14,079 matches
-
Eroilor, pe cruci... Ceilalți de pe Panou nu păreau să aibă astfel de probleme. Se oprea în fiecare zi în locul acela de pe coridor și nu-și putea dezlipi privirea de pe chipul ei. Cînd reușea, în fine, să o facă, ochii îi zburau pe toată tăblia Panoului, pe care o lua la cercetat minuțios, încît ajunsese să-i viseze și ultima floricică din florice lele pictate pe la colțuri. Ca să nu mai vorbim de spicele de grîu, tractorul, sonda, compasul, stiloul și cartea dechisă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
baie covorașele de plastic. El nu proceda precum ceilați din bloc, care erau văzuți pe afară cu o găină într-o mînă și cu un lighean și un cuțit în cealaltă. Găinile tăiate de el nu aveau niciodată ocazia să zboare prin aer fără cap. Tatăl punea găina pe jos, în baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îl va ajuta la greu... Pînă una-alta, puiul era foarte vioi și făcea mai tot timpul exerciții de zbor. Deocamdată însă, nu reușea să sară peste pereții cutiei de carton. „Lasă că în scurt timp vei învăța tu să zbori !“ - îi zicea Dănuț cu mîndrie. „Vei trece pe lîngă cuibul cu frații tăi ca avionu’ și să vezi ce ciudă le va fi.“ Puiul îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face fără efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun e el, dădu un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
are ocazia să mănînce gălbenuș de ou așa cum a mîncat el ? Dimineața, Dănuț s-a sculat cu noaptea în cap și s-a dus repede să vadă puiul. „Ehei, numai în vis se- ntîmplă ca un pui să învețe să zboare în trei zile“ - își spunea în timp ce deschidea ușa de la baie. Cu toate acestea, nu s-a putut abține să nu-și ridice privirea la sfoara de rufe. Puiul nu era acolo. Dar parcă nici în cutie nu era, s-ar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
penele ude de parcă intrase sub duș. Nu l-am îngropat și nu i-am făcut cruce mică, din lemn. L-am luat cu tot cu cutia de carton în care stătea și l-am dus la toboganul de gunoi. Pînă jos a zburat scurt, lovindu-se de cîteva ori de pereții burlanului. Un alt animal adus în casă (de data aceasta de Svetlana, mult mai tîrziu, pe cînd stăteam împreună în cămin, în Grozăvești) a fost un pui de cîine mititel, dolofan și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o dimineață frumoasă de martie, pe la orele nouă. Lăsase în urmă un bărbat care urla foarte tare, dintre picioarele căruia țîșnea o fîntînă arteziană roșie, și o femeie căreia, se pare, îi făcea mare plăcere să stea în dreptul jetului. El zbura prin aer, deocamdată în camera luminoasă și aerisită a acelui imobil de la intrersecția străzilor 86 cu 92. Dintr-o parte îi picurau cîțiva stropi roșii, însă doar puțin, așa cum ies la unele mașini picături mici pe țeava de eșapa ment
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze pe care mi le trezesc, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze pe care mi le trezesc, deopotrivă, evocațiunea lucrurilor de demult și ideea distanței care mă separă de acele lucruri. "Mai stai... nu zbura..." Cine să steie? Prezentul care îmi scapă sau trecutul pe care l-am reînviat? Și eroul din cartea despre care am mai vorbit, a lui Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
izbeau de mal, formând o horă a bucuriei, dansând pe ritmurile răcoritoare ale bătrânului fluviu. Câțiva pescăruși se prinseseră și ei în horă așezându-se pe marginea unei bărci, legănându-se în același ritm. Un alt confrate de-al lor zbura în cerc deasupra întregului grup refuzând să intre în horă. Un nou grup de pescăruși venise să asiste la spectacol așezându-se pe o balustradă privind în tăcere întreaga scenă. Tot spectacolul luase sfârșit la apariția unui grup de tineri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în care totul era înconjurat de o verdeață vie cu diferite tonuri de verde ce te atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era o imagine care îți rămânea foarte bine întipărită în minte creându-ți o stare de confort. Încet au început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se răcori, era o imagine care îți rămânea foarte bine întipărită în minte creându-ți o stare de confort. Încet au început să apară primele semne de viață, diferite specii de păsări, care mai de care mai viu colorate, ce zburau în diferite direcții jucând parcă vestitul joc al copilăriei, prinsa, fugărindu-se una pe cealaltă. Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să te prinzi în horă. Imediat o nouă formație începea să dea primele tonuri la un cântec vesel și hora continua mai departe cu noi mișcări mai săltărețe, transformând totul într-un spectacol plutitor, la care spectatorii cu aripi ce zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pescuit, ajutându-i să găsească drumul spre întoarcere din larg spre casă. Marea era liniștită, cât puteai privi cu ochii numai apă și cer, o liniște deplină; din când în când se auzea câte un strigăt al unui pescăruș ce zbura prin apropierea noastră. Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși la capătul drumului, aici pământul se terminase dincolo de noi, în zare nu se vedea decât o linie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și capete zburând artistic și lăsând în urmă gâtul ca o fântână arteziană. Ce ne mai poate impresiona? În viața reală, ne impresionează și dacă ne tăiem la deget, în timp ce tocăm legumele în propria noastră bucătărie. Noi, care am asistat satisfăcuți la scene
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Socot că totul e bine, va murmura Oedip amintindu-și toate acestea. În schimb, pentru sfinxul nepăsător de la piramide nu există „bine” și „rău”. Nu există nici adevăr și minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este nu numai absurd, ci și primejdios. Ordinea lăuntrică a lui Sisif este să privească vîrful muntelui plin de speranță; a lui Oedip, să urmeze cu tenacitate adevărul; a lui Ulise, să se Întoarcă În Ithaca; a lui Icar, să zboare cu riscul de a muri. În schimb, dezordinea ruinează orice templu și nu cultivă decît florile care cresc Între ruine și care, oricît ar spune Vergiliu că sînt cele mai ispititoare, nu ne vor dărui nimic În afară de parfumul lor melancolic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să fie singură. Menalque repetă astfel filosofia lui Tezeu. El confundă a nu mai fi cu a nu fi fost niciodată și Își Închipuie că amintindu-și Împiedică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În ce măsură e oare zadarnic să reiei schițele lui Leonardo da Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi vreodată aceste aripi? Ele au plutit În văzduh prea tîrziu, la aproape cinci veacuri după ce-ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În cenușă. Cenușa, fruct și floare a dragostei! Jertfă și creație! Căci ceea ce părea un triumf este un sacrificiu. Opera ei, a păsării Phoenix, este iubirea și nașterea altei păsări Phoenix. Această operă Îi cere să moară. După ce-a zburat cinci sute sau o mie de ani, pasărea e obosita de timp și Însetată de dragoste. Ea Își pregătește rugul cum și-ar pregăti o mireasă patul de nuntă. Strînge crengi uscate cum ar strînge flori. O liniște Încremenită plutește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moare și speră, care se teme și ridică piramide, care suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele ațipit de căldura dimineții. Tot ce-aș putea Îmbrățișa, ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]