1,368 matches
-
asta nu m am gândit. Da’ mai bine să ascultăm povestea - a căzut de acord cel din capătul vagonului. ― Apoi, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți bine? ― Povestește-ne-o așa cum ai auzit-o și dumneata - l-a îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Terminaseră de mâncat, doamna Maria adusese de la bucătărie și un platou plin cu clătite umplute cu dulceață și unse cu smântână. Cristian se delectase cu de toate, lăudând fiecare fel. Simion se îngrijea să fie paharele pline și îl tot îmbia să cinstească. Nu prea avea spor cu dânsul pentru că inspectorul nu se atinsese nici măcar de cel de al doilea pe care i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place pălinca noastră! Ba da, dar eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion. Dacă simte mirosul și pune între bări, declari că tu ai fumat. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voie să bea cafea, dar Pop nu o băga în seamă. La fel cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de privirea ei, situația era cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cât trei pe care le știu eu de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am apucat să-ți spun că la noi există așa o protecție pentru carte, încât autorul, ce să mai vorbim de debutant, trebuie să-și finanțeze în bună parte apariția, altfel nu-i rămâne decât varianta samizdatului, la care mă îmbia amicul Mikali: Domnu’ Lavric - așa-mi zice el și după mai multe beri băute împreună -, de ce nu faceți dumneavoastră vreo sută de cópii, să le legați și să le distribuiți? Ideea e amuzantă până la urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dragoste și Înțelegere. De la ei am Învățat cum să așez masa când am musafiri și cum să fiu o gazdă perfectă. La masa lor te săturai numai privind fața de masă, cum erau așezate bucatele și felul În care te Îmbiau să guști din fiecare; bucate gustoase, pregătite de amândoi... era cea mai mare bucurie și plăcere a mea! Înainte de Paști, am plecat cu mașina la țară, cu soțul și fiul nostru, să luăm lumina divină În noaptea Învierii Domnului. În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Întârziat; Începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să-l aștepte și să vorbească cu el după aceea. - Dar uite că și tu ai terminat treaba! Ce frumos miroase plăcinta asta cu mere, te Îmbie să te Înfrupți din ea! - Da, așa este unchiule, dar să-ți povestesc ce mi sa Întâmplat! În timp ce Îi spuneam despre minunea cu plăcinta, ochii i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că Înainte să moară, mătușa mea a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a lungul anilor și care, Încă este atât de Îngăduitor și primitor... O astfel de vizită plăcută am avut-o În weekend, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți sunt politicoși, atenți, dar nu prea știu ce să spun. Și nu reușesc deloc să mă simt în largul meu. La întoarcere, ne urcăm în mașina care ne-a adus
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai la o parte cu pace piciorul, alte o sută de broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor de-furtuni, îmbrățișezi cu totul râul jamuna, păcatele tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
În urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără ea, parcă ar fi un disc (aceeași mînie) care strălucește alături, îmbie cu o mie de emoții, dar așteaptă încă diafragma pentru a-și spune întreg secretul. Nu avusesem ocazia despărțirilor dar oricum, totul nu era prea important, durase abia trei zile. Și, de altfel, întrevedeam pentru mai târziu despărțiri mai lungi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a venit în vizită celălalt. M-a găsit, înainte de a-mi fi putut lua un aspect mai calm, pe care el l-ar fi acceptat imediat, căci nu era un om pătrunzător în sufletul vecinului, sau instinctul de conservare îl îmbia să escamoteze realitatea pe cât posibil și să nu-și turbure sănătatea sufletească. M-a întrebat îngrijat: "Dar ce-i cu tine?" și am răspuns cu toata disperarea: "Sunt un temperament așa de nenorocit, încît mă gândesc cu toată seriozitatea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată, esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi nu aveau liniște numai cu vorbele. Chiar și dacă-i raportau lui Katsuie concluziile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
meserii mai puțin bănoase, chiar și după ce lăsaseră în urmă o carieră întreagă. Dar când nu dorești să cumperi nimic, n-are nicio importanță. Nestor trecu fără să zăbovească pe lângă următoarele câteva vitrine și se opri în dreptul uneia unde te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de superioritate al mătușii Magdalena și al celorlalte surori ale ei. Micuță și neînsemnată, puțintică la trup, din ce în ce mai adusă de spate o dată cu anii, cu mersul ei legănat, simplă și firească la vorbă, Tiberiu putea să înțeleagă de ce maică-sa îl îmbia odinioară să meargă împreună în vizită la mătușa Zumi. AFACERI DE FAMILIE Ceasul de argint Ceasul de buzunar, fiind de argint și deci o valoare poate și prin marca lui, n-am idee -, tata l-a dat cumnatului său, unchiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la catedră, poezii de Eminescu. Adică vibrând toată, plină de bucurie și în același timp de melancolie. Puiu se oprise fără voia lui și își îndreptase privirea spre semiîntunericul din acea încăpere. Vrei să vezi ce-i înăuntru? l-a îmbiat doamna din pragul ușii, surâzătoare și plină de bunăvoință. Hai, vino să vezi, a spus. Și a făcut un pas lateral îndemnându-l să intre. Cum te cheamă? l-a întrebat în timp ce el pășea pragul. Puiu, a răspuns el, privind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]