12,795 matches
-
pe reprezentanții diplomatici, al Rusiei 130 Cf., raportul său din 25 noiembrie 1806, în loc. cît., doc. nr. 56. 131 Loc. cît. și al Austriei, îngrijorați de posibilitatea ca Poartă să fi acceptat o astfel de idee132. Pentru a evita orice surpriză, din această perspectivă, Rusia a invadat, după cum se știe, Moldova, la sfârșitul lunii noiembrie 1806. Știrea, parvenita la Istanbul, la începutul lunii decembrie, l-a determinat pe Nils Gustaf Palin să ceară lămuriri marelui dragoman al Porții Otomane, Alexandru Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
proceselor învățării, în timpul desfășurării lor, prin reconsiderarea relației evaluare-intervenție în prevenirea eșecului, în micșorarea influenței diferitelor restricții, în îmbunătățirea deciziilor tactice. Astfel nu se schimbă esența instruirii și nici modul de control, de evaluare finală, ci se completează, se previn surprize ale celuilalt mod clasic de evaluare normativă, standardizată. • Aparține domeniului conștientizării, înțelegerii informării, a procesului învățării, a rezolvării unei probleme sau situații, mai ales a situațiilor-problemă, dacă se desfășoară după criteriile de eficiență, calitate și are nevoie de sprijin suplimentar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin natura lor și, prin urmare, sincere, privirea este, implicit, mai puțin prefăcută comparativ cu vorbele, care sunt prin excelență instrumente ale calculelor și justificărilor gândirii: „Cuvintele ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile”.) Bine faci, rău găsești. (Desigur, surpriza ne vine din partea acelora pe care Îi caracterizează ingratitudinea: „Faci omului bine și el se ia cu măciuca după tine”; „Îi dai cu banița și-ți dă cu ciurul”.) „Nici un dar nu este mai prețios decât sfatul bun.” (Erasmus) Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
crede nevoile săracului”; „Trăiește de nu-și Încape În piele”; „Greu Îi e săracului a trăi și bogatului a muri”.) Frumusețea cui nu-i place,/ Dar nu știi În ea ce zace! (Aparențele pot ascunde, fără Îndoială, tot felul de surprize: „De departe trandafir, de aproape borș cu știr”; „Ochiul cunoaște frumusețea cea pe dinafară, iar sufletul pe cea dinăuntru”; „Frumusețea fără bunătate nu valorează nimic”; „Noblețea purtării Împodobește mai mult decât aceea a uitării”; „Nu-i frumos cine se ține
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
interdicție pe care o consideră absurdă devine prizonierul - pe moment cel puțin - al propriei stări. Se și spune, de altfel: „Cel ce se tulbură de necaz nu mai vede Înaintea ochilor”.) Cine moare și cui Îi trage clopotul. (Neprevăzutul, cu surprizele lui, plăcute sau neplăcute, ne arată că viața nu Înseamnă numai previziuni lucide: „De-ar ști omul ce-ar păți, nici din casă n-ar ieși”.) Cu cât se pisează mai mult usturoiul, cu atât miroase mai tare. („Cine adoarme
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la bătrânețe ceea ce ai fi putut și n-ai făcut la tinerețe: „Când nu poți face ce vrei, trebuie să faci ce poți”.) și țâțoasă, și lăptoasă, și devreme acasă. (Cel care manifestă pretenții exagerate trebuie să se pregătească de surprize neplăcute.) Ambiția Îmbată la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din hrană. În alte proverbe se spune: „În iubire, numai Începutul e fermecător”; „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”. Într-adevăr, longevitatea În iubire este dată de arta de a spera, de capacitatea celor doi de a-și oferi reciproc surpriza descoperirii unor noi trăiri sufletești. În absența unei astfel de capacități, obișnuința pune tot mai mult stăpânire pe relația erotică, rutinând-o.) „...automatismul, repetiția uniformă și monotonă, este mormântul sentimentului, al stării vii și fecunde. Prin repetiție se creează o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
chiar dacă ar vrea la un moment dat să simuleze o comportare bună În comunitate, nu ar ști sub ce formă să o facă.) „Ceea ce gura se deprinde să spună inima se obișnuiește să creadă.” (Ch. Baudelaire) Pisica blândă zgârie rău. (Surprizele cele mai neplăcute le avem de la cei aparent smeriți sau spășiți.) Nu știu, n-am văzut, nici p-acolo n-am trecut. (Egoistul se gândește doar la liniștea și la bunăstarea lui: „De ce să te legi la cap, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
șuieră vântul” prin ea.) „Fericirea este strădania de a o obține.” (A. de Saint-Exupéry) Pară mălăiață În gură de nătăfleață. (Cei care, dintr-o comoditate extremă, cred că totul le-ar putea veni de-a gata nu vor putea evita surpriza unor mari dezamăgiri: „Fructul copt cade de la sine, dar nu cade În gură”; „Strigă bucate cât vei vrea, la gură nu le vei avea, dacă nu le vei duce cu mâna ta”.) Cine se scoală de dimineață departe ajunge. (Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
favorabilă, efortul care trebuie depus devine cel puțin Îndoit.) Împrietenește-te cu câinele, dar nu lăsa bâta din mână. (Disponibilitatea noastră spre dialog nu trebuie să Însemne și o renunțare la prudență, la precauție, dacă vrem să ne ferim de surprize neplăcute.) Cine caută pe dracu’, Întotdeauna Îl găsește. (Cel care caută pricină Își provoacă singur o mulțime de necazuri, de neplăceri: „Cine se joacă cu dracu’, dă și peste tat-său”; „Ce-și face omul singur nici dracu’ nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
riști să te dea de gol, ci să-l bei cu acela care se dă el de gol”.) Omul trebuie să se uite și Înapoi. Numai evaluând ceea ce am făcut bine sau rău În trecut putem să ne ferim de surprize neplăcute, În viitor.) Cunoaște-te pe tine Însuți. Această recomandare este atribuită primului filosof grec, Thales, care atrăgea atenția asupra importanței cunoașterii de către fiecare a capacităților și a limitelor proprii, pentru a putea asigura astfel o măsură rezonabilă aspirațiilor, dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lecuire”; „Sângele apă nu se face”; „Boala din fire n-are lecuire” etc.) „Destinul fiecăruia este dat de caracterul său.” (Cornelius Nepos) Unii gustă din lămâie, și altora li se stripezesc dinții. (Sunt și alte proverbe care redau la fel de plastic surprizele și inechitățile existenței zilnice a omului: „Unul face, altul trage”; „Unul duce ponoasele, și altul trage foloasele”; „Unul taie și croiește, și-altul stă și potrivește” etc.) A fi Între ciocan și nicovală. (A fi prins, adică, Între două rele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fără ele și chiar dacă crede sincer că le păstrează o amintire fidelă, el nu reține din cărți decât câteva elemente disparate care plutesc, ca niște mici insule, pe un ocean de uitare. Cititorul lui Montaigne nu este Încă la capătul surprizelor. Acesta descoperă Într-adevăr că, uituc cu cărțile celorlalți - până Într-atât Încât e incapabil să-și aducă aminte dacă le-a citit -, Montaigne nu e mai În măsură să și le amintească pe ale lui: Nu ar fi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din care Îi fac parte cărțile, după titluri și după ceea ce lasă Martins să sugereze, nu e chiar neîndreptățit să emită o părere În asentimentul tuturor noncititorilor avertizați cu care ne-am Întâlnit și al acestei situații. În ciuda sentimentului de surpriză care pare să străbată din când În când audiența, Martins se descurcă totuși destul de bine În acest exercițiu, și asta din două motive. Primul este siguranța de nestrămutat pe care o dovedește, orice Întrebări i s-ar pune: «Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cum i se adresează Horațio tatălui lui Hamlet ca să-l Întrebe ce trebuie să facă pentru a-și găsi pacea și, cum mortul nu răspunde, declară că e Îndatorirea fiului mortului să se ocupe de asta. O nouă reacție de surpriză În audiență, căci acest gen de Îndatorire nu este treaba tinerilor, ci a bătrânilor, iar mortul mai are un frate În viață, pe Claudius: „Bătrânii bombăniră: astfel de semne erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-l cu o carte, Îl Întreabă ce citește. Pictorul Îi răspunde că nu știe, căci metoda lui constă În a deschide cartea la Întâmplare și să citească pagina pe care Îi cad ochii, fără să știe nimic În rest. Întâmpinând surpriza tinerei fete, pictorul Îi explică faptul că i se pare interesant să procedeze astfel: „Deschid cartea la Întâmplare ca și cum aș trage la sorți și citesc pagina peste care Îmi cade privirea și tocmai asta e interesant.” Femeia Îi propune să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
general, față de megalomania naționalist-comunistă este asigurată de gruparea de la "România literară", adevărata elită a intelectualității românești, de unele reviste din provincie (printre care, "Convorbiri literare", din Iași, "Ramuri", din Craiova), de emisiunile literare ale postului de radio Europa liberă și (surpriză neplăcută pentru regim) de însăși Uniunea Scriitorilor, din care partidul comunist crezuse la un moment dat că făcuse un instrument de înregimentare a scriitorilor. Această instituție (pe care tineri furioși și neinformați, de după 1989, o vor considera stalinistă) funcționează în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu comunică decât rareori idei ca atare, reflecții; comunică emoții intelectuale. Și o face în termeni inediți, insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale din antichitatea oriental" (Dumitru Micu, art. cit., p. 54). 147Luiza Bratu, op. cit., p. 133. 148Alexandru Cistelecan, Stea de pradă de Ana Blandiana, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spre colț; Ilie observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina, m-am gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le treci cu vederea, nu ai decît să iei de bună agitația cu iz festiv. Nimeni, din cei ai casei, nu se îndoiește că profesorul va fi ales rector și asta, bineînțeles, se cere sărbătorit cum se cuvine. Dar, neplăcuta surpriză, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele de la Universitate. Sărbătorirea se suspendă, întrucît, de ce, de nece, ungerea ca rector a lui Mihai nu s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
superioare rămîne cam ineficient, căci afară de simple recomandări verbale cu aer de generalitate delegații ce vin nu întreprind mare lucru. Ingerința e fizică, activă, recomandările sînt doar propedeutice. Această temă e manevrată cu vervă de autor și convenția teatrală cu surprizele ei fac dovada unei consumate științe a scenicului. În această materie i se pot reproșa prea puține lucruri lui Constantin Popa, poate doar cîteva lungimi și cîteva insistențe declarabile. Mergînd deci la parabolicul piesei, atât cît ne lasă descifrarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o piesă biconcentrică social-moral și politică... dar politicul trebuie estompat... ION ZAMFIRESCU, scriitor: Piesa este un semnal de alarmă asupra vieții la bloc în care nu mai avem personalitate și sîntem dezumanizați... Place piesa...; tabloul I, cu pitoresc necesar pentru surpriza ce urmează să vină; sunt lungimi; replică inteligentă; se poate face un spectacol cu bucurii pentru toată lumea; e caldă, cu mult omenesc; conține o umanitate diversă. MARINA SPALAS, redactor radio-tv.: O piesă foarte bine scrisă, cu mînă sigură; scenele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate dialogurile; o piesă interesantă, originală, cu șanse de succes. ION ZAMFIRESCU, scriitor, piesa este un semnal de alarmă asupra vieții la bloc în care nu mai avem personalitate și sîntem dezumanizați... Place piesa...; tabloul I, cu pitoresc necesar pentru surpriza ce urmează să vină: sînt lungimi: replică inteligentă: se poate face un spectacol cu bucurii pentru toată lumea: e caldă, cu mult omenesc. DANA MARINESCU, artist plastic,... o piesă care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pun cravată, că dezvelesc eu portretul... Mulți ani trăiască știu din ocaziile trecute, așa că nu înțeleg de ce te alarmezi! Maria: Pentru că omul niciodată nu știe la ce se poate aștepta de la tine. Val: E, mai fac și eu cîte o surpriză... dar încolo sînt băiat blînd, zău așa, cuminte, ascultător... Știu și eu să fin pe fază, crede-mă. Bunica: (curat îmbrăcată) Marie, da' pîinea cum s-o ta? Așa, drept sau de-a hoarța? Maria: (povestea asta cu pîinea e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecin 2: Eu sînt vecinul de jos. Vecin 3: Iar eu cel din stînga. Vecin 4: Și eu cel din dreapta. Vecin 1: Poate nu v-ați așteptat să... dar noi ne-am sfătuit și am hotărît să vă facem o surpriză... mai ales azi... Vecin 2: Mai ales acum... Vecin 1: O, da stați frumos! Așa că nu înțelegem de ce... (îl vede pe Alex, rămas și el ca și ceilalți țintuit locului și cu ghitara în mîini; se duce spre Alex; Vecinul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]