3,501 matches
-
de frumos suna când alături de el așezam "draga mea".Povestește cum te-ai simțit când ai atins finețea sufletului meu pe care alții nu au observat-o.Povestește despre bucuria sufletului tău când eu îi ofeream zâmbetul meu.Povestește de îmbrățișările noastre care ne încălzeau trupurile cu emoții plăcute.Povestește de diminețile în care cuvintele mele răsăreau înaintea soarelui și îti sărutau buzele.Povestește despre apusurile în care te odihneai în brațele liniștii mele.Povestește de momentele în care te-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
dar ea fu deosebit de încântată. - An de an, gânguri angelica ființă. - Vă place soarele, marea ? - Oh, mult de tot, spuse ea cu ochii dați peste cap. Dacă aș putea, m-aș muta undeva la malul mării. Să fiu mereu aproape de îmbrățișarea ei ... Apoi adăugă scurt: - Dar dumneavoastră ? Încep prin a-i mărturisi cât de mult mă încântă concediile pe litoral. Cum an de an vin la mare, omițând să-i spun de Maria, cea care până anul trecut mă însoțise în
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Acasa > Impact > Relatare > CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIȘI Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Atunci când ne furișam după caiși simțeam îmbrățișarea lor de îndrăgostiți și ne plăcea dar nu spuneam la nimeni. Era în aer o mireasmă cotropitoare care lumina toate amiezile, diminețile și serile și nu ne plictiseam deloc. Odată... când ne ascundeam după portocalul în floare ni se spărgeau
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
lumină Se uită spre zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi... În palmă de astru Fără de temeri... Unduiri de aripi Se-aud în văzduh.. Și clipa se umple De credință și Duh. Cluj Npoca 17 noiembrie 2015 Îmbrățișare M-a îmbrățișat duios Adevărul Strângându-mă tandru la pieptul Său Mi-a prins în palmă lacrima din gene Mi-a spus să mă încred mereu în El. M-astâmpără cu apa Lui cerească Și mă conduce printre mărăcini Am
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
18 noiembrie 2015 Împlinire Ochi de soare Se îmbată într-o floare. Clipirea-i splendoare... Iar lacrima-l doare. Până-n zenit... Lumina îi surâde Chiar și-n asfințit. Cu brațe de floare Raze cuprinde A vieții ninsoare Iubirea aprinde. De-mbrățișarea Ți-e vie dorința, Zarea albastră A-nvins necredința... Și-n sunet de rouă Ce picură-n zori, Va fi împlinită, Iubirea în noi. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Alinare Suavă pe brațe se-așază dorința Și iar penelul scrie un
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
urmele serii lumina Ea liberă cântă și murmură lin Departe de suflet astăzi e lumea Ce cupa cu lacrimi mi-o dă ca alin. Sufletu-mi tandru stă-ngenunchiat Și-n clipa de cer aripi parcă are Pe umerii mei simt îmbrățișare Iubirea e veșnica mea alinare. Cluj Napoca, 18 noiembrie 2015 Clipe de vis Petale de suflet Din flori de surâs Se-alintă în sunet De clipe de vis. În palme de ziuă Lumina se-ncântă Cu raze din rouă În privire
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
rostită intempestiv - ce-i surprinsese pe ai lui până la panică - aducea precizarea că nu avea DOSAR și că fusese reținut pentru cercetări. Asta însemna în anii’50 că fusese deținut politic fără dovezi, din eroare, din abuz... Când revenise, după îmbrățișările de rigoare, urmase pe un ton așezat că ar fi bine să povestească el, când va crede oportun, despre ceea ce trăise... Prima dezvăluire s-a referit la obiceiul cu care venise de ACOLO: la sfârșitul fiecărei mese, indiferent cu ce
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
este firea De a ta plecare rece Și-mi întunecă privirea De-al tău gol ce nu imi trece! Reci fiori încet mă prind Între mreje-ntunecate, Din lumină mă desprind, Spre unghere-ndepărtate. Brațul gheții mă cuprinde Cu albastre-mbrățișări, Lacrimi reci încet desprinde Și mă pierd în depărtări! O scânteie pal, lucește Într-o beznă de mormânt, Vălul ei întruna crește Și mă scoală din pământ! Nu credeam vreodat' să fie Hău' atât de-ntunecat, După dorul care știe
A PLECAT ASEARĂ... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353401_a_354730]
-
Strofe > Introspecție > MINIPOEME Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Rătăciri A plecat gândul de acasa îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vară îmbrățișării noastre. . . . . . Petale de gânduri Orbite de frumuseți, Elevate în rostire, Miresme-corole, cu Elan aruncate în visare. Aromează-mi cu busuioc gândul și cu îmbrățișare apropierea până devenim cânt și mers stelar într-o plutire! ... Făclie... O, pădure, o, pădure luminezi
MINIPOEME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353441_a_354770]
-
îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vară îmbrățișării noastre. . . . . . Petale de gânduri Orbite de frumuseți, Elevate în rostire, Miresme-corole, cu Elan aruncate în visare. Aromează-mi cu busuioc gândul și cu îmbrățișare apropierea până devenim cânt și mers stelar într-o plutire! ... Făclie... O, pădure, o, pădure luminezi în mine poieni înverzite ce duc doar spre casă! ... Săgeți pe cer - Plopii, arată drumul spre eliberare. Simplitate Nu mai am teamă, ai deschis
MINIPOEME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353441_a_354770]
-
Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
aleea luminată doar de luna strălucitoare și stelele ce clipeau pe cerul de toamnă. Era destul de târziu, aleea era pustie, doar ici și colo pe câte o bancă se zăreau umbrele unor îndrăgostiți ce uitaseră noțiunea timpului cuprinși în lungi îmbrățișări. Aerul tare de munte și copacii înalți îi dădeau impresia că intrase într-o pădure veritabilă, într-o pădure de basm. A trecut pe lângă Chioșcul fanfarei și deși nu era nimeni prin împrejmuiri, aștepta parcă, din clipă în clipă, să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Părăsind această depresiune prin partea de sud, urcăm printre viile ce sunt parte integrantă din minunatele Podgorii ale Hușului, renumite în întreaga lume pentru vinurile din diferite soiuri (Zghihară, Busuioacă, Aligotte, Cabernet și altele). Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrățișare cu adierea ușoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar și tei ce se întinde de-a lungul șoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar și cu triluri și strigăte ce se pierd în ecoul
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
aventurierelor...ce sunt împinse de curiozitate spre teritorii necunoscute.Te rog intra în cameră,ascultă chemarea întunericului și contopește-te cu el! Iulia privi coridorul pustiu pentru a-ș face curaj apoi pași în întunericul ce o învălui într-o îmbrățișare virila și-n timp ce trupul i se dizolvă în plăcerea senzațiilor,simțea cum sărutările fierbinți cădeau că roua pe trupul său dezgoilit de haine.Apoi simțindu-se ridicată de vântul dorinței,chicoti mângâind trupul puternic ce-o purta spre
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
pe ceas. Nu trecuseră cele 2 ore deși părea că suntem de-o veșnicie îmbrățișați. Am început să ne îmbrăcăm. Primele cuvinte au cam întârziat. Nu doream să rupem vraja. Eram conștienți amândoi că pentru noi este prima și ultima îmbrățișare fructuoasă. Soția ta are aceste satisfacție? Bine înțeles. Am contribuit împreună la perfecționarea procedeului. Am început și eu cu căutarea coapselor, pătrunderea și ejacularea până mia dat peste lăbuțe. Pur și simplu nu răspundea la solicitările nocturne. Într-o seară
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
vindeca. Mă înfioară sărutul tău dulce și cald, Vibrez când cu patimă mă cuprinzi, Mă ridic să îmbrățișez slăvile Și la tine cu dor mă întorc, Într-o nouă și însetata dorința: De-a rămâne veșnic împreună Într-o suava îmbrățișare de îngeri. Referință Bibliografica: Zbor / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629, Anul V, 17 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ZBOR de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352852_a_354181]
-
ochi albaștri ai cumetrei. --Off! Ce mă fac eu cu tine, că nu pot să te las la greu? Așa mi-e soarta, să te ajut toată viața și tu să fii nerecunoscător cu mine. Vorbe ce determinară pupături și îmbrățișări prelungi la despărțire, făcându-l pe Mărășteanu să se întoarcă la Mândrileanca bucuros că a „rezolvat”relația cu cele două femei, care trebuia să-l ajute în afacerea sa. Bine că n-a mai venit și Dora! Era atât de
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
Acasa > Impact > Istorisire > DE NICĂIERI Autor: Iulia Mîndrean Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De nicăieri Merg pe burtă toate trăirile mele, subtilitatea nu ne caracterizează urletul tău la toată îmbrățișarea mea e singurul scut uzat uzând neputința ta pedeapsa minții. Nu mă mai miră străinul din tine mă nelămurește impertinența și consecvența cu care eu te urmez tu mă respingi. Morala o anticipăm amândoi diferiți,identici,împreună,separat, cu cât
DE NICĂIERI de IULIA MÎNDREAN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352877_a_354206]
-
sacră. Încep cu simbolurile cărții, pentru că abundă în semnificații, în înțelesuri. De pildă, pământul, lutul, sau glia este un simbol permanent în acest volum, acel pământ întruchipat de zeița-mamă, Telus. Și Eschil spunea: “Slava ție, pământ-mamă, pământ al oamenilor creștini, îmbrățișarea Domnului, umplându-te de rod în folosul oamenilor.” În poemul ”Scrisoare omenirii”, pag.95 , poeta îl personifică: ”Pământul/ le primește pe toate,/ le iartă și le împarte,/ doar suspinând în sufletu-i/ mușcându-și buza-ncet, șoptind câte un cutremur
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!” Vinovatul, se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască... “Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...” Judecata a fost dreaptă? Poate că
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
a deschis ușa vilei așa cum și-ar fi dorit, tatăl său. Mirat de vizita fiului, fără să dea măcar un telefon înainte, l-a luat în brațe strângându-l la piept cu dragoste. Câteva secunde au rămas nedespărțiți într-o îmbrățișare, care, fără cuvinte, spunea cât le-a fost de dor unuia de celălalt. Când i-a dat drumul din brațe fiului său, ochii doctorului erau plini de lacrimi. - Puteai să spui și tu barem că sosești, să fiu acasă. S-
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Referință Bibliografica: Rătăcesc în tine / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RATACESC IN TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352933_a_354262]
-
2016 Toate Articolele Autorului AMURG DE VISE Din nou lumină amurgului de toamnă Se contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vară. Că într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă... Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și rece Precum o turmă rătăcita de ciobanul lor, Și-apoi se risipesc din nou gălăgioase. Pitindu-se care-n-cotro. Rugina frunzelor, amurgul trist și
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
2017 Toate Articolele Autorului TE ROG MÂNGÂIERE * Mangaie-mi Doamne ochii triști Ce-n lacrima și-au găsit lumină. Mângâie fruntea de gânduri întunecată... Și inima, mangai-o și pe ea, obosită de-atatea suspine. Mângâie brațele ce-și doresc îmbrățișarea. Mângâie sufletul ce-asteapta ceva ce nu vine. Și mângâie pașii obosiți de-atata drum rătăcit. Și nu uită DOAMNE ! Am să te rog mereu, O ființă plăpânda și pură, Ce are nevoie de grija ta sfântă, Nu uita, cum
TE ROG MANGAIERE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354269_a_355598]
-
meu, Mihaela, iată prietenii mei, domnul și doamna Bărbulescu, iată pe doamna Nicolae, dragii mei... și luați loc, că mor de foame, fraților! Manifestarea lui ușor teatrală, dar prietenoasă, a descrețit toate frunțile și schimburile de amabilități au început cu îmbrățișările femeilor și cu plimbarea buchetelor de flori de la o doamnă la alta. Erau oarecum dezorientate. Mai ales Anca. Nu își aducea aminte să aniverseze ceva. Singura care părea a cunoaște realitatea, era doamna Mihaela. Calmă, a adunat cele trei buchete
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]