2,200 matches
-
populare bine gătite. Cercul nostru de prieteni e destul de variat. Încep cu Coffey, veniți tocmai din Texas cu trei fetițe. Coffey a venit pentru specializare, În concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pisică neagră, Într-un mic avion cu motor, se găsea În culmea gloriei. Avea o situație materială foarte bună. Aveau primul lor copil și locuiau Într-o vilă izolată ce se preta unei lovituri În stil mare. Hauptmann s-a Împrietenit cu guvernanta copilului, care nu bănuia ce urmărea, și de la ea a aflat orele de seară ale familiei. Înarmat cu o scară lungă, În seara de 1 martie 1932, a intrat În parc după ce copilul fusese culcat, iar familia cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
misitul la casă... Da' n-avem bani, cu ce s-o cumpărăm, spune? Cu ce bani? Cu banii noștri! Numai că tu îi bei. N-am băut, n-am băut... Misitul mi-a făcut cinste. De când lucrăm împreună, ne-am împrietenit... Sigur! exclamă mătușa. Bețivul la bețiv trage. Și el e ca tine... Cu voi n-ajung eu în oraș niciodată! Niciodată!... Tot eu o să rezolv, spuse el, tot eu. Tu n-ai relații, nu știi cum să te porți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
om sărac, cu o pensie mică cât și a fiicei profesorului. Omul părea ursuz. Poștașul n-a avut noroc. Deși aviatorul îi dădea bacșiș, îl lua la rost că a venit prea târziu cu pensia. În scurt timp s-au împrietenit însă, încât poștașul de câte ori trecea pe lângă clădirea dărăpănată și cu tencuiala căzută de la cutremur se oprea, suna la ușă, fostul aviator deschidea, îl chema înăuntru și stăteau de vorbă. Bătrânul n-avea ce face toată ziua, simțea nevoia să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Mediului și Protecției Naturii o EXPEDIȚIE ECOLOGICĂ "PRUT 1990", la care participau specialiști de pe ambele părți ale Prutului. Colectivul din România era condus de domnul șef de lucr. dr. Gh. Mustață. Cu această ocazie ne-am cunoscut și ne-am împrietenit. M-a impresionat cu figura sa sobra și cu barba mare, deasă și neagră, ca a lui Titu Maiorescu. Treptat am început să devenim buni parteneri în diferite acțiuni. În octombrie 1990 am primit invitații la Sesiunea Științifică a Facultății
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
destul de uzual În spațiul cultural sud-est-european, chiar dacă (sau mai ales dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce Îi sfătuia, pe la 1075, scriitorul bizantin Kekaumenos pe tinerii aristocrați ai Bizanțului : „Dacă un străin vine În orașul tău, se Împrietenește cu tine și se Înțelege cu tine, nu te Încrede În el ; dimpotrivă, tocmai atunci trebuie să fii cu ochii În patru” <endnote id="(41, I, p. 73)"/>. Dictonul formulat de marele preot troian Laocoon - Timeo Danaos et dona ferentes
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar ar însemna să mă abat prea mult de la subiectul propus, așa că renunț. Încă din primăvara anului 1917, cunoscusem la „Liceul Refugiaților” de la Universitate, pe doi ardeleni, refugiați din Brașov, unde fuseseră colegi cu verii mei Bercan, așa încât ne-am împrietenit repede. Când s-a încheiat „Pacea de la Buftea”, toți ardelenii refugiați au luat din nou drumul bejeniei și, în toamna anului 1917, au plecat în Rusia. Unul dintre cei doi prieteni, Sextil Aron, fiul unui învățător pensionar, s-a prăpădit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
versuri, eu și cu Bubu compunând fiecare partea câte unui singur personaj, iar Gh. Ștefan, cu un accentuat talent literar, toate celelalte roluri. Cred că manuscrisul trebuie să fie și acum la el... În această lună de vară m-am împrietenit temeinic cu Kico, dându-mi seama de adâncimea de lac de munte a sufletului său senin, de pătrunderea inteligenței lui sclipitoare și de vastitatea cunoștințelor lui istorice, care de pe atunci depășeau pe ale celor mai mulți profesori universitari. Și iată că acum
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai întâi, era domnișoară și stătea în gazdă la doamna Miza Drelciuc - învățătoare de meserie - dar pentru că nu mai erau catedre, tata a numit-o secretara școlii, post pe care a funcționat până la pensie. Eram încă studentă, dar m-am împrietenit repede cu Dorica. În anul următor a venit și David, care-și încheiase stagiul militar obligatoriu după terminarea facultății. Și cum a venit, cum s-a îndrăgostit până peste urechi de Dorica. Ea nu și nu, că sunt mai mare
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
la Cluj? Ha, ha ha ! Am să-l întreb cât de curând”. Eram studentă deja când au venit Apostoleștii la Frasin. Erau doi oameni simpatici, comunicativi și veneau des pe la noi. Eu veneam acasă în vacanțe și așa ne am împrietenit. Dar, după un timp, au plecat din Frasin, apoi și din țară, din câte am auzit la Strassbourg. Doctorul Petrică a murit acolo. Nu mai știu nimic de doamna. Erau medici foarte buni și săritori la nevoie, indiferent dacă era
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
de suflet, se străduiesc să se adune în număr cât mai mare, și le organizează de fiecare dată în alte locuri, binecuvântate de liniște și de frumusețile naturii. Soțiile băieților s-au solidarizat cu tovarășii lor de viață, s-au împrietenit între ele și participă afectiv la bucuria generală ce se instalează firesc și sincer. Înaintarea în vârstă, apariția copiilor și nepoților, traversarea unor întâmplări nefaste de către unii dintre ei au făcut din adolescenții frumoși și veseli de altădată oameni maturi
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate tradiționale ca la mama acasă, încercând să construiască un colțișor de Românie în îndepărtata și greu suportabila pribegie. O capelă sau o bisericuță ortodoxă se transformă într-un
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și nudă...“ Versul care deschide capitolul despre eliberarea sa de Chichina spune totul. Totul? Che s-a dezrădăcinat puțin și În prezența bătrînei astmatice din Chile. Și, În curînd, Încă o săgeată i se va Înfige În inimă, cînd se Împrietenește cu doi chilieni căsătoriți, muncitori comuniști care fuseseră hărțuiți În Baquedano. „Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă.“ Ca niște buni urmași ai lui San Martín, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În soare, și am avut parte de una dintre mesele sale magnifice, cu pește prăjit și supă cu multă apă. N-am mai primit nici un semn de la argentinianul nostru În tot timpul cît am rămas În Valparaíso, dar ne-am Împrietenit la cataramă cu patronul barului. Era o specie de individ ciudat, indolent și peste poate de generos cu toți vagabonzii rupți În coate care Îi veneau la ușă, dar de la clienții obișnuiți cerea sume uriașe pentru mîncarea ca vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe așteptat, activitate care a durat toată noaptea, stînd la căldură În cabina macaralei, o invenție străveche care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
parte a zilei strigîndu-ne unul altuia diverse lucruri, de la un stîlp la altul, pînă cînd În zare a apărut silueta astmatică a unei camionete, care ne-a dus pînă la jumătatea drumului, Într-un oraș numit Baquedano. Aici ne-am Împrietenit cu un cuplu căsătorit, muncitori chilieni care erau comuniști∗. La lumina singurei lumînări pe care o aveam, bînd mate și mîncînd o bucată de pîine cu brînză, silueta chircită a bărbatului avea un aer misterios și tragic. Ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vreme ne tot spăla fețele s-a Întețit și s-a transformat Într-o ploaie torențială puternică. Șoferul a strigat după „doctorii argentinieni“, invitîndu-ne În cabina lui, care reprezenta cel mai mare confort posibil În acele părți. Imediat ne-am Împrietenit cu un profesor de școală generală din Puno, pe care guvernul l-a dat afară pentru că era membru al APAR (Alianța Populară Americană pentru Revoluție). Omul, care În mod clar avea sînge de indigen și care, pe lîngă acestea, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
doi crezi că e criminalul?“. Iar părerea lui, ca și a mea, era că tipul de culoare avea un aspect mult mai Înfricoșător decît indianul. În timpul orelor lungi pe care le-am petrecut așteptînd să treacă un camion, ne-am Împrietenit cu cineva care ne-a spus că poate să aranjeze totul fără să ne coste nimic. Ținîndu-se de cuvînt, a vorbit cu un șofer de camion care a acceptat să ne ia și pe noi. Oricum, mai tîrziu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spuse pe jumătate) la care recurg oamenii atunci cînd Încearcă să facă față unor situații dificile. A doua zi, dis-de-dimineață, ne puseserăm din nou În mișcare. Ziua a trecut fără să aibă loc evenimente notabile, cu excepția faptului că ne-am Împrietenit cu o fată care părea cam ușuratică; probabil a crezut că aveam ceva peso, În ciuda lacrimilor de crocodil pe care le vărsam ori de cîte ori cineva menționa ceva de bani. Spre seară, cînd ambarcațiunea a aruncat ancora lîngă mal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rupt rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit pe bărbat-su de ciment. Noroc că nu-și prea pun ăia mintea, și-am Înțeles că-s și cam prieteni. L-am lăsat pe Laur să-i mai Împrietenească nițel, să-i Împace. Auzi-i că nu se mai aud. Cred că le-mparte Eugeniile și Mentosanele aduse de Pepino, că Pepino-i pornit și el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu tot dinadinsul să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ce-ați făcut cu poporul, jeguri nenorocite? L-ați mâncat fript cu tot cu cetate. Asta ați făcut. Visul vostru de aur, familiile voastre și slujbele voastre, cărțile voastre, vinul și bucatele voastre, femeile pe care le-ați iubit și v-ați Împrietenit cu ele, copiii voștri pe care i-ați văzut crescând frumoși și sănătoși, tristețea și fericirea și toate speranțele voastre și vorbele care v-au dat să mâncați și cu care ați rezistat: Omoară! Omoară! Omoară! Tot ce e viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat. Acolo s-a Împrietenit cu Neli și cu frate-său. Ei sunt de prin Făgăraș, Încă n-a ajuns cu Neli pe-acolo, da’ nu se știe dacă la iarnă. Până atuncea mai e destul, vere, cine știe ce s-o mai alege? Pe frate-său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o „Împietrire” păguboasă, o stare stagnantă, regresivă și maladivă. Dacă vei conștientiza acest lucru, ai sorți de izbândă. Însă cu o condiție: să ai curajul să scotocești răul, să-l Întorci pe toate fețele, să-i descifrezi etiologia, să te „Împrietenești” cu el și să ți-l asumi. Să-l Înțelegi și să-l iubești așa cum e fără să-l judeci. Dacă Îi arăți celuilalt dragostea (Îi dai și „celălalt obraz”), ce se va Întâmpla cu puterea lui asupra ta? Probabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le vedeam pentru prima dată. Contrar semenilor mei, m-am Împrietenit cu aceste arătări, m-am oploșit aici mai multe ceasuri și, cu această ocazie, am pătruns o serie de taine. Când am revenit printre ai mei, aș fi vrut să le povestesc ce am văzut, dar vorbeam În plus, căci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
în comuna Fratautii Noi, județul Rădăuți, într-o familie de țărani tradiționali și buni gospodari, fiul lui Grigore și Catrina. Între 1940-1944 am urmat școală primară în comuna natală. În prima zi de școală l-am cunoscut și m-am împrietenit pentru o viață cu colegul Ionel Luchian, care a fost mereu premiantul clasei. În octombrie 1944, într-o dimineață încă pe întuneric am plecat la Rădăuți să dăm examen de admitere în clasa I la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]