plac părinților și profesorilor, pentru a obține anumite recompense, pentru a deveni „cineva” când vor fi mari etc. Ei sunt mai puțin călăuziți de dorința de a ști, de nevoia lăuntrică de a deveni personalități remarcabile. Dimpotrivă, adulții învață pentru a progresa în carieră, pentru a obține „slujbe” mai bune și mai bine plătite, pentru a deține o poziție socială mai bună, un status social mai înalt, pentru a deveni experți într-un domeniu și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
progresa în carieră, pentru a obține „slujbe” mai bune și mai bine plătite, pentru a deține o poziție socială mai bună, un status social mai înalt, pentru a deveni experți într-un domeniu și pentru a se împlini ca personalități remarcabile. Motivația adulților pentru învățare este predominant intrinsecă și determină angajarea lor în activități de instruire/formare din proprie inițiativă, conștienți fiind că formarea lor continuă este condiția sine qua non a dezvoltării propriei personalități. 3.1.3. Caracteristicile psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
registre distincte, dar conexe: unul care vizează tinerețea și altul care se referă la vârstele adulte mijlocii. 3.3.2. Tinerețea (24/25-35 de ani)tc "3.3.2. Tinerețea (24/25‑35 de ani)" Tinerețea este vârsta unei detente remarcabile, când, de regulă, toate subidentitățile persoanei (socială, profesională, maritală și parentală) se cristalizează promițător. Având în vedere viteza formidabilă de rotație a societății, precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de durată. Cert este că de calitatea alegerilor pe care tânărul le face depinde considerabil destinul său în anii care vin. Sub raport fizic, potențialul tânărului funcționează la „turație” maximă. Individul posedă forță, rapiditate, o bună coordonare motrică și o remarcabilă rezistență la efort. Dacey și Travers (2002) oferă câteva date semnificative la acest capitol. Astfel, referitor la organele interne, între 19 și 26 de ani, acestea ating parametrii cei mai ridicați. După vârsta de 26 de ani, discurile dorsale se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1998). Cert este că, și la această vârstă, un management inspirat al timpului reclamă oscilațiile generate de bioritm, dar și utilizarea unor strategii de memorare și învățare eficiente, precum și de eliminare a oboselii (acest obiectiv fiind fertilizat și de potențialul remarcabil de remontare naturală a tânărului). Conform lui Blumberg și Lowe (apud Munteanu, 2004), între 30 și 35 de ani, suprasolicitarea individului provoacă un declin pasager al atenției, fenomen care dispare ulterior - mai precis, între 34 și 40 de ani. Revigorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în diverse etape ontogenetice, a cunoscut în ultimii ani o incontestabilă rafinare în ceea ce privește registrul tematic și acuratețea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prevalent al fiecărui cursant adult (dat fiind faptul că, în realitate, nu există astfel de tipuri „pure”, ci doar mixaje în diferite proporții), făcând totodată uz și de abordarea cea mai adecvată pentru eficientizarea comunicării. O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnaletc "O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
există astfel de tipuri „pure”, ci doar mixaje în diferite proporții), făcând totodată uz și de abordarea cea mai adecvată pentru eficientizarea comunicării. O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnaletc "O extindere și o consistență remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile/conceptele pe care le-a procesat și le-a interiorizat prin simbolizare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aplicații în educația adulților, cu precauția necesară pentru ca „ceea ce-i bun să nu eșueze, surprinzător, în rău”, vom reda ilustrativ un citat anecdotic, dar sugestiv, despre cât de funcțională este comunicarea între adulți cu o educație înaltă și cu o remarcabilă forță comunicațională, cum este cazul membrilor Congresului SUA (apud Davidoff, 1987, p. 105): „...ceva straniu se întâmplă zilnic aici: unul dintre noi ia cuvântul și nu spune nimic și, deși ceilalți nici nu-l ascultă, sunt total împotrivă-i, contrazicându
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
armura cedează și el se prăbușește fără viață. De ce am fost atât de impresionat de soluția tânărui regizor, soluție care mă urmărește de atâția ani și mă îndeamnă la cugetare și la respect? Pentru ca mi s-a părut de o remarcabilă profunzime, de o remarcabilă înțelegere a "marelui mecanism al istoriei" de care vorbește Jan Kott. De altminteri, destinul tiranului și urmele istorice ale trecerii lui prin viața oamenilor se împletesc într-o grotească imagine. Mie mi s-a părut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se prăbușește fără viață. De ce am fost atât de impresionat de soluția tânărui regizor, soluție care mă urmărește de atâția ani și mă îndeamnă la cugetare și la respect? Pentru ca mi s-a părut de o remarcabilă profunzime, de o remarcabilă înțelegere a "marelui mecanism al istoriei" de care vorbește Jan Kott. De altminteri, destinul tiranului și urmele istorice ale trecerii lui prin viața oamenilor se împletesc într-o grotească imagine. Mie mi s-a părut cu totul remarcabil că un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de o remarcabilă înțelegere a "marelui mecanism al istoriei" de care vorbește Jan Kott. De altminteri, destinul tiranului și urmele istorice ale trecerii lui prin viața oamenilor se împletesc într-o grotească imagine. Mie mi s-a părut cu totul remarcabil că un regizor atât de tânăr să înțeleagă mecanismul și să-i dea o formă scenică, o imagine atât de relevantă. Îmi amintesc de un poem al lui Evtusenko, care afirmă că, deși mort, Stalin are o linie telefonică directă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în anii studenției sale (Teatrul Giulești, 1979). Verva comică din text avea mereu un revers sumbru, amenințător. Un Rică Venturiano vag-diavolesc jucat de Florin Zamfirescu, pogorît în acțiunea piesei pe o frînghie, descinzînd astfel în scenă -...ad Inferos?! Și un remarcabil Radu Panamarenco în Chiriac greoi și baritonal, glumeț și cinic în același timp, de neuitat. După cum memorabile au fost și personajele feminine: Dorina Lazăr în Veta, masivă, autoritară, și Rodica Mandache în Zița, ingenuă, copilăroasă. La început de carieră: Răzvan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o interpretare regizorală expresiv violentă." Directorul artistic al teatrului Wisdom Bridge, din Chicago, Robert Falls, solicită caietul de regie de la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee: "capacitatea lui Visarion de a plasa piesa cu fermitate în centrul istoriei și politicii moderne a fost remarcabilă. Teoria lui J. Kott, din Shakespeare, contemporanul nostru a fost pusă strălucit în practică." În continuare, Robert Falls compară impactul montării lui Visarion cu cel produs de Troienele lui Tadashi Suzuki, spectacol realizat în același context al rezidenței la UWM
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]