2,573 matches
-
prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă. Se spălă ostentativ cu apă rece, încercă să înăbușe toate emanațiile răutăcioase ale visului. Să meargă în oraș, nu mai era vreme. Se dădu jos în curte, să se plimbe. Abia atunci își aduse aminte de Simion. - Cum îi mai este bătrînului? întrebă el pe Marina. - Eh, bătrînul! zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i dai. - Asta am să văd eu, trimit eu pe Felix, n-ai grijă dumneata. - Eh! făcu Stănică, dezamăgit.Lui Felix îi fu frică de putința ca Stănică să spună despre el o vorbă care să-i displacă. Pentru a înăbuși orice prostie a acestuia, Felix înfipse mâinile în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu mâinile, un semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum, am zis, dar mai pe urmă,da. Ca să-ți dau o dovadă că te iubesc, am venit la tine. Putem fi bărbat și soție și fără binecuvântarea lui popa Țuică. Felix o luă în brațe (era foarte ușoară), o înăbuși în sărutări, primite fără împotrivire, apoi se așeză pe fotoliu, cu fața la pieptul ei: - Otilia, șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce facitu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă. Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
DANIEL BĂNULESCU Pe Calea Victoriei, trăsuri, blagoslovite multe cu doi până la patru ponei, se lasă-n genunchi și cuprind, în căușurile lor articulate, doamnele în pantofi de mătase. Moștenitori, mutilați, pești, cartofori, primadone, fanfaroni, parașute, tiribombe de lux, crupieri și galanți înăbușe locul. La Pielea Goală, celor ce cred în salvarea lumii de către o bucățică de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeș-Balmeș, cele mai cosmopolite terase din lume, alături de trupele dansatoarelor suedeze sau cehe, rele de muscă, de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
minute până au venit doi călători. Șoferul se cunoștea cu ceilalți și parcă făceau parte dintr-o lume aparte, lumea celor ce trudesc și discutau problemele lor, ieșind din tiparele obișnuite. Laur transpirase, îl apăsa umezeala, aerul greu respirabil îl înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
călduță, îi învăluie, îi împacă cu liniștea și zbuciumul ei și uită tot. Au ajuns la capăt! - Nu mai plânge, iubitule, trebuie să mă uiți, repetându-se, să mă uiți! Cuprinsă brusc de un val de efluvii lirice, miloase îl înăbuși. El face o ultimă încercare timidă de a afla adevărul urmărind același țel disperat de a rămâne împreună și din nou glasul îi sună ireal: - Îl iubești!? Flora râde, nu vrea să-i răspundă. Vrea să îl lase să afle
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la băiere, să nu se înăbușe. Surugiii dădură bice cailor și trăsura abia se urni. Lina privi încă o dată pomii de care mai spânzurau lămpile aprinse. Parcă nu s-ar mai fi întors niciodată în casa părinților. Abia își stăpâni lacrimile. I se părea că în locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că altfel nu i-ar fi lăsat. Cum au nimerit, tocmai unde avea omul o magazie plină cu paie uscate pentru caii primăriei. Copiii au 264 răsturnat în joacă un felinar de bostan, și focul, gata. Au dat să-l înăbușe, nu se mai putea. De frică, au luat-o la fugă, împrăștiindu-se. Se aprinsese magazia lui Tănase și ardea ca o luminare. Până să bage oamenii de seamă, flăcările trecuseră la acoperiș. Vântul a aruncat scânteile în gardul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dornic de țâțe. - Stai! se împotrivi Didina. -Nu. - Să închid ușa. 297 Stăpânul o lovi cu sete peste fată de două ori. Ea nu scoase nici un cuvintel. Îl primi așa cum era, sălbatic și nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l apucaseră pandaliile. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
excesul substanței proprii. Mărturisirile sfinților izvorăsc din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de fioruri ce alcătuiește echivocul dulce și amar al muririi. De câte ori ridic ochii spre cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăit inconștient nu te apasă; clipele au murit viu în tine și n-au rămas cadavre în calea nădejdilor și a erorilor. Dar toate acelea pe care le-ai știut, toată luciditatea asociată vremii, alcătuiesc o povară sub care se înăbușă avânturile. Bătrânețea prematură, nesfârșita oboseală pe obraji încă rumeni rezultă din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii pe planul conștiinței. Sânt bătrân prin tot ce nu-i uitare în trecutul meu, prin toate clipele pe care le-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pândă, cu postul instalat în neliniștea noastră. Din plictiseală, printr-un lung proces, putem ancora în Dumnezeu. În sine, ea nu e decât o lipsă de religie. Gîndindu-ne la stil uităm viața; străduințele spre expresie acoperă greutățile respirației; pasiunea formei înăbușă înflăcărarea negativă a amărăciunii; farmecul cuvântului ne scapă de povara clipei; formula micșorează sfârșelile. Singura ieșire pentru a nu cădea: a-ți ști toate sfârșiturile - a-ți slei otrăvurile-n spirit. De ți-ai fi lăsat mâhnirile în starea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-n primul rând femeia... Nimic nu te satisface, nici măcar Absolutul; - doar muzica, această destrămare a Absolutului. Numai îmbătîndu-ne de propriile noastre păcate putem purta povara vieții. Fiecare lipsă trebuie convertită într-un deliciu; prin cult să înălțăm deficiențele. Altcum ne înăbușim. După ce-ai vrut să răstorni lumi, ce greșeli te mai leagă de raiul vid a doi ochi infiniți și nuli? Dumnezeu, prevăzând căderea omului, i-a oferit compensația iluzorie a femeii. Prin ea, putut-a el uita Paradisul? Nevoia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartea e lipsit de taină. Cântec surd în străfunduri: se roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat de ireparabil? Oare când voi înceta să mor? Sânt răni care cer intervenția Paradisului. Cu toate păcatele și cu nici unul, mintea s-a așezat pe fundul iadului și ochii privesc nemărmuriți spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de existență. În toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnică pentru o reflexie dezinteresată. Restul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devine pesimist? O frecvență mare de depresiuni într-un om care are atât elan, încît în fiecare moment să fie viu. O fatalitate organică provoacă depresiuni incontinue, fără determinante și excitante exterioare, numai dintr-o adâncă tulburare internă; aceste depresiuni înăbușă pâlpâirile elanului, atacă permanent rădăcinile vieții și distrug bucuria naivă și instinctivă de a trăi. Se afirmă cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. El o deschise: Dulcele, adoratul meu copil! Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, ci, înăbușit de sângele lui, au spus oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tătine - meu cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i mai trist, contele vrea să se logodească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Și? Ieronim, adause bătrânul molcom, mi-ar părea rău de capul tău. Afară de aceea mai ai o considerație... Iat-o. Îi dete o hârtie mizgălită în linii strâmbe. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, înăbușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara, cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare. Înăbușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
au fost rapid lipsiți de orice putere, fiind controlați atât de un sistem politic opresiv, cât și de clasa tehnocraților, ce între timp cuceriseră poziții-cheie în sistemul economic, administrativ și social-cultural. Muncitorii își puteau exprima nemulțumirea doar prin răbufniri violente, înăbușite prin diferite forme de control, inclusiv prin forță. Complementar, puterea comunistă, din motive ideologice și politice de menținere a unui anumit echilibru social, dacă nu oferea putere în conducerea societății masei de muncitori și de țărani, încerca să asigure un
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
indignarea nu au împiedicat războiul. Victoria aliaților a adus cu sine prăbușirea a două imperii, al Germaniei și al Austro-Ungariei. Dar și un lanț de revoluții naționale și sociale. A reușit una singură, cea din Rusia. Toate celelalte au fost înăbușite în sînge. Cît despre Freud, el are o imensă decepție. Universul lui s-a clătinat din temelii. Războaiele și revoluțiile îi demonstrau cu o orbitoare limpezime forța invincibilă a mulțimilor mînate de ură. Abia au tăcut tunurile și s-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
același timp însă, ea tinde să schițeze drumul istoriei, din punct de vedere psihic, ca rezultat al unui travaliu de idealizare. La început, constrîngerea le este impusă oamenilor cu forța unei realități brute pe care o supraestimează, așa cum tirania tatălui înăbușă, prin mijloace fizice, dorința fiilor de a se împreuna cu femeile. Sosește apoi vremea încercărilor și a coalițiilor dintre aceștia care făuresc o contra-realitate socială pentru a-și manifesta mai întîi refuzul de a se supune, pentru a izbîndi mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Spun asta deoarece majoritatea oamenilor au nevoie de o credință pentru a putea începe să acționeze. Ar trebui așteptat mult pentru ca ei să înceapă a gîndi și a înțelege, iar în tot acest timp geniul rău al capitalismului i-ar înăbuși tot mai repede prin mizerie, alcoolism și istovire". Este profitabil din punct de vedere politic să te slujești de un mort împotriva celor vii, să subordonezi respectul pentru misiunea sa față de admirația pentru un om în cele din urmă să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]