19,447 matches
-
descrie un moment de inspirație supremă, ce implică pansenzorialismul (implicarea activă a tuturor simțurilor) și respingerea tuturor formulelor raționale: "El pătrunde în acest loc nu printr-un efort de concentrare voluntară, ci printr-o concentrare, oricât de pasagera, a tuturor simțurilor și printr-un soi de odihnă unificatoare care este asemenea unei stări de grație naturale, unui dar primordial, pe care însă trebuie să-l accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că Dumnezeu nu poate fi perceput ca atare și că orice descriere a unui reflex eminamente senzorial este încărcat de imagini: "It is impossible to think without images of somewhat on earth" (E: 600). Pe scurt, aceasta implică faptul că simțurile vizionare percep prezenta divină în formă antropica, fiindcă Dumnezeu eludează orice formă conceptibila. Din această decurge că toate reproducerile picturale ale viziunilor divine îl înfățișează pe Dumnezeu în ipostaza unui om, iar principala rațiune din spatele acestui demers estetic este aceea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mai la îndemână pare să fie cel oferit de Schleiermacher: "[o]rice dialog original și nou dintre Univers și om" (1958, p. 89). Dar enunțul nu spune nimic despre experiența ca atare, care implică pansenzorialismul sau participarea plenară a tuturor simțurilor. În acest sens, Joseph Runzo vine să aducă binevenite completări legate de polisemia intrinseca a termenului: "În literatura mistica, există două sensuri ale "viziunii". "Viziunea" poate fi utilizată (a) pentru a desemna o experiență (subl. în text, n.m.), în contextul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
102 și, dată fiind natură proteica a ambelor fenomene, îmi este dificil să formulez obiecții solide. Totuși, s-ar putea observa că experiența mistica nu implică automat percepția unei forme anume de către subiect și nici nu presupune utilizarea plenară a simțurilor. Există o puternică tradiție apofatică în misticismul occidental, care se bazează, în expresia lui Denys Turner, pe "metafore ale negativului". De asemenea, el subliniază o restrângere a experienței în ceea ce-i privește pe adepții acestei forme mistice, fapt care pare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cititorului. Concret, James 104 opinează că (1) caracterul inefabil, (2) calitatea noetica, (3) caracterul pasager și (4) calitatea pasivă definesc experiență mistica (Almond 1982, pp. 132-133). La rândul său, Stace 105 este de părere că nu se pot omite (1) simțul obiectivității sau al realității, (2) sentimentul de binecuvântare, bucurie, fericire, satisfacție, (3) sentimentul că obiectul percepției este sacru sau divin, (4) caracterul paradoxal și (5) caracterul inefabil (Almond, 1982, p. 134). Câteva dintre trăsăturile mistice enumerate, precum caracterul inefabil, calitatea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
într-o formă mai poetica: "Es liegt nur an der Schwäche unserer Organe und der Selbstberührung, dass wir uns nicht în einer Feenwelt erblicken" (1977-1999, ÎI, p. 564). Conformismul senzorial-perceptiv la care se autocondamnă omul din pricina stării "vegetative" a propriilor simțuri îl împiedică pe acesta să perceapă realitatea în sine, oferindu-i în schimb o versiune îngustă, monocroma a viziunilor eterne, după cum notează Blake în Jerusalem: "The Visions of Eternity, by reason of narrowed perceptions, / Are become weak Visions of Time
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
divină (dacă ne menținem în grila de interpretare impusă de Blake). Dacă opera este înțeleasă a fi acheiropoieton, consecință directă a acestei premise este că modurile sale de reprezentare nu sunt altceva decât modeste vehicule de reprezentare, așa cum apar ele simțului vizual comun ("ochiului vegetativ", în expresia lui Blake). Adevărată opera de artă, situată în Eternitate, escamotează toate reprezentările convenționale și eludează toate formele posibile, dobândind, de aceea, calități paravizuale și paraverbale 127. Constituenții săi ontologici devin părți integrante din viziunea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care abundă în poemele și în anluminurile blakeene funcționează pe baza unei substituții ontologice, fiind vorba, astfel, de prozopopee de esență metafizica. Emoțiile sunt personificate, calitățile sunt reificate, toate cu scopul de a dezvălui formă reală a universului, necorupta de simțurile degenerate, "vegetative". Acest aspect capătă o importanță încă mai mare atunci cand realizăm că el merită să fie reținut că una dintre funcțiile de bază ale artei vizionare în general 130. 7. Telos estetic: generarea unui sentiment de exuberanta. În jurnalul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dincolo de idiomul veterotestamentar, prin aceea că viziunea divină apărată de acesta este augmentată de venirea lui Christos. Întocmai cum Bernard din Clairvaux crede că gnoza absolută le aparține doar locuitorilor angelici din Paradis 138, Blake pare a susține ideea că simțurile omului sunt înșelate de senzații, percepții și reprezentări superficiale și că numai mintea iluminata, în care simțurile sunt elevate, dobândește acces nemijlocit la realitatea revelației divine. Acesta este sensul cel mai rafinat al viziunii, dar, precum vom vedea, trei alte
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Întocmai cum Bernard din Clairvaux crede că gnoza absolută le aparține doar locuitorilor angelici din Paradis 138, Blake pare a susține ideea că simțurile omului sunt înșelate de senzații, percepții și reprezentări superficiale și că numai mintea iluminata, în care simțurile sunt elevate, dobândește acces nemijlocit la realitatea revelației divine. Acesta este sensul cel mai rafinat al viziunii, dar, precum vom vedea, trei alte tipare o subîntind. Mai întâi însă, trebuie să examinăm paradoxul imbricat în conceptul blakean de "viziune", care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ar fi complet inutile în acest punct. În primul rând, trebuie spus că toate cele patru tipuri de viziuni, în măsura în care acestea reflectă patru niveluri de înțelegere a realității, pot fi comparate cu scară ontologica a lui Plotin, care include lumea simțurilor (realitatea grosiera), Sufletul Lumii (principiul activ al creației), Nous-ul (Ideile lui Platon, ca semințe ale lucrurilor) și Unul (monada supremă, nediferențiata și atotcuprinzătoare). În al doilea rând, ar trebui precizat că primele trei tipuri de viziuni prezente în descrierea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mai puțin cunoscut al lui Schiller, intitulat Briefe über die ästetische Erziehung des Menschen (1795)176. Marele scriitor german descrie o triada de stadii fundamentale, parcurse de orice individ pe durata existenței sale. Primul stadiu, Notstaat, se referă la dominația simțurilor și instituie autoritatea materialismului vulgar, de aici, legăturile sale cu barbaria. Tratamentul metaforic al temei evocă percepția vizuală comună enunțata de Blake, înțelegerea primară a realității. Al doilea stadiu, Vernunfstaat, indică prevalența rațiunii și poate fi pus în paralel cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
voinței și a traducerii ei în act. Nu doar America, ci întregul triptic poetic în care ea se integrează demonstrează cu succes eșecul reprezentării sociale: individul uman nu poate înțelege erorile survenite în universul concret fiindcă recurge cu obstinație la simțurile empirice în încercarea de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers, 1996, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conchide Tannenbaum "Blake echivalează, în mod evident, procesul viziunii abilitatea combinată de a vedea și de a auzi cu procesul identificării cu Christos. Cu alte cuvinte, a-l vedea și a-l auzi pe Dumnezeu înseamnă a deveni Dumnezeu; unirea simțurilor din interiorul trupului receptorului imită integritatea trupului lui Christos și desăvârșește unirea cu acel trup" (1982, p. 83). Astfel are loc, în opinia mea, transformarea lui Christos într-un simbol al viziunii cvadruple, cu rol eliberator. Jerusalem, ambițiosul magnum opus
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
is past and the Eternal Day / Appears upon our Hills: Awake Jerusalem, and come away" (E: 256). Panoramă subsecventa a umanității cvadruple constituie o reificare a ideii principale prezente în epos, vizând formă vizionara absolută. Eul creator sugerează că, odată ce simțurile sunt purificate prin abluțiuni spirituale, ele capătă acces la forma ontologica supremă, aptă de a reda realitatea în maniera împătrita. Metaforă exprimând "haosul întunecat" implică, printr-o rețea subtilă de adjective cromatice și topologice, ca văzul iluminat este adevărata sursă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
trăim, laică și rațională, relativ puțini intelectuali ar fi dispuși, cel puțin în Occident, să accepte existența unor fenomene supranaturale și încă mai puțini ar admite că, fie și dacă aceste fenomene ar exista, ele ar putea fi percepute prin simțuri. Subliniez, din nou, că întreaga mea analiza se bazează pe depozițiile lui Blake, nu pe propriile mele opinii. 52 Ar trebui să notez că există cel puțin un studiu important axat asupra insanității lui Blake: Madness and Blake's Myth
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
socială, aceea țărănească și lumea întreagă nu e decât o sporire a dimensiunilor rânduielii din sat.” de aici vine probabil și familiaritatea despre care vorbeam și, în spiritul ei, moșului din Povestea porcului nu i se pare deloc lipsită de simțul realității ideea ca el, simplu țăran, să-și trimită feciorul pentru a o peți pe fata împăratului. Ștergerea granițelor dintre clasele sociale și contopirea eroilor într-o singură lume a cărei dominantă este o înțelepciune rurală cu adânci rădăcini în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cauzează feminitatea, geniul demonic al eroului masculin din Geniu pustiu este în permanență mobilizat să-și depășească angoasa datorată suferințelor provocate de istoria vitregă și să comunice cu infinitul. Toma, după ce se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său lăuntric. Pasiunea erotică reînvie în ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Dragostea sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous.” Cezara reprezintă de fapt o ipostază generală a feminității ilustrând prin sentimentele și trăirile sale o formă elementară de pasiune. Ea este cea care „caută plăcerea, cu o pregătire deplină a simțurilor”. Când îl vede pe Ieronim în cabinetul lui Francesco, Cezara încearcă să-și ascundă pasiunea tulburătoare care o cuprinde: „Cezara era să răcnească ... dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet ... cel puțin lectorii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și deține o rațiune a simțurilor care este mai presus de orice. Posibilitatea împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează prin evadarea în spații paradisiace, printr-o regresiune în spații propice refacerii cuplului originar. Pășirea Cezarei pe insula lui Euthanasius recreează imaginea biblică a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
n-are nici o legătură cu ideile tale despre Timp, Progres, Societate, Evoluție [...] n am să te contrazic. O să-mi devii însă suspect.” (p 114). Dacă a reușit totuși să treacă peste fatidicul număr al acestui capitol fără a-și pierde simțul rațiunii estetice în privința modului de a recepta un discurs romanesc inedit, cititorul are cu siguranță șansa de a fi martorul unei capodopere la care este liber în egală măsură să contribuie sau doar să se lase purtat de-a lungul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nu pot scăpa de puterile monopoliste ale statului suveran, în umbra căruia, după cum reiese din umilitoarea relatare a lui Elias, fiecărui copil nou-născut i se va cere în cîțiva ani să facă ceea ce este practic imposibil: să-și însușească un simț al autocontrolului nonviolent, să dea dovadă de rușine și delicatețe, calități pentru formarea cărora populațiile europene au avut nevoie de secole. *** Zygmunt Bauman, în cartea sa Modernity and the Holocaust, prezintă cea mai sofisticată versiune a acestui raționament. Teoreticienii anteriori
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]