13,226 matches
-
înțeles că poemul era scris sub semnul lui Orfeu, că era vorba de Dionysos, și vesteam acolo beatitudinea fără nume, când vom fi toți lângă el, alături de el, la curțile lui, ale împăratului, la curțile zeului... Femeia îl asculta emoționată, silindu-se să nu-i scape privirile din privirile ei. - Nu știi cât a fost de greu, continuă Adrian. Zadarnic le explicam. Nimeni nu înțelegea că era vorba de Dionysos. Nu-ți mai aduci aminte de fata aceea frumoasă, căreia noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar tu îți spuneai: la patru treizeci. Am o întîlnire la patru treizeci!... Așa a fost, adăugă foarte încet. Așa a început... [1977] Mircea Eliade INCOGNITO LA BUCHENWALD Pentru Sibylle Se adunaseră toți în fața ferestrei. Tăceau, ca și cum s-ar fi silit să pară indiferenți, privind ninsoarea. Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ușa!... Când o deschise, ninsoarea răbufni cu putere în odaie. Iritat, pentru că Marina rămăsese în prag, Ieronim îi apucă brațul și o trase înăuntru. Scoțîndu-și absentă șalul, Marina îl privi, zîmbindu-i cu neașteptată căldură, aproape cu dragoste, și totuși, parcă silindu-se să-și păstreze o anumită gravitate. - Dumneata ești Ieronim Thanase? - Eu sunt. - E adevărat că ai doi câini savanți? Pardon! E adevărat că... - N-are nici o importanță, o încurajă Maria. Continuați!... - E adevărat, spuse Ieronim. - Atunci știu cine ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
El spune că e Boddhisattva... Ieronim ridică exasperat amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! Nu! Pur și simplu, nu poate începe așa! Deocamdată, uităm tot, și apoi încercăm altceva. Maria o ajutase să-și descheie nasturii de sus ai mantalei, silind-o apoi să se așeze în jilț. - Numele meu este Maria Daria Maria, dar mi se spune Maria da Maria. Eu nu fac parte din trupa lui Ieronim, eu sunt muzicantă. Violoncelistă. Dar mă fascinează ideea lui. Închipuiți-vă că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
om ca toți oamenii. Va face armata, va avea o meserie, și chiar dacă nu se va căsători, va trăi și el ca toți ceilalți. Dar, evident, reîncarnîndu-se ca să aducă mesajul salvării, sau al eliberării, spune-i cum vrei, va fi silit, la un moment dat, să predice, să-și proclame, în chip public, mesajul. Tăcu brusc, îndreptîndu-se către fereastra deschisă, apoi se întoarse și se opri în fața lui Lorinț. - Ei, și aici îl încurcam noi cu întrebările noastre. Mă rog, îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din urmă, și de-abia atunci își dădu seama că o pornise singur înainte, cu câinele lângă el. Cei doi așezaseră rănitul la umbra rară a unui salcâm, își scoseseră căștile si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tirajul real, din 1966, și edițiile apocrife, din 1969 - spun că textele sunt aproape identice. Doar câteva modificări, de altfel fără însemnătate, și multe greșeli de tipar, mai multe ca de obicei... - Atunci? - Ei spun că e complot. Deocamdată, se silesc să descopere pe toți cei care primesc asemenea exemplare antedatate. Căci ajung cu poșta de dimineață, o dată cu exemplarele ediției curente. Dar, evident, oamenii au prins de veste și le ascund, poate chiar le distrug... Deși, pe de altă parte, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin a se interesa de cel mai apropiat magazin cu umbrele. - Deci este adevărat ce se vorbește, auzi glasul lui Ulieru în spatele lui. Vrei cu tot dinadinsul să-ți cumperi o umbrelă! După ce-i strânse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou Popa. E Vasile. S-a întors Vasile. Ți-a adus bradul. - Știe de Vasile, îl întrerupse Ilaria. I-am spus de azi-di-mineață. Dar nu mi-a răspuns. Se depărtă de pat, își aprinse țigarea și ne privi pe toți, silindu-se să zâmbească. - Eu am crezut că fac bine, spuse. N-am făcut-o numai pentru el, pentru Moșu, ca să-i mângâi bătrânețele, să-l ajut să nu se mai chinuie. Am făcut-o pentru întreg satul. Că sîntem oameni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-au interogat, sau, interogîndu-i, nu i-au crezut... Se îndreptă hotărât spre sat. În dreptul bisericii îl aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu-se pe târnăcop. Ne-ați silit să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mobilizarea generală. Sau, și mai înainte, cu 12 ani mai înainte, când, de cum intrase în salon, înțelese că-l aștepta Laura și că voia să-i vorbească. I se păruse, atunci, că avea ochii umezi. - Trebuie să-ți spun, începu silindu-se să zâmbească. E prea important pentru noi amândoi și nu mai pot ascunde... Trebuie să-ți mărturisesc. Am simțit asta mai demult, dar de câtva timp mă obsedează. Simt că nu mai ești al meu... Te rog, nu mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
copil, un adult știe că nu poate comunica - și deci nici nu încearcă să comunice - decât fapte și semnificații accesibile capacității mentale a copilului. Această continuă camuflare a imenselor posibilități care mi-au fost puse la dispoziție nu m-a silit să duc o " viață dublă "; în prezența copiilor, nici părinții, nici pedagogii nu trăiesc o " viață dublă ". Într-un anumit fel, experiența mea are o valoare exemplară. Dacă cineva mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe coridoare, împreună cu doctorul și infirmiera, încercaseră o dată, târziu după miezul nopții, să coboare, sperând să se îmbarce într-un taxi, și depărtîndu-se de hotel, să se plimbe pe străzi. Dar o ceată întreagă îi aștepta la ieșire. Au fost siliți să se întoarcă, fugind, sub protecția polițiștilor. - Mi-e teamă că am să înnebunesc, repetă din nou când ieși din ascensor. A doua zi reuși să stea de vorbă cu un gazetar american care încercase zadarnic să-i însoțească la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrut acum să viziteze China sau Java. Dar nu se grăbea să se hotărască. "Am tot anul la dispoziția mea", își repeta. Într-o seară de toamnă se întoarse acasă mai devreme ca de obicei. Ploaia înghețată și repede îl silise să renunțe la lunga lui plimbare prin parc. Voi să telefoneze unei prietene, dar se răzgândi și se apropie de discotecă. "Pentru o seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește, rătăcit printre discuri, albumul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-un minut, două, am să mă trezesc... - Nu te obosi, cucoane Dominic, interveni doctorul, apropiindu-se și punîndu-i mâna pe umăr. Ai trecut prin multe. Nu te obosi. Izbucni din nou în râs. - Știu, începu cu un glas potolit, silindu-se parcă să nu-i supere, știu că toate astea, întîlnirea noastră de aici și tot ce va urma, toate s-ar fi putut întîmpla aievea în decembrie 1938... - Dar așa se și întîmpla, cucoane Dominic, îl întrerupse Vaian. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături. - Poate au prins de veste, continuă Iconaru, coborând și mai mult glasul, și vin să ne caute... Tăcură amândoi, ținîndu-și răsuflarea. - Dacă ne surprinde cineva, începu brusc Ieronim, silindu-se să nu ridice glasul, le spui adevărul. Ne-am întîlnit întîmplător alaltăieri și ți-am vorbit de o colecție de fluturi. Dar ti-am vorbit mai ales de teatru, de tainele artei dramatice. Le spui de uniforme, că venisem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl ascultase zâmbind tot timpul și, spre mirarea lui, nu părea surprins. În fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii, îi spusese. Pe de o parte, trădăm, trădăm un ideal, căci orice ideal
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spectacol. Dar mi-au mutilat imaginația, mi-au năclăit inteligența, mi-au alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai putut fi copil minune, pentru că trecusem de un metru șaizeci, m-au silit să fiu june prim... A fost prima dată când m-a ispitit gândul sinuciderii. Dar atunci m-am revoltat și am părăsit tot, am încercat să uit tot ce mă învățaseră ei, și, te asigur, domniță, am izbutit să uit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o descoperea atunci. Apoi începuse să recite, dar niciodată n-a știut dacă recitase vreuna din poeziile, nenumărate, pe care le învățase pe dinafară sau improvizase, fără să-și dea seama, vers după vers, așa cum îi cerea melodia și îl sileau mișcările de dans, mereu altele, când lente, maiestuoase, aproape liturgice, când abrupte, sălbatece, ireverențioase. De ce s-a oprit, la un moment dat, și depărtîndu-se la un pas de oglindă, s-a înclinat, plecîndu-se mult din mijloc, cu pletele căzîndu-i peste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea mai în larg cu el însuși. Deîndată fugea în el și cu el din el, mistuindu-se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Țării Moldovei, spune: „Într-acestaș an (1582) dacă s-au așăzat Pătru (Șchiopu) vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și... au zidit Galata în deal, care trăiește și pînă azi”. Dar... Apoi tu, vere, mereu ai câte un „dar”. Ia spune-mi ce ar mai fi de zis despre mănăstirea Galata din Deal? Până în 1591, când este scos din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
proporție infimă. Asta numai În cazul când nu vrei să-i siluiești sufletul, să te urmeze orbește” - l-a dădăcit gândul de veghe. “Pentru asemenea lecție, era bine să cauți și tu un moment mai potrivit, amice. Acum am fost silit să-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit, cu glas tremurat: ― Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
paterni până la ultima rudă a acestei familii greu încercate. Nu uită să specifice că se află în viață datorită faptului că la cedarea vremelnică a unei părți din Transilvania aflându-se în partea cedată, bunicul i a urcat în autobuz silindu-i să treacă în partea rămasă României după Dictatul din 30 august 1940, în timp ce, ceilalți membri ai numeroasei familii rămase în Transilvania cedată au luat drumul lagărelor de exterminare fiind gazați, ori arși de vii în cuptoarele de la Auschwitz, camerele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
boli din cauza cărora mureau copii cu zile, la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]