13,283 matches
-
stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unei căutături mai insistente, se transformase acum Într-o dominatoare, așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sub epiderma lichidă a planetei, stăteam cu un picior deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată), viteazul șef de oști got care În secolul cinci s-a luptat cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica În aer oameni și mașini ca pe niște furnici. Nu, scriitorii omorau În tăcere, chirurgical, trimițând fără ezitare la moarte mii de personaje . — Trebuie să găsim o notă de subsol să ne-ascundem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând sticla de vodcă. — Aha, a făcut Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am Început să râd. — Acum Înțeleg de ce scrii dialoguri atât de proaste. Nu că descrierile sau scenele de acțiune ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum viitorul militant beatnik se întrevede în poemul Pentru că respirăm: "Eu cred că m-am născut în ploaie pe un acoperiș/fiindcă-mi vine să mă înalț de fiecare dată când plouă/asta nu are nimic cu libertățile cetățenești/cum nici un doctor nu aparține unei anumite siringi./ Însă faptul că respir trebuie să vă amintească/că dacă această respirație cade pe o tobă electronică/vom începe poate
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
dar nu mai aveam nici un pic de energie din cauza fricii, simțeam că-mi ies fire albe de păr în cap. Deși bănuiam că voi trebuia să fiți pe aproape, n-am reușit să prind nici măcar momentul în care s-a înălțat elicopterul. O să-ți povestim noi, îl consolează vocea lui Tîrnăcop, dacă vreodată cineva o să vă întrebe cine a cucerit Comitetul Central, să știți că cioroii și hahalerele străzii au făcut-o, chiar dacă n-au avut nici o organizare, eram prins în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic ieșit din comun față de al celorlalți și că este pierdut undeva la capătul listei, Gulie. Instinctul i-a spus că e mai bine să stea deoparte, rezistă Roja, îi dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși în stradă, de a se amesteca cu mulțimile, de a striga jos cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim În mașină și pornim În viteză spre cîrciuma Jeannie Deans din South Side. Luăm hotărîrea să trecem prin Queens Park și ne minunăm cînd vedem chipul impunător al lui Salisbury Craig care se Înalță deasupra noastră. Orașul ăsta al nostru e Într-adevăr frumos, iar nouă ne place aici cînd nu se vede nici un șmecheraș prin preajmă. De ce n-am putea pur și simplu să-i mutăm pe toți nemernicii la mama dracu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-te cu degetul și Îndemnându-și copiii să arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu disperări și revolte. ,,Precum Iacov care a Înălțat câte o piatră În amintirea fiecărui moment important al ,,ântâlnirii,, cu Dumnezeu, tot astfel și persoana Îndrăgostită să Înceapă a descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere, unele luate la repezeală cu japca, pe cine știe ce bani spălați. Micul Paris, cum a fost numit Într-un interbelic Înfloritor, a devenit o capitală prăfuită, murdară, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme ale mizeriei. Din ele, nelipsitele manele, țâșnesc În jeturi sonore făcând aproape imposibil dialogul. Își amintește de sandalele uzate pe care le purta profesoara de pian și În care picioarele păreau că Înoată. De ce vroia ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi, ceas de mână nou. Totul e nou la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările de dans ale unui derviș. În cameră plutea un miros greu de maci de Cașmir și de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea urcându-se pe un scaun să aprindă lumânările. După ce a pâlpâit o clipă, flacăra lor s-a înălțat strălucind cu putere, iar simbolul încărcat de vreme și de ambiguitate s-a legănat ușor în curentul care se simțea mereu în preajma ferestrelor victoriene înalte care se închideau prost. — De ce „bineînțeles”? întrebă Alexander. În clipa aceea am auzit acorduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
peste celălalt. Era în picioarele goale. — Ares și Afrodita, am rostit. — Dar tu nu ești Hefaistos, nu-i așa, Martin? zise Palmer. M-am apropiat și le-am dat paharele, mai întâi lui, apoi Antoniei. — N-am cum să mă înalț mai sus de atât, am răspuns. — Ești chiar foarte sus și pentru asta te iubim, zise Palmer. Ai ajuns pe culme. Asta înseamnă că urmează coborârea pe partea cealaltă, am spus. — Poate ai ajuns pe un platou înalt, spuse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar aceasta nu conta. Aveam să fac ceea ce trebuia să fac, iar faptele mele îmi aparțineau în totalitate. Am pătruns, cu toată această încărcătură multicoloră, în peisajul pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]