13,547 matches
-
era din lemn cu ,târși”, asemănătoare unei greble, fiind confecționată din crengi de mesteacăn cu ramuri bogate, trase de animale prin < târâre> pe pământul arat. La începutul secolului XX, înainte de apariția batozelor, grâul era bătut cu ,înblăciu”,după seceriș. Această unealtă era confecționată din două bucăți de lemn, una mai lungă și alta mai scurtă, legate cu o curea de piele, având de secole o formă comună, în toate satele. Subsemnatul a putut vedea în copilărie (deceniul anilor '30), folosirea înblăciului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
secole o formă comună, în toate satele. Subsemnatul a putut vedea în copilărie (deceniul anilor '30), folosirea înblăciului pentru desprinderea boabelor de fasole uscată de pe vrejii ( tulpina fasolii ) și extragerea acestora din teci. Bâta cu o măciucă la un capăt, unealtă pastorală, era folosită pentru sprijin, ca răboj pentru număratul animalelor, armă de apărare sau pentru transportat traiste mai grele. La bucătărie erau folosite obicte confecționate din lemn pentru servit masa: linguri ( fă-cute din paltin, fag ) și < blide> ( farfurii ) de diferite
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Tănăsucă, mai săracă decât prima, și membri componenți care erau analfabeți și mult mai înapoiați cultural. Membrii celor două familii erau cinstiți și erau ajutați de săteni cu obiecte de îmbrăcăminte sau produse alimentare. Ambele familii de fierari executau toate uneltele din fier pentru uz gospodăresc (coase, sape, componente ale căruțelor, etc.). De asemenea unul dintre rezultatele principale ale muncii fierarilor era ,potcovirea cailor” cu potcoave confecționate de ei sau din comerț. În atelierele de fierărie se găsea o forjă (cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mâncarea pentru oameni și animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o îndeletnicire care s-a dezvoltat mult în trecut deoarece se găsea din abundență argila (materia primă) la baza dealului din vecinătatea satului Livadia de Coastă care se numește “Glămee
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
produceau oale refractare de bună calitate și rezistente. În anul 1896 a fost construită Fabrica de Ceramică în Baru, în special datorită îndemânării locuitorilor la practicile de prelucrare a materiei prime și a existenței lutului în solul dealului învecinat localității. Unelte și instalații pentru prelucrarea lânii și cânepii. Istoricul grec Herodot semnala în lucrările sale că tracii se îndeletniceau cu cultivarea cânepii. Această practică agricolă străveche a persistat până în deceniile 40-50 ale secolului XX, în prezent a dispărut datorită apariției pe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
În decursul timpului s-au organizat târguri săptămânale în zonă: la Hațeg luni și la Pui sâmbătă.Localnicii din Livadia participau cu regularitate la aceste târguri unde își vindeau animalele sau produsele cerealiere și cumpărau obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte sau unelte de uz gospodăresc, obicei care s-a păstrat până în prezent. În plus la târguri se informau reciproc despre evenimentele locale sau din țară, uneori se puteau închega relații matrimoniale. Nedeile erau sărbători sătești cu caracter predominant familiar dar și prietenesc
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din belșug: în jurul satului, pădurea ,Dumbrava”era la 500 m sau pădurea de pe dealurile din împrejurimi ( fag, brad, etc.). Construcția casei avea un singur nivel, cu pivniță pentru păstrat proviziile sau adăpostit animalele și pod în care puteau fi puse uneltele gospodărești sau iarna era afumată carnea de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din secolul XX s-a trecut la folosirea țiglelor pentru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
porci, care avea deasupra cotețele pentru păsări și ,cotarca” pentru păstrat porumbul, făcută din nuiele, ca să asigure circulația aerului, și acoperită cu șindrilă. În funcție de starea materială a gospodarului în curte se mai găsea o magazie de mărimi diferite, pentru depozitat uneltele agricole ,șoprul”. După șură erau depozitate clăile de fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie sau ,tuleii” de porumb și țarcul oilor. În continuare gospodăria mai avea o grădină de zarzavaturi sau livadă cu pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, cireși, etc.
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
până se separa la suprafață untul și jos rămânea ,zara”sau laptele bătut (se mai folosește și în prezent în unele gospodării), - bănieși - locuitori ai cătunului ,Valea lui Ion”din vecinătatea satului Livadia, care aveau meseria de dulgheri, producători de unelte agricole, - bilță - capcană pentru șoareci, - blăcii - unealtă pentru bătutul cerealelor păioase sau fasolii în vederea separării boabelor, care era confecționată din două bucăți de lemn una mai lungă, ținută în mână, de care era legată printr-o curea de piele o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
jos rămânea ,zara”sau laptele bătut (se mai folosește și în prezent în unele gospodării), - bănieși - locuitori ai cătunului ,Valea lui Ion”din vecinătatea satului Livadia, care aveau meseria de dulgheri, producători de unelte agricole, - bilță - capcană pentru șoareci, - blăcii - unealtă pentru bătutul cerealelor păioase sau fasolii în vederea separării boabelor, care era confecționată din două bucăți de lemn una mai lungă, ținută în mână, de care era legată printr-o curea de piele o bucată mai scurtă, mobilă care bătea produsele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din țesătură frumos colorată, - strimfli - ciorapi de lână, - strujac - saltea pentru pus în pat umplută cu paie, - sucală ( vârtelniță ) - ustensilă pentru pregătirea firului de țesut, - șerpar - chimir, - știompi - borne de piatră sau lemn, - tălpigă - componentă a războiului de țesut, - thebe - unelte casnice, - tingă - parte componentă la șaua calului, scărița de pus piciorul, - tioc - mic suport din metal sau lemn scobit, de formă conică, în care cosașii țineau gresia folosită la ascuțitul coasei, - târnaț - coridor lung la case, construit în fața camerelor, - târși
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
României, București). Săpături arheologice au fost efectuate în situl arheologic de la Păltiniș (colectiv de arheologi condus de dr. Dragomir Popovici, de la Muzeul Național de Istorie a României din București), unde au fost cercetate locuințe cucuteniene cu inventar format din ceramică, unelte și arme (un topot trapezoidal din aramă), greutăți de lut ars de la războiul de țesut pe verticală. În urma cercetărilor arheologice de suprață, au fost găsite materiale feudale în locul Păltiniș- "Casa lui Stoica" (fragmente ceramice din secolul al XVII-lea, o
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
lustruite") este o perioadă din istoria omenirii. Termenul a fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock. ul este penultima epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar fi: uneltele din piatră lustruită; practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de "comunități sătești timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
cu turmele de animale, nu sunt atât de sedentare precum comunitățile a căror subzistență se bazează pe agricultură. Acest sistem de creștere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanță. La fel ca în paleolitic, oamenii au continuat să folosească unelte cioplite din silex. În schimb, populațiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii cum ar fi seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânatoare și pescuit, prin apariția unor diverse tipuri de săgeți
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
subzistență se bazează pe agricultură. Acest sistem de creștere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanță. La fel ca în paleolitic, oamenii au continuat să folosească unelte cioplite din silex. În schimb, populațiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii cum ar fi seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânatoare și pescuit, prin apariția unor diverse tipuri de săgeți, harpoane etc. Pentru păstrarea și gătitul produselor una din cele mai importante evoluții
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
lungi" (peste 6:1), "lungi" (5...6:1), "de lungime medie" (3...4:1), "scurte" (2...3:1) și "foarte scurte" (0,8...2:1). Fiecare artist are propriile sale preferințe în materie de pensule, și propria sa „disciplină a uneltei”. Deoarece pensulele sunt unele dintre componentele cele mai costisitoare în acuarelă, un set minim este format din trei pensule rotunde de mărimi diferite, cea mai mică pentru detalii în tehnica „uscat pe uscat”, respectiv cea mai mare pentru suprafețe mari
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
obișnuia să intervină în chestiunile politice de o manieră inoportună și lipsită de scrupule, ce o făcea impopulară. Și-a favorizat cei mai reacționari generali și oameni de stat, precum și Biserica și ordinele religioase, și a fost în mod constant unealta curtezanilor corupți și intriganți. A fost trimisă în exil la sfârșitul lui septembrie 1868, după ce rezistența slabă a generalilor săi "moderados" a fost înfrântă în Bătălia de la Alcolea de către mareșalii Serrano și Prim. Alte evenimente din cadrul domniei Isabelei au fost
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
m lungime, la o altitudine de 380 m pe versantul stâng al Crisului Repede în coasta Dealului Tipleului, izvor permanent de apă. Este săpata în calcare jurasice și nu dispunne de formațiuni de stalactite și stalagmite. Aici au fost descoperite unelte din cremene din paleoliticul mijlociu și o așchie obsidiana. Intrarea are 4m înălțime, destul de bine luminată. Pe versantul drept al Bratcutei, la cca. 30 m de firul văii, se deschide o peșteră puțin adâncă într-un perete înalt de stâncă
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Meleagurile localității Bistrița-Bârgăului au fost locuite din timpuri străvechi, la „intrarea de camuflaj” din pădurea seculară dintre Munții Călimani și Munții Bârgăului. În perioada ocupației române, existau „băi de aur” sub muntele Bistriciorul, fapt atestat de uneltele de tip român găsite în galeriile stăvechi. Bistrița-Bârgăului a făcut parte din cele 44 așezări grănicerești ale Imperiului Austro-ungar, din zona Năsăudului și Bistriței. Bărbații satelor au devenit grăniceri și făceau instrucție pentru serviciul de frontieră printr-o disciplină severă
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
celelalte sate din raza comunei, dar istoria acestor localități se pierde în negura vremii. Există urme de locuire încă din neolitic după cum se poate vedea în muzeul școlii, unde sunt expuse topoare de piatră. Continuitatea locuirii zonei este dovedită de uneltele din epoca bronzului și a fierului, din zonele: Poduri, Calea Onii, Turcele, Bracila, Valea Pietrei, Coasta Hrbelor, unde s-au găsit și numeroase urne funerare din epoca bronzului. Epoca romana este bine conturată prin existența turnurilor de pază de la Negrilești
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
nici 100 de metri în linie dreaptă se află peștera Lesiana (Ungurului), pe malul stâng al Crișului, unde în anul 1988 s-a descoperit, întâmplător, un depozit de bronzuri conținând în total 113 piese de bronz. Depozitul e format din: unelte, dălți, ciocane, arme, brățări, piese de îmbrăcăminte sau harnașament (centuri, saltaleoni, tutuli, pandantive caliciforme, falere, butoni, verigi de picior, brățări din bară de bronz, inel de prindere, ace,) fragmente de ceramică. Fragmentele de ceramică au fost găsite lângă o vatră
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de fapt grădinile moșiei au fost îngrijite de grădinarul Marton. În 1935 moșia compusă din: conac mare, în stare foarte bună, cu alee de castani, clădiri anexe pentru locuința moșierilor și a angajaților lor, magazii, grajduri, remiza uriașă pentru mașini, unelte, parc mare aranjat și îngrijit, ghețar mare, trei grădini, lac pentru colectarea reziduurilor menajere de la animale,etc, este vândută de moștenitorii familiei Petki și cumpărată de 11 țărani din sat, cu contravaloarea a 11 perechi de boi la vremea respectivă
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
se întoarcă în sat pe cât posibil. La începuturi satul a fost un sat de iobagi, pe moșia stăpânita de serii de grofi “ domni de pământ” care au stăpânit aceste plaiuri, imbogățindu-se pe spatele și munca țărânilor , țăranii fiind considerați doar unelte de muncă și câștig. În monografia nepublicata a preotului Dionisie Bucur se arată că în anul 1792 în satul Crihalma erau 73 de case de iobagi, 5 case de jeleri (oameni cu funcții în sat sau la Curtea Grofeasca) și
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
și tumulul mai sus menționat. În această perioadă cea mai importantă cultură era cea a porumbului și apoi cea a grâului. Sub aspectul tehnicii, efectivul și starea echipamentului agricol din gospodăria țărănească au continuat să fie rudimentare și insuficiente. Principalele unelte agricole au rămas mai departe plugul, rarița, sapa, secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în claie de paie, se încărca în căruțe și apoi
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]