1,456 matches
-
spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-mi scriu din America. Am primit o groază de răspunsuri după ce-am dat anunț în revista de slăbit, și vin de peste tot: asta a fost ideea lu’ mama. A văzut ea la Kilroy sau pe-undeva; o problemă împărtășită e o problemă mai mică. De fapt, e-adevărat - Crystal știe cum sunt mai bine ca oricine și nu mi-e jenă să-i zic chestii. În orice caz, iar a pus sclipici în scrisoarea de azi: ea-i zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Liturghie, va veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las singură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești gastro-identitare Identitatea este un discurs pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează astfel să mai fie „irațional” sau „kitsch” pentru a se dizolva într-o „luptă pentru recunoaștere” mult mai general umană
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o astfel de societate produce, la majo ritatea membrilor săi, o stare psihică particulară, definită prin sentimentul inutilității, lipsă de rost, vid emoțional și disperare. A te strădui să realizezi ceva este considerat inutil, căci nu mai există nici o reprezentare împărtășită a ceea ce este dezirabil. într-o societate ajunsă într-o astfel de stare, constată statistic Durkheim, un număr tot mai mare de indivizi ajung să se sinucidă. Se poate întîmpla însă ca această disperare anomică să se coaguleze social și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
importanță... Dacă ne simțim bine împreună, mai contează altceva? mi-am zis. Apoi mi-am dat seama că totuși ar trebui să conteze. De ce n-a spus că își dorește să fie iubită? Apropierea sufletească, de exemplu, cunoașterea reciprocă, adevărul împărtășit altcuiva, schimbul de sentimente... de ce n-a spus ceva despre asta? Îi este indiferent dacă are căldura iubirii sau nu? Am presupus că este timidă și nu știe sau nu vrea sau nu îndrăznește sau nu consideră că poate vorbi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
direct din lacul meu imaginar într-al tău. Apoi, încearcă să-ți imaginezi toate fluxurile interacțiunii umane, ale comunicației. Toate fluxurile acelea care curg în și între oameni, legându-i prin text, imagini, cuvinte rostite și comentarii televizate, prin amintiri împărtășite, relații întâmplătoare, evenimente trăite, trecuturi și viitoruri comune, cauză și efect. Încearcă să vizualizezi această imensă rețea de lacuri și râuri curgătoare, să observi vastitatea și incredibila ei complexitate. Acest uriaș și bogat mediu. Acest paradis acvatic cuprinzând toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfinte pentru a trimite sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și experiențe împărtășite. De fapt, fiecare rechin ludovician a ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În căutarea simplității. Cătă, din mizantropie și fiindcă spera să punem la cale ceva Închegat și bine fundamentat. Le-am adunat pe toate la un loc: antipatia față de stat, de orice tip de guvernare, față de ierarhii și monopoluri; anticlericalismul nu, Împărtășit doar de mine, Cătă și Florin, toți trei mai mult sau mai puțin atei; un anticlericalism refuzat de Sorin și Cristina, cât se poate de ortodocși și duși la biserică, familiarizați su Sfintele Taine; mai era socialismul nostru utopic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
același scaun, să-i asculte, să-i servească, să-i supravegheze. Bieții de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a timpului fizic și a feluritelor acțiuni desfășurate
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
făcu să zâmbesc. Pentru prima dată, mi-am dat seama cât de plăcut era să fiu din nou cu Joan; să simt că viața avea de fapt o oarece continuitate, că trecutul nu este un secret care trebuie zăvorât, ci împărtășit, un secret de care să te minunezi. Era un sentiment simplu și cald. Dar pe urmă, după ce a terminat de mâncat, Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă îmbrac repede. O jumătate de oră? ─ Cam așa. O jumătate, trei sferturi de oră. Vin cu 331. Așteaptă-mă la Cosmonauți. ─ Atunci la Cosmonauți. Te-aștept, Iulia. Hai c-am zburat! Te sărut! Iubirea! Poate chiar marea iubire! Iubirea împărtășită! Există putere mai mare, în stare să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
momentul de sus” al acelei beții cu secunde de pierdere, de disoluție în corpul masiv și viguros al bărbatului care o penetrează ritmic, explorându-i zonele cele mai sensibile și încercând să amâne finalul ascensiunii în „zonele alpine” ale plăcerii împărtășite în doi. * * * Citesc mai departe și trebuie să admit că P.H.L. face efortui vizibile de a nu se lăsa atras în capcana clișeelor romantice. „Belferul tomnatic” (cum de vreo două ori și-a etichetat P.H.L. propriul erou) se „prinde” treptat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
meargă atât de departe, încât să creadă că persoana lui ar putea avea o atare influență asupra Teodorei. Deși i-a spus-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poze sugestive de bătrîni sumar Îmbrăcați din pricina inflației sau a anotimpului, dăm fără să vrem peste tremurînda viață sexuală a celor aflați la vîrsta Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acea minunată senzație după o lungă așteptare, dintr-o crudă dorință de a o avea. Mâine e o zi frumoasă. Dimineața la film cu Liliana, seara la film cu Petre. Între timp - lecții. Singura mea inspirație poetică e iubirea, deocamdată Împărtășită, dar până când? 25 octombrie 1961 (duminică) M-a sărutat... L-am simțit lângă mine, nu pot scrie nimic. Mâine. 16 octombrie 1961 (luni) Trebuie să Împărtășesc acestui caiet ce-am simțit, nu mai pot ține În mine, mă sufocă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noaptea asta, trebuie să Învăț. Dar nu pot Învăța, sunt nebună de disperare. Dragostea mea, Petre, m-a părăsit. De ce? De ce să cad atât de jos, când ieri pe vremea asta eram sus, prea sus, trăind sublima fericire a dragostei Împărtășite? Petre, de ce nu ai venit? De ce nu ai venit tocmai acum, când te așteptam mai mult ca oricând? Și aceste lecții Îngrozitoare... Și poezia neterminată... De ce, Petre drag, de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie dureroasă, crudă prin duioșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imensă pentru Petre s-a stins, sunt liberă, dar legată de Marin. Cred că În această situație aș Înnebuni, dacă mi l-ar lua cineva. Dar realitatea nu minte, ochii aceia În ochii mei prevestesc o mare fericire, e dragostea Împărtășită! 15 februarie 1962 (joi) Ce să scriu? Că a venit Chindea În București, că m-a convins să patinez din nou la simplu, că am renunțat la Marin, că sunt dezorientată și bolnavă? Da, asta să scriu! Ieri seara, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceștia preiau noțiunea de "cod" din lingvistică și fac o analogie între limbajul hainelor și limba ca mijloc de comunicare. În modelul lingvistic clasic, elaborat de Roman Jakobson (1963), codul reprezintă un ansamblu de semne și o combinație a lor, împărtășite atât de emițător, cât și de receptor (apud I. Drăgan, 1996, 20). În semiotică, codul este condiția sine qua non a proceselor de comunicare umană, conținând "reguli pentru generarea unor semne ca ocurențe concrete în cursul interacțiunii de comunicare" (U
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mesajelor); contextul pozițiilor respective ale actorilor (argumentele pe care le susțin actorii sociali la un moment dat); contextul relațional social imediat (sensul se naște în ansamblul sistemului de interacțiune creat); contextul cultural sau subcultural de referință la normele și regulile împărtășite colectiv (ibidem). Astfel, în funcție de context, putem remarca următoarele variabile ale sistemului vestimentar: variabilitate culturală (îmbrăcămintea beduinilor vs. îmbrăcămintea europenilor); variabilitatea regională (costumul popular din Banat vs. costumul popular din Moldova); variabilități de gen (articole vestimentare pentru femei și bărbați); variabilități
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]