15,319 matches
-
jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit” provoacă un regres total. „Noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lunii; însă în acest timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor, transformate rapid în bestiar fantastic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lunii; însă în acest timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor, transformate rapid în bestiar fantastic. Atâtea ritualuri sacre, ce evocă în special atmosfera morții sau a haosului cosmic, folosesc sau creează nocturnul”. Pierderea firii, ca urmare a dispariției familiarului, semnifică anularea identității profane și debutul purificării chinuitoare. „Inițierea puberilor implica un ansamblu de practici destinate a aboli temporar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început a capacităților locomotorii, la fel cum neofiții din comunitățile primitive învață din nou să mănânce: „în cultul majo din Noua Guinee, novicii care pătrund în perimetru sacru se comportă ca niște nou-născuți: ei se prefac a nu ști nimic, a ignora la ce slujesc ustensilele, a se afla pentru prima dată în fața alimentelor ce li se dau de mâncare”. Întoarcerea pe axa temporală accentuează drumul invers, absența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și va purcede pe drumul solar, care îl va uni cu strămoșul său. Poteca poate fi și o axă între lumi pe orizontală, corespondentă celei verticale a Arborelui Cosmic, diferența fiind că aceasta din urmă face legătura și cu sfera sacră a zeilor, în timp ce drumul unește doar profanul cu increatul, monstruosul. Dimensiunea redusă, în comparație cu drumul inițiatic, corespunde unei miniaturizări holomorfice, căci neofitul constituie replica subdimensionată a eroului arhetipal și nunta pe care o va face el repetă unirea principiilor. Nucul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
on an d’i zîli pi copac înapoi în gios” (Fundu Moldovei - Suceava). Depărtarea fabuloasă la care oferă acces copacul mitic nu pune problema sondării, eroul care poate urca înălțimile supreme are întotdeauna vederea lui Păsărilă și privește până în inima sacrului. „Cosmosul a fost reprezentat sub forma unui Arbore, deoarece, întocmai ca acesta, se regenerează periodic”. Parcurgerea acestui traseu vertical revigorează ființa lumii și provoacă întoarcerile la faza incipientă a fertilității universului - copac. Și feciorul care aude plângerea copacului lumii devastat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din triburile Zuin, Wiradjuri, Kamilaroi, Queensland în Australia datele secrete: între două construcții rituale se află o „potecă de-a lungul căreia bărbații tribuluigazdă (inițierile se practicau între două grupuri cu titlul de intermarrying classes) plasează diferite imagini și embleme sacre. Pe măsură ce sosesc contingentele tribale, bărbații sunt conduși pe potecă și li se arată imaginile”. Pătrunderea în atmosfera inițiatică și asimilarea datelor culturale este, în scenariul românesc, mult mai dramatică și „interactivă”. Eroul nu învață despre Strămoșul mitic, ci devine el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protagonistul acțiunii temerare. În Mistricean I (7), drumul se află „În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Circumscrierea e dublă, deschiderea nelimitată a câmpiei fiind cea în care „circulă zeii uranieni și unde personajele psihopompe atrag după sine sufletele după moarte”. Spațiul sacru, cel pe care „interdicțiile îl protejează și îl izolează”, a fost deci găsit, și prin centrul lui trece axa lumii, adică prin omphalos. Centralitatea este una a percepției mitice care simte unde se termină profanul și începe sacrul, și nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moarte”. Spațiul sacru, cel pe care „interdicțiile îl protejează și îl izolează”, a fost deci găsit, și prin centrul lui trece axa lumii, adică prin omphalos. Centralitatea este una a percepției mitice care simte unde se termină profanul și începe sacrul, și nu a vieții cotidiene al cărei nucleu e vatra. Mai interesant încă e faptul că Mistricean este predestinat prin locul nașterii sale să găsească celălalt tărâm: „Departe, vere, departe,/ Nici departe, nici aproape,/ În buricul pământului,/ La mormântul Domnului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de această dată de revărsarea haosului. Mistricean s-a născut și a crescut pentru fiecare locuitor al profanului. Sintagmă frecventă în folclor, „nici departe, nici aproape” numește linia de frontieră între nivelurile ontologice, e un hiatus spațial, „dincoace de sacru, dincolo de profan” (Ion Șeuleanu). E omphalos-ul în care s-a născut Mistricean, același cu cel în care îl așteaptă Șarpele? Știm că omul a fost creat în centrul lumii, acolo unde se află legătura dintre cer și pământ, și că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
născut Mistricean, același cu cel în care îl așteaptă Șarpele? Știm că omul a fost creat în centrul lumii, acolo unde se află legătura dintre cer și pământ, și că acest centru este marcat de arborele lumii, iar majoritatea arborilor sacri sunt replici ale acestuia. Centrul lumii se află deci pretutindeni unde axa mitică unește sferele. În fragmentul de mai sus, focalizarea o face „mormântul Domnului”, indiciu de creștinism. Născut într-un spațiu de trecere, sub dominația făpturilor mitice îmblânzite și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și noi te rugăm,/ Cu rugari mari,/ Cu strigari tari,/ Sama tu sî-ți iei,/ Sama drumului”. Esențială apare la nivel temporal simultaneitatea perfectului compus cu prezentul mitic al plecării către lumea strămoșilor. Avem aici o suprapunere a planurilor profan și sacru, venirea bocitoarelor făcându-se în timpul măsurabil și irevocabil al Istoriei, pe când călătoria defunctului se desfășoară într-o zonă temporală fără durată, a Timpului însuși. „Călător prin ceea lume” este, așadar, atât inițiatul, care moare temporar și numai din ipostaza depășită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Eroul civilizator are o legătură puternică cu acest fenomen natural, dat fiind că „într-o mitologie agrară, roua este mană, cea care fecundează, dând forță de creștere semănăturilor de pe ogoare”. Purificarea are valoare absolută, alături de aur, argint și soare, curățenia sacră a condensului matinal fiind starea urmărită de descântece: „Să rămâie curat,/ Luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Ca-n ziua maica ce-a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată în plus natura de model eroic pentru flăcău. Basmul Viliș Viteazul din colecția lui Arthur și Albert Schott surprinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiat. La fiecare nivel Viliș își ajută tovarășul. Abia după aceste trei câmpii vitejii fac călătoria până la palatul zmeului, ajutați de Sfânta Duminică și animalele ei printre care se numără adevăratul adjuvant al inițierii: vulturul mutilat de contactul cu tărâmul sacru. Călătoria voinicului căruia i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit măiestru, flăcăul ajunge pe tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai de flori și unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mândră și cu miros dulce, de te îmbăta”. Și această câmpie este vecină cu o pădure - cortină pentru sacru, desimea, înălțimea ei și fauna înfricoșătoare marcând ultima stavilă pe drumul spre palatul fără timp. Câmpiile sunt așadar coordonate geografice ale itinerariului inițiatic: prin tărâmul morților și prin focul formator, în erupția fertilității dintâi. Trei drumuri au de ales băieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ultima fază a existenței sale spirituale. Adeseori, cel plecat în călătoria inițiatică își întâlnește rudele moarte care devin ajutoare în incursiunea lui. Drumul pe celălalt tărâm este secondat de sufletele inițiate devenite ghid, și tocmai de la acestea află neofiții adevărurile sacre. Aceeași imagine se află în basmul Pipăruș Voinic, cu accent pe rătăcirea inițiatică și pe spațiul mitic pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de înălțare a ființei prin pierderea fragilității umane. Întâlnirea cu casa mitică, punct terminus al căutării, se face printr-o rupere a timpului măsurabil, dar dilatat în timpul rătăcirii. „Și când a fost odată află o căsucă mică” semnalează intrarea în timpul sacru în care se produc revelațiile. Construcția creează senzația rupturii bruște și a surprizei de a păși din senin într-o nouă dimensiune. Câmpia din colinda de fecior are ca stăpân cerbul, și el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru constituie trasee inițiatice, cu deosebirea că peregrinarea fără direcție face din pădure o instanță superioară, ce dictează evoluția eroului, în timp ce vânătoarea indică o luare în posesie a energiilor locului. Unele colinde doar sugerează că acolo a avut loc confruntarea mitică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a termenului codru în loc de pădure corespunde naturii ascunse a acestui spațiu rezervat încercărilor mitice, prin însăși sonoritatea cuvântului. Terminat într-o vocală închisă, cu cealaltă adâncită între consoane puternice, codrul creează atmosfera clar-obscură a momentelor revelatoare, cu apariții și evenimente sacre. Pădurea, îmblânzită și cunoscută de om, are o sonoritate mai deschisă, specifică sentimentului cu care se pătrunde în ea și astfel conturează opoziția față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și atenția ascultătorului pentru care se manifestă o atenție mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru începutul timpului sacru și revenirea în profan este vizibilă într-un basm din Chirculești, Vâlcea, unde pădurea atemporală constituie decorul pentru hierofaniile inițiatice: „...o pădure mare cu copaci grooși-groși!...de nu era în puterea omului să-i fi cuprins în brațe, și înalți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dâmbovița). În alt basm, Chipăruș coboară trei zile pe funie sub pământ, drumul în adâncuri completând axa lumilor parcursă alteori un an întreg pe verticală. Intrarea într-un pântec de munte este și mai evident un semn al incursiunii în sacru. Muntele constituie un simbol privilegiat din acest punct de vedere, în numeroase culturi fiind identificat cu Centrul Lumii: „Meru în India, Haraberezaiti în Iran, muntele mitic numit «Muntele Țărilor» în Mesopotamia, Gerizim, căruia i se spunea și «Buricul Pământului» în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
munte imaginea devine foarte vie prin invocarea privirii și prin reluarea obsedantă a elementului de peisaj. Piatra devine cer în sintagma „seninuri de piatră” și ascultătorul simte tactil izolarea în rocă. Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pietrificării. Foarte interesant apare faptul că timpul prezent este singurul folosit în redarea traseului și a luptei inițiatice, având puterea de a unifica ascultătorul cu personajele scenariului mitic și de a transporta subiectul căruia i se cântă/povestește direct în timpul sacru. Dinamismul evenimentelor atinge vârful odată cu acest timp verbal și prin frecvența mare a verbelor. O altă întrupare a neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se cântă/povestește direct în timpul sacru. Dinamismul evenimentelor atinge vârful odată cu acest timp verbal și prin frecvența mare a verbelor. O altă întrupare a neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]