1,337 matches
-
prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși, în convingerea că vin la o policlinică a lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de preumblare prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 1 Rațiunea supremă pe lume (în limba latină). 38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Bronz m-a întrebat: "Hai, pe bune! Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a fost durere mai mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a încerca să-l vizitez, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și calmul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eu mă voi topi treptat printre cărți, mâncată de cari, ca și ele, până în ziua când voi fi pusă într-o ladă și vândută la solduri - râse încet, cu amărăciune. Și nu cred că va veni cineva capabil să se împovăreze cu tot... — Vă subestimați. Sunteți în floarea vârstei și sunteți mâncată de cari pentru că așa vreți. Aș spune că simțiți o ciudată plăcere să vă umiliți. De cât timp ați divorțat? — De trei ani. — Și n-ați făcut încă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
familie? Doi copii. Băiat și fetiță. Plînge discret și nu-l întrerup. Bine, Fănică, te voi ajuta să te întorci la ai tăi. Vă mulțumesc mult. Te mai duci pe mare? Doar dacă mai am un român cu mine. Pleacă împovărat de o viață nenorocită. Singur pe lume și uitat de ai lui, românii. Unii sînt și mai proști Dinu Haldan părea să aibă un tic nervos. Din zece în zece secunde plimba mîna dreaptă pe o umflătură, abia perceptibilă, situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trezești zi de zi vreme de luni întregi și să știi că ai cancer. Am încuviințat. — Ideea... E ca o piatră mare pe care n-o poți lăsa jos niciodată. Îi simți greutatea din clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta sigur. — Păi, nu știm sigur nici că eu n-am cancer. Nu știm nimic sigur. Asta ar trebui să mă liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc fix, atent, În tăcere, către tine, mîndră stradă! Stradă inundată de mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mă durea sufletul de ei, dar nu vreau să am pe conștiință sîngele nimănui, fie el vinovat sau nevinovat.“ „Nici eu“ - a zis. „Dar știi, știi la fel de bine cum știi că ești aici“ - am zis - „că oamenii aceia erau Împovărați de păcate ca iadul“ - chiar așa i-am zis, vinovați de crimă, de omor pus la cale cu bună știință. Doar au mărturisit la proces că au intrat amîndoi În mina de mică sîmbătă după-amiază, cînd se dădeau banii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost că la sfârșit doamna Udrea nu le-a spus-o franc, nemțește: „Fițar al dracului de tâmpiți". Apoi să se confeseze sieși în oglindă: „doamne, iar am avut dreptate" sau „vai, detest să am dreptate mereu", „ce genial", „mă împovărează propria valoare". Carte de învățătură pentru părinți Doamne, la ce tâmpenii mai sunt capabil și eu uneori, când în loc să mă așez cu o bere în mână în fața televizorului și să-mi trăiesc așa cum se cuvine viața de pensionar, chiar dacă sunt
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a tot ce e viața, chiar o nouă naștere, poate cea deplină. Și, totuși, mereu în așteptare, procesul de făurire e necontenit, tinzând spre o lume-ntreagă / ne-mai văzută-n forme și-armonii. Dacă E timpul cel ce ne împovărează, iar Timpul e gâde și doar mândria de-a fi fost perechea / rămâne-n noi: o drojdie de preț, testamentar, artistul creator își desemnează iubirea ca fiind o singură icoană-n suflet: tu / îți jur! Iar aceasta devine chezășie a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecutul este leagănul gândurilor poetului, nici copilăria nu putea fi eludată, fiind parte a acestei lumi pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce se îmbulziseră pe coridoare. Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i bine. Când îți bate la ușă, să nu fie altcineva decât administratorul care îți aduce chitanța de întreținere. Și ăla bătrân ca pământul... — Da, conveni Jenică, dar una e singurătatea când e înțesată de speranțe și alta e singurătatea împovărată de melancolii. E mai ușor să fii singur când încă n-a venit cine trebuia decât să fii singur că a venit cine nu trebuia. De-aia eu nu m-aș grăbi așa tare... Femeia își mototolea agitată cutele fustei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an pînă la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. 15. Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, și luau de la el pîine și vin afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
anului 2010. Pentru întregul an 2010, creșterea este prognozată acum la aproximativ 1,3%, reflectând mai ales redresarea de pe piețele externe. Șomajul se va menține totuși ridicat și presiunile economice la care sunt supuse firmele și gospodăriile vor continua să împovăreze bilanțurile băncilor. În pofida recesiunii severe, inflația a rămas destul de ridicată. Inflația IPC de la sfârșitul anului 2009 a fost de 4,7%, puțin peste limita superioara a marjei de țintire a inflației stabilită de Banca Națională a României (BNR), fapt ce s-a datorat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/220169_a_221498]