1,731 matches
-
la sfânta slujbă a sfeștaniei, să mă-ngrijesc de suflet? - Ba ai, cum să n-ai, porc de câine, chiar te laud că te-aidat și tu pe brazdă și pășești către cele bune. Te-aștept la spovedanie și la sfânta împărtășanie. Părintele tutuia pe toți, socotindu-i "fii duhovnicești", iar cu cei mai intimi își îngăduia porecla "porc de cîine". Moș Țuică întrebă, plictisit de așteptare, pe Otilia: - Ascultă, găinușa taichii, n-ai cumva niște țuiculiță, cănu ș'ce mă ține
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să nu cad la daruri, Chirițo! - Ce-aveți, Doamne iartă-mă, parcă nu veniți de la sfânta împărtășanie... Femei bătrâne și proaste! - Păi n-o auzi, Aglaio? - Are limbă afurisită... - Ce zice? Ce zice? - Zice că-i afurisită. - Așa o fi... - Vorbiși și dumneata... Și peste cearta lor stăruia slava serii de primăvară. Moartea lui Marin Pisică Marin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mii de protestatari) a invadat clădirea: încăperile au fost devastate, au fost confiscate produse considerate a fi delicatese pentru acea perioadă (salam de Sibiu, cașcaval, portocale, banane) și aruncate pe geam spre a fi împărțite populației, într-un fel de „împărtășanie”. Apoi au fost distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât portretul lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cu popă. La câți aveau ei acolo de îngropat, la Stalingrad, nu știu dacă aveau vreme să le țină câte o lumânare la fiecare“. „Aveau popă militar“, o liniștea Rada, fără să-i înțeleagă prea bine spaima în fața morții fără împărtășanie și lumânare. „Dacă n-o fi murit și ăla...“, spunea bătrâna, neîncre zătoare. Duminică de duminică, mergeau la biserică să aprindă sfeșnicul pentru cei morți fără lumânare. Acesta fusese primul gând care îi trecuse prin minte când se trezise înconjurată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muritor adică. Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse de el, îl păstră pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie. Se acrește. Ridică paharul și îl privi în lumină. Limpezeala rubinie a vinului îl tulbură peste măsură. — Și atunci, întrebă, ținând paharul cu amândouă mâinile, ca pe sfântul potir al Graalului, eu ce fac cu vinul ? Îl beau, ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-ale pieritului ? Poate că te mai ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun, spuse totuși, plin de remușcări, părintele. Căpșunică adevărată, uite ce culoare are, parcă e piatra de la inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar pe lumea cealaltă să fie de sufletul meu”. Cel ce primea pomana răspundea, la rândul său: „Bogdaproste”. Înainte de moartea cuiva, atunci când sfârșitul acestuia era inerent, rudele apropiate își cereau, pe rând, iertare de la acesta, iar preotul îi dădea ultima împărtășanie. Se crede că muribundul ce nu este iertat moare mai greu. Când cineva dintre cei de față era mai milos și muribundul nu-și putea da duhul, persoana respectivă era trimisă discret afară, după treburi. Înainte de moarte sau chiar pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de atâția stăpânitori”. Și totuși, Ștefan s-a socotit întotdeauna domn al Moldovei „din mila lui Dumnezeu”. Din relatările cronicarilor, reiese că era cunoscut ca un om al rugăciunii și al postului. Își îndemna întotdeauna oștenii la rugăciune, post și împărtășanie, înainte de a pleca la război. În urma unei victorii, Ștefan Vodă îngenunchea alături de oșteni și, înălțând ochii către cer, grăia în auzul tuturor: „Tu ai biruit, Doamne! Mărit și lăudat să fie numele Tău, în vecii vecilor, Amin!”. În scrisorile adresate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și al unui gen de viață atât de opus propriei etici evangelice. În De bono patientiae, 14, consideră crima un păcat capital asemenea adulterului și înșelăciunii, recomandând ca mâna creștinului să rămână necontaminată de sânge după ce a primit euharistia, sfânta împărtășanie. În De dominica oratione, 24, ura este considerată originea tuturor violențelor. Ideea preluată din episodul lui Cain și Abel îl duce pe scriitorul creștin la concluzia că nu doar cel care comite fapta este un criminal, ci și cel care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Marea Britanie se regăsește în cea mai mare parte a Europei Occidentale, inclusiv în țări catolice cum ar fi Franța sau Italia. Mai mulți italieni decât francezi merg la Biserică cu regularitate și participă la ritualurile principale, (cum ar fi împărtășania de Paști), dar în ansamblu, structura declinului respectării prescripțiilor religioase este similară în cele două cazuri." (Giddens, 2000, p. 501). După cum Wilson (1981, p. 154) folosește termenul "societalizare" descrie procesul de îmbinare, comunități integrate pierzând puterea și prezența la scară
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
reprezentat și perceput în conștiința colectivă a comunității. De cele mai multe ori, indivizii din comunitatea religioasă relaționează cu Persoana Dumnezeirii ca o unitate, ceea ce este cel mai vizibil în timpul serviciilor de cult. Practicarea obiceiurilor care țin de legătura cu transcendentul (rugăciunea, împărtășania, comuniunea, Sfânta Cină) contribuie la creșterea coeziunii și la consolidarea identității de grup a membrilor comunității. Între membrii comunității există relații cu caracter spiritual (religios) și relații cu caracter laic. În cazul creștinilor, primele se referă la frăția întru Hristos
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
formează conținutul comunicării din cadrul comunităților virtuale. Acești termeni-cheie au o puternică încărcătură de semnificații, cei mai mulți dintre ei reprezentând concepte de bază din domeniul teologiei. Termenii strict religioși includ toate formele referitoare la divinitate, concepte teologice (de exemplu, mântuire, har, comuniune, împărtășanie, profeție, credință, duh), termeni referitori la organizarea și practica religioasă (de exemplu, biserică, preot, pastor, călugăr, diverse sărbători, numele diferitelor biserici sau confesiuni, predică, botez), nume ale personajelor biblice (Moise, Adam, Iosua), alte noțiuni cu semnificație spirituală. Aceștia sunt în
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
egipteni se roagă permanent pe tot parcursul zilei, concomitent cu munca pe care o îndeplinesc și fără să înceteze nici o clipă meditația asupra psalmilor ori a altor părți din Scriptură. La ora nouă (ceasul III) se adună pentru primirea Sfintei Împărtășanii, după regula pahomiană, iar în rest, slujbele de la celelalte ceasuri se limitează la câte trei psalmi, și asta pentru a nu deranja îndatoririle de muncă și prin care să acopere lipsurile proprii și pe ale semenilor lor. Sfântul Cassian vorbește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcatul cu mintea și cu gândul lor (cap. 1). De legea păcatului și a morții ne eliberează lucrarea harică a lui Hristos printr-o zilnică umilință a pocăinței și prin durerea osândei. În ciuda conștiinței păcătoșeniei, nu trebuie să evităm Sfânta Împărtășanie, ci trebuie să ne grăbim tot mai mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții și cu credință, socotindu-ne nevrednici a primi acest mare har. Cine se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Samarian). Exemplele s-ar putea înmulți. Reiese că mai ales în clasa nobiliară și, probabil, între monarhi homosexualitatea era prezentă. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada, flagrantul delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce prin uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa interdicției de la împărtășanie doar numai pentru un an. Sodomia, în înțelesul de întreținerea relațiilor sexuale cu animale, era însă condamnată cu cea mai mare severitate. Acești oameni, între
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
între monarhi homosexualitatea era prezentă. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada, flagrantul delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce prin uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa interdicției de la împărtășanie doar numai pentru un an. Sodomia, în înțelesul de întreținerea relațiilor sexuale cu animale, era însă condamnată cu cea mai mare severitate. Acești oameni, între care este probabil să fi fost mulți anormali, erau condamnați la moarte: "Bărbatul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Noica, o închidere care deschide. Ideile au și ele fenomenologia lor, ca la Hegel. Astfel, se îmbogățesc de sens, prin împărtășire. Noi ne împărtășim cu trupul și sîngele Mîntuitorului, dar de fapt ne împărtășim cu Logosul, în formă accesibilă oricui. Împărtășania îmi aduce aminte că Dumnezeu mă locuiește, că sinele care sunt e divin, că energia sa este increată și aceasta este adevărata împărtășanie. Mai mult nu poate fi spus. Se tace și se trăiește... Martin Buber scria că "a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
împărtășim cu trupul și sîngele Mîntuitorului, dar de fapt ne împărtășim cu Logosul, în formă accesibilă oricui. Împărtășania îmi aduce aminte că Dumnezeu mă locuiește, că sinele care sunt e divin, că energia sa este increată și aceasta este adevărata împărtășanie. Mai mult nu poate fi spus. Se tace și se trăiește... Martin Buber scria că "a spune "tu" este faptul primordial de a spune". Se petrece un transfer al sinelui în tine, doar ești pentru a-mi reaminti că sunt-mai-mult-decît-eu-însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
forma cea mai eficientă de educare religioasă a copiilor și tinerilor în biserică. Se efectuează în toate parohiile romano-catolice din țară sub forma unui sistem educațional organizat, după principiile pedagogice și didactice mai mult sau mai puțin evidente: - administrarea primei împărtășanii mirungerea; -folosirea copiilor și tinerilor ca ministranzi 3. Cultele protestante Aceste culte au în statutele lor de organizare și funcționare prevederi speciale referitoare la educarea religioasă a copiilor și tinerilor. La cultul reformat, printre sarcinile preotului, se prevede: „...Între copii
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
catolice, se discută cu aprindere o filipică pe care Papa ar fi pronunțat-o împotriva comunismului în fața poporului român. Papa a precizat că lupta va fi grea. A spus că nici un comunist să nu fie primit la spovedanie sau la împărtășanie, deoarece comunismul este dușmanul omenirii. Un comunist poate fi împărtășit numai pe patul morții, dacă se leapădă in extremis de credința sa politică.” * Telegramă: Raportăm următoarele în legătură cu preotul F.T.: [...] a fost reținut la acest serviciu de securitate pe ziua de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că ar fi „originea” paulicianismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să nu devină victimele acesteia. Docetismul lor, care presupune trecerea lui Cristos prin trupul Mariei sicut per fistulam și realitatea pătimirii pe cruce a corpului-fantasmă al MÎntuitorului, nu Însă și realitatea morții sale pe cruce, derivă direct din marcionism. Respingerea Împărtășaniei este, În mod evident, o consecință a aceleiași negări a corpului material al lui Cristos. Un fantaziast care nu recunoaște trupului lui Cristos nici un fel de realitate fizică va nega, firește, prezența acestui trup Într-o bucată de pîine. Respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite de Cosma sînt Întărite și de restul izvoarelor. Bogomilii resping botezul, Împărtășania, cultul crucii, cultul Fecioarei și al sfinților, al icoanelor și al moaștelor, ierarhia Bisericii, liturghia și rugăciunile ortodoxe. Singura rugăciune pe care o acceptă este Tatăl Nostru. Ei cred că edificiile materiale ale bisericilor sînt ascunzișuri ale lui Satan. Disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau cunoștință de două motive distincte pentru adoptarea unui regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la bogomili: să nu se introducă În corp nimic din ceea ce provine ex coitu - din raporturi sexuale, care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]