1,408 matches
-
putem cu toții ajunge, prin intermediul demersului critic al dramatismului, care ne permite să identificăm propria experiență (a lecturii dramei oratorului) cu experiența dramei oratorului însuși, în baza documentului care le atestă pe amândouă, i. e., textul care articulează, ca parte a realității împărtășite de ambele părți, ambele experiențe. Cu alte cuvinte, dramatismul este un sistem critic al identificării. Criticul retoric se identifică cu textul discursului, numai pe această cale dispunând de "sensul dramei" inerente actului discursiv vizat. Este, cum am văzut, cazul lui
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Teoria capitalului social afirmă că participanții la astfel de organizații devin mai puternic orientați către sistemul politic, mai interesați, mai competenți subiectiv și mai eficace politic. Cel mai important, ei devin mai dispuși spre cooperare politică, apelând
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Pentru cei doi autori, cetățeanul bun este cel care se crede responsabil și pentru soarta comunității, cel care își dezvoltă abilitatea de a participa la dezbaterea / rezolvarea problemelor comunitare și își depășește rolurile de dependent și de parohial. Dar normele împărtășite nu înseamnă neapărat acțiune. În situații ipotetice de stres politic o acțiune politică administrativă, guvernamentală, defavorabilă sau amenințătoare la adresa unui cetățean cetățenii ar putea acționa sau nu, iar dacă ar acționa ar face-o în modalități diferite. Această competență politică
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
doi autori, cetățeanul bun este cel care se crede responsabil și pentru soarta comunității, cel care își dezvoltă abilitatea de a participa la dezbaterea și rezolvarea problemelor comunitare și care își depășește rolurile de dependent și de parohial. Dar normele împărtășite nu înseamnă neapărat acțiune. În situații ipotetice de stres politic o acțiune politică administrativă, guvernamentală, defavorabilă sau amenințătoare la adresa unui cetățean cetățenii ar putea acționa sau nu, iar dacă ar acționa ar face-o în modalități diferite. Această competență politică
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
este cea care facilitează comunicarea și urmărirea scopurilor comune, fiind esențială în toate problemele legate de acțiunea colectivă. Fukuyama (1995) definește încrederea ca "așteptarea ce apare într-o comunitate caracterizată de un comportament constant, onest și cooperant, bazat pe norme împărtășite, din partea membrilor acelei comunități. Aceste norme pot fi legate de valori profunde precum credința în Dumnezeu, dar cuprind și norme seculare precum standarde profesionale sau coduri de comportament". Putnam (2002), așa cum am văzut deja, face din încredere un fundament al
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Indiferent de caracterul lor explicit politic sau nu, ele au efecte interne favorabile (Almond și Verba, 1996). Participanții devin mai puternic orientați către sistemul politic, mai interesați, mai competenți subiectiv și mai eficace politic. Cel mai important
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Taine a Cununiei care se adaugă la voința celor ce caută „unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh” și sunt gata să-și dăruiască toată viața lor lui Hristos-Dumnezeu, prin credință și fapte bune. Preoția este un dar al Sf. Duh împărtășit prin Sf. Taină a „punerii mâinilor” și prin rugăciune, primit de la Dumnezeu prin mâinile arhiereului. Iată ce scrie Sf. Ap. Pavel lui Timotei, pe care îl așează episcop în Efes: „Nu fi nepăsător față de darul ce este întru tine, care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Acum își făcea ca un apucat semnul crucii. Întâlnirea cu Hristos este răscolitoare, răstoarnă toate cutumele. Aduce lacrimi și certitudine și nevoia de mărturisire. Lacrimile de bucurie și de rușine sunt curățitoare. Certitudinea că există viață veșnică se cere imperios împărtășită celorlalți, prietenilor. Nevoia de a vorbi tot ce ai pe suflet ca și cu un om care te înțelege: „Am cerut să fiu lăsat să-mi termin poeziile. Am zis că vreau să spun lumii adevărul.” E un extaz, o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
2. Educația individuală sau de grup Sub aspectul performanței educaționale se consideră că nu există diferențe notabile între cele două forme (43). Ne permitem să apreciem că acestea sunt mai degrabă complementare, întrucât forma de grup permite dialogul activ, experiențe împărtășite, aplicarea cu succes a metodelor audio-vizuale, ceea ce în esență înseamnă posibilitatea de a evita experiențele negative cu impact major. Forma de educație individuală dacă o va succeda pe cea de grup, va adânci și explicita experiența individului și va permite
Tratat de diabet Paulescu by Rodica Perciun, Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92226_a_92721]
-
sunt împărtășite de un număr însemnat de agenți din lumea largă și sunt încorporate în instituțiile și practicile publice"364. Așa cum putem avea mai multe etici globale teoretic distincte, tot așa sunt posibile etici globale distincte ca seturi de norme împărtășite. Asemănător, regăsim această distincție la nivelul indivizilor, multiplicată și de faptul că indivizi care teoretic au poziții diferite pot împărtăși în viața reală normele aceleași etici globale, după cum persoane care în fapt se deosebesc prin asumarea unor norme diferite se
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în același timp, ușurința extremă a unor simple constatări împărtășite, ce indicau calea înspre lăuntrul vorbitoarei numai rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de drum către ea, el le primea ca pe un șirag de nestemate strâns ghem și aproape binefăcător, dacă n-ar fi făcut să răsune
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
recentă, invocată la Începutul acestui text, profesorul Rouquette formulează un set de Întrebări care ar trebui să i intereseze pe toți cei care vor să știe cum funcționează producția cognitivă colectivă: cum se fabrică, se Îmbogățesc și se cristalizează cognițiile Împărtășite social? Cum contribuie comunicațiile, interacțiunile persoanelor la construcția comună? Cum se nasc apartenențele, identitățile, valorile, normele care devin un vector eficient În elaborarea gândirii comune? Ne interesează și cum gândesc „masele”, cum aleg, cum se orientează În raport cu noile provocări? Îi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
identitatea dorită. În consecință, pentru aceștia, uitarea colectivă devine o „terapie civică” profitabilă. Funcționarea gândirii sociale este ghidată, fără Îndoială, de valorile și ideologia ce domină câmpul social. Valorile, În sens de adevăruri intrinseci, absolute, de idealuri incorporate, cantonate axiologic, Împărtășite colectiv, sunt așezate la temelia unui edificiu moral comun. Puse În act, valorile prescriu respectarea unor norme, transmiterea și apărarea lor. Pentru a fi acceptate și incorporate, ele se atașează discursului puterii care le impune și le propagă. Dar valorile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
acestea sunt demonstrabile sau nu. Înseamnă opinii ferme, convingeri puternice, certitudini aflate deasupra oricărei Îndoieli, adesea subiective, care sunt de domeniul evidenței și care nu au nevoie de o demonstrație rațională. Mai Înseamnă și normă, regulă comunitară, tradiție, Învățătură, gânduri Împărtășite, fapte, gesturi; o unitate de gândire și simțire, o coerență atitudinală. Oamenii caută puncte de sprijin, idei și norme care să corespundă aspirațiilor lor, care să-i orienteze În lumea În care trăiesc. Ei au nevoie de o nouă ordine
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
reprezentărilor sociale, nu a dat niciodată o definiție definitivă a fenomenului. În urmă cu câțiva ani, la un congres În Scoția, un domn din Viena, tânăr riguros, s-a găsit să deplângă faptul că nu avem Încă o definiție unanim Împărtășită a reprezentărilor sociale. N-a terminat discursul bine, că s-a ridicat Moscovici, până atunci parcă absent, și a spus, ușor iritat: „N-am dat și nici nu voi da o definiție acestui proces. E prea complex ca să poată fi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
când experimentează diferite strategii interacționale, când negociază sensuri și procedee de acțiune, când evaluează diferite soluții practice, când caută acea soluție care e convenabilă și celorlalți. Aici e cheia: simțul comun sau bunul-simț face totdeauna apel la opțiunea, la soluția Împărtășită și de ceilalți. La măsura comună, care să nu lezeze pe alții. Gândirea simțului comun are raționalitatea ei, dar caută un adevăr pentru toți, e rezonabilă, sensibilă la așteptările celorlalți. Omul simțului comun este un savant-amator, el este - spune Moscovici
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm identitatea nu ca pe o realitate substanțială, stabilă, ontologică, ci ca pe o construcție reprezentațională, ca pe un spațiu simbolic producător de acțiune. Identitatea propune un cadraj sociocognitiv: loc al reprezentărilor și categorizărilor Împărtășite, reperabilă În discursul actorului social și În opiniile sale. Identitatea socială se construiește totdeauna prin raportare la un context, la un sistem de credințe și de ideologii, ea țâșnește dintr-un anumit tip de societate, o exprimă. Ea nu se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cultura creează norme considerate standarde pentru valorile unui grup sau categorii de indivizi. Succinct, termenii uzitați în literatura și filozofia etică a afacerilor au următoarele conotații: Etici: norme care transpun caracteristici ideale și valori în practici curente. Valori: principii colectiv împărtășite care ghidează judecățile referitoare la ceea ce este bine și corect. Exemple de valori: corectitudine, obligație, echidistanță, integritate, onestitate, imparțialitate, transparență și deschidere, eficiență, justiție, responsabilitate etc. Norme: standarde de autoritate și principii corecte de acțiune. Standarde de conduită: criteriile de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
formarea ființei umane. Specificitatea "comunității"derivă din valorile rețelelor sociale și din normele de reciprocitate. Sensul comunității, spun psihologii, este perceput individual prin acceptarea rolului de membru, capacitatea de influență, integrare și împlinire a nevoilor, după cum și prin conectare emoțională împărtășită. Realizarea capitalului social sau a valorii comune a rețelei este urmarea unor investiții sistematice a membrilor în vederea dezvoltării comunitare. Cercetările programelor de dezvoltare comunitară, inclusiv cele ale Băncii Mondiale, au identificat două modele de abordări ale proceselor de dezvoltare comunitară
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
alte patologii sociale. Sistemele de guvernare nu mai sunt capabile să asigure "statul bunăstării", iar "mâna invizibilă" a pieței laisses faire s-a șubrezit. Locul vacant lăsat de guverne trebuie ocupat în mod responsabil de către sectorul afacerilor. Această convingere, larg împărtășită astăzi, se bazează pe următoarele stări de fapt: * economicul conduce politicul, iar afacerile reglementările guvernelor; * afacerile proiectează valorile, le transmit și le consolidează, prin sistemele mediatice, în vectori culturali ai societăților; * afacerile au acumulat îndeajunsă putere încât să-și activeze
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
clipă, flirtând, această femeie este altcineva și iubește un altul. O dată în plus, totul devine posibil, totul basculează. Clipa aceasta este atât de intensă, încât o face pe femeie să vibreze, să râdă de fericire. O fericire și o complicitate împărtășite, de vreme ce și ochii partenerului scapără de plăcere. Soț fără îndoială fidel, dar admirator fervent al femeilor, acest bărbat își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ideal. Cu cincisprezece zile înainte de a se căsători, Monique Lerbier descoperise că bărbatul de care era îndrăgostită, Lucien Vigneret, își bătuse joc de ea, și asta cu complicitatea propriilor ei părinți. Ceea ce ea își închipuia a fi o mare dragoste împărtășită nu era de fapt decât un pact comercial mascat, o asociere între afacerea tatălui ei și cea a logodnicului. Șocată, Monique, care, din iubire, i se dăruise lui Lucien cu câteva zile în urmă, se lasă de necaz în voia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simte, în noaptea nunții, decât frică, urmată de o "durere ascuțită", tinerii care flirtează, precum Maïté V. sau Pierre Maillot, nu sunt călăuziți decât de această căutare a plăcerii, a voluptății pure. O plăcere care nu mai este smulsă, ci împărtășită. O plăcere care nu mai este motivată, legitimată de porunca biblică a procreării, ci care-și găsește justificarea în ea însăși. O plăcere care nu mai este obținută în graba mare, ci extinsă, tergiversată, prelungită indefinit. Mai cu seamă, o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
principii, care ar ghida distribuirea sarcinilor între sectorul public și cel privat, pornind de la ideea că parteneriatul public-privat are nevoie de compatibilitatea scopurilor între parteneri, de coordonarea deciziilor și de hotărârea de a pune împreună resurse pentru realizarea scopului comun împărtășit. Aceste caracteristici nu se aplică numai parteneriatului public-privat, ci oricărui tip de parteneriat. Din această perspectivă, analiza diferențelor dintre aceste două sectoare pentru dezvoltarea oportunităților și formulelor de colaborare devine deosebit de relevantă. De fapt, putem identifica șase criterii conform cărora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
țările noi, sau în țările mai vechi după o revoluție sau chiar după ce la putere ajunge un guvern hotărât să întreprindă schimbări majore în politicile publice. Pe de altă parte, controlul va fi "intern" acolo unde valorile politice sunt larg împărtășite, iar schimbările în politicile publice sunt mici sau lente. Politicienii se bazează adesea pe presupunerea că aceste controale obțin "supunerea" necesară din partea funcționarilor publici. Acest lucru este probabil greșit, deoarece eficacitatea controlului nu este afectată doar de caracteristicile agențiilor de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]