1,662 matches
-
ecoul solicitării lui: cetățenii care dețineau informații despre Atherton erau rugați să vină să depună mărturie. Ray Dieterling l-a vizitat pe Douglas. RămînÎnd singur În camera lui, a descoperit un cufăr plin cu păsări măcelărite și degetele unui copil, Împachetate În gheață uscată. A știut pe loc. Și s-a simțit răspunzător. Obscenitățile lui degrabă aducătoare de bani creaseră un monstru. L-a interogat pe Douglas și a aflat că era posibil ca acesta să fi fost văzut la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
picioarele și întinde mâinile pentru a atinge chipul bărbatului aplecat deasupra lui. Nu l-am ajutat nici să facă primii pași, ținîndu-l de mână și însoțindu-i emoția verticalității, cea mai mare, pesemne, a vieții noastre și atât de bine împachetată în uitare. Nici nu m-am jucat cu el, așezați amândoi pe covor, în mijlocul unui ocean de jucării. Nu i-am vegheat bolile copilăriei, nu m-am topit de durere și iubire asistîndu-i, iernile, fierbințeala trupului febril pe care numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din metrourile pariziene, cu hoții din supermarketuri, cu spărgătorii poștelor din Germania, cu traficanții de minori, cu spălătorii de bani, cu organizatorii de rețele de prostituate, cu mafioții naționali, cu turiștii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume împachetat în straturile de rușine ale României. Și este firesc să fie așa de vreme ce "lumea" ne privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la New York. Asta în loc să fie deportată în Siberia revistelor pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se îmbrăcau, Lisa a observat ceva în cealaltă parte a camerei, ceva ce îi părea la fel de cunoscut ca propria persoană. Înainte să se poată controla, a exclamat: —Aoleu, aia e geanta mea. Și chiar era. Oliver o folosise pentru a împacheta câte ceva în ziua în care plecase. Instantaneu, camera s-a umplut de emoțiile urâte ale acelei zile. Oliver, furios - din nou, Lisa, furioasă și defensivă - din nou. Oliver - obiectând că între ei nu mai există o căsnicie propriu-zisă. Lisa - spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în dubă când urc eu? Uite, ți-am desenat o hartă, spuse Lisa. Trebuie doar să ceri o cutie bento. —O cutie bento? Ai inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi când este luat la pachet. O să știe acolo despre ce vorbești. —O cutie bento, repetă Trix suspicioasă. — Cine ia o cutie bento? Jack apăruse în birou. —Ea, se plânse Lisa. —Eu, spuse Lisa în același timp. Trix începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o epocă de aur, neatinsă de durere sau grijă. Cine ar fi crezut că viețile lor vor fi aruncate în aer și rearanjate, într-un timp atât de scurt? —Pa. Dylan a închis ușa de la intrare în urma lui. Îl văzuse împachetând, îi spusese că pleacă, dar nu fusese capabilă să își imagineze plecarea lui până nu a fost pusă față-n față cu un fait accompli. Asta nu se întâmplă cu adevărat, se gândi ea în timp ce stătea în hol. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și am pus stiloul În buzunarul interior al hainei. Trăgeam nădejde că această cheltuială neprevăzută mă va determina să Încep să scriu neîntîrziat a doua mea carte. Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc mare de bani, înalt de vreo trei și lung de vreo patru verșoci 34, bine împachetat în Curierul bursei, strâns legat din toate părțile și de două ori în cruciș cu o sfoară din cele cu care se leagă căpățânile de zahăr. Apoi rămase nemișcat, cu mâinile lăsate în jos, fără să spună o vorbă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i scot eu din cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în care erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu ceai și zăceau uitate niște bucăți de pâine neagră. De sub pat se vedeau un geamantan neîncuiat și două boccele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spiritului! Și după asta să afirmi că intenționat n-a pus capsa - e ceva josnic, nefiresc! Să știți că ne-a înșelat ieri, ne-a păcălit: n-am făcut cu el bagajul și n-am văzut niciodată pistolul; și-a împachetat singur lucrurile, așa că m-a luat prin surprindere. Vera zice că-l lăsați să rămână aici; jur că nu va fi nici o primejdie, mai ales că suntem tot timpul lângă el. — Care dintre voi a fost acolo peste noapte? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
realitatea este continuu modelată și schimbată. Ceea ce numim societate nu este numai o rețea de procese economice și politice, ci și un proces de învățare și comunicare.” (Williams, 1966, 19) În alți termeni, experiența nu este ceva care ne vine „împachetat” din istorie. Experiența este continuu structurată și restructurată. Experiența înseamnă și procesele actuale pe care le descifrăm și le „învățăm”. Nu pot fi separate două activități, două procese care sunt concomitente. O altă dimensiune a definirii comunicării este cea legată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fii atent la opiul popoarelor!” „El pueblo unido jamás será vencido”. „Râzi, tu, râzi. Dă-i Înainte, să aud ce ziceau cretinii ăia”. „Cretinii ăia au Învățat totul În Africa, n-ai auzit?” „În Africa ei tocmai Începeau să ne Împacheteze și să ne trimită aici”. „Mulțumește cerului. Puteai să te naști la Pretoria.” O sărutam și continuam: „Dincolo de ușă se descoperă un mormânt cu șapte laturi și șapte unghiuri, luminat din belșug de un soare artificial. În mijloc, un altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vanity press. Cifră de afaceri foarte ridicată, cheltuieli de gestiune inexistente. Garamond, doamna Grazia, contabilul zis și director administrativ În colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia de Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În care stătuse scaunul văzu cîteva firimituri Împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreau să zic. Deci, mergem la cumpărături de minuni săptămîna viitoare? — Contează pe mine, răspunde Trish În vreme ce intrăm În bucătărie ca să mîncăm. 15 De ce nu m-a prevenit nimeni niciodată În legătură cu făcutul bagajelor, mai ales cînd e vorba de a Împacheta și pentru un copilaș de un an, care are nevoie de practic tot ce-avem În casă? În trecut, activitatea asta Îmi lua o jumătate de oră. MÎzgăleam În grabă o listă, asigurîndu-mă că nu uitam de lenjeria intimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uitam de lenjeria intimă și deodorant, scoteam totul din dulap, le trînteam În valiză și gata. De data asta (prima noastră vacanță cu cel mic), făcutul valizelor mi-a luat trei săptămîni. Am scris liste peste liste, a trebuit să Împachetez mai Întîi pentru vacanță, apoi pentru zborul cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apoi pentru zborul cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
normal, chiar dacă normalitatea nu ar Însemna altceva decît lungile tăceri din ultimele luni, cînd nu ne-am spus un cuvînt și nu ne-am atins. Orice, numai asta nu. Dan nu se uită la mine, mulțumindu-se să termine de Împachetat. CÎnd intră În baie, mă Întorc și mă duc În camera de zi, auzindu-mi inima bătînd să-mi spargă pieptul. După un timp, aud pași În hol, apoi cum se deschide ușa de la dormitorul lui Tom și, În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd faptul nu e consumat. Nu că aș muri de nerăbdare să am o aventură de-o noapte. În nici un caz. Dar nu știu unde o să ducă asta și n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la noaptea asta. Somonul e Împachetat și la frigider, așteptîndu-și Învelișul de legume și foetaj pufos, salata stă cuminte și proaspătă În pungă, iar prăjitura cu lămîie, piesa mea de rezistență, e nerăbdătoare să audă oftatul de plăcere care o va Întîmpina. Ca o ironie, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o frunză moale peste care presară puțin de ici, puțin de colo; puțină pastă dulce de nucă de cocos, puțină lămâie. Apoi, după ce așază niște bucăți suculente de betel deasupra, o împachetează cu grijă și cu o mișcare rapidă din degete o introduce în pomeții obrajilor. Pran zăbovește pe scară, urmărindu-l. — Apropie-te copile, să te văd. Pran face câțiva pași în față. Khwaja-sara îl cercetează cu atenție. — Ce ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aceea de pe CSI la care părinții ei nu o lăsau să se uite, dar pe care, din când în când, reușea să o vadă. Rolland Bell se întorsese cu bine în apartament alături de Charles Grady, unde acum toată familia își împacheta lucrurile pentru a merge la una dintre locuințele păzite ale polției newyorkeze, aflată în zona Murray Hill. Lăsase în jos storurile și le ceruse membrilor familiei să stea departe de ferestre. Își dădu seamă că nu făcuse, prin asta, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]