3,640 matches
-
a cinstei. Sistemul justițiar are proceduri fixe prin care impune corectitudinea, însă sinceritatea este privită uneori ca un defect și este necesară doar cu excepția cazurilor pe care Bok (1978:30) le numește "speciale" și care permit în mod oficial prezența înșelăciunii. În capitolul 4 ne vom îndrepta atenția spre un domeniu unde sinceritatea este o obligație. 4 Știința ȘTIINȚELE NATURALE La prima vedere, știința ar fi ultimul domeniu în care ne-am gîndi că am putea întîlni minciuna. Punînd știința în contrast cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de știință și profanii, în privința evoluției umane. În acest caz, instrumentul minciunii n-au fost cuvintele, ci oasele; rapoartele despre descoperirile Piltdown erau parțial sau poate în totalitate scrise de cercetători sinceri. Astfel, putem spune că deși a existat o înșelăciune, nu a existat nici o minciună propriu-zisă. Poate că Newton a avut dreptate să îi ajute pe cititorii neavizați să înțeleagă lucrarea sa Principia. Babbage (1830:178) susținea că "ajustarea", cum își numise acea procedură, nu era atît de negativă ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din cazurile enumerate de Broad și Wade par să fi fost exemple de plagiat, care se apropie de minciună, deși nu toate celelalte implicau minciuna, erau fiecare cazuri de inducere în eroare, dacă bănuielile sînt justificate. Un motiv pentru care înșelăciunea apare atît de des în știință este faptul că deși în multe sectoare ale științei naturale există posibilitatea ca alți cercetători să repete investigațiile colegilor, acest lucru nu se întîmplă atît de frecvent cum ar sugera imaginea ideală a științei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
validarea trebuie făcută pe baza altor criterii sau să abandonată complet. Devotamentul specialiștilor în științele naturale față de paradigmele dominante, accentul pus pe prioritatea descoperirilor și importanța publicării unor lucrări pentru avansarea pe plan profesional sînt elemente care, împreună, favorizează apariția înșelăciunii, fie chiar și în scopul progresului științei. După cum remarcă și Bridgstock (1982: 379): "tocmai factorii care dinamizează de obicei mersul științei favorizează în unele cazuri frauda". Specialiștii în științele naturale se compară în mod pozitiv cu sociologii, în multe aspecte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990: 4-5), are tendința de a înflori, și afirmații pe care Griaule le considera minciuni au devenit nu obstacole, ci informații cu o semnificație anume. Diferite genuri de înșelăciuni apar în cercetările evaluative. Deși informațiile culese într-o asemenea anchetă pot fi uneori incorecte, investigarea bazată pe chestionare rămîne un instrument important și este folosită la o scară mult mai largă în cercetarea socială decît orice alt fel de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generalizare are și excepții; de exemplu, despre populația San Blas Kuna, din nord-estul regiunii Panama, se spune că "le place să se păcălească unii pe alții" (Howe și Sherzer 1986:684). De asemenea, Basso (1987:355-356) scrie despre "preocuparea pentru înșelăciune" existentă în cultura populației Kalapalo, un grup amerindian care trăiește în centrul Braziliei, și despre modul în care acestor oameni chiar le place să fie păcăliți. Unul dintre primii etnografi care au acordat mai multă atenție tipurilor de minciună a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt, textele antropologice abundă în excepții: culte secrete, relații de evitare, restricția accesului la învățăturile rituale și ceremonii, în funcție de sex, vîrstă, rude ș.a.m.d. În menținerea acestor restricții, tăcerea și înșelăciunea sînt armele principale. Însă există o diferență esențială între societățile industriale și cele preindustriale. În societățile industrializate, interzicerea accesului la informații se realizează prin confidențialitate și dezinformare, care, în linii mari, afectează în mod egal numeroase categorii de persoane. În
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
6, în legătură cu relațiile dintre parteneri. GRECIA În Liban, în anii '70, onoarea familiei era apărată prin violență, însă și prin minciună. În introducerea unui simpozion care analiza mai multe societăți mediteraneene, Peristiany (1976: 23) se referă la "folosirea defensivă a înșelăciunii și folosirea ofensivă a ridicolului", secretivitatea fiind cea de-a doua strategie defensivă practicată de familiile care țin să-și apere onoarea. Atitudinile grecilor față de minciună, conformîndu-se acestei generalizări, au fost menționate în capitolul 1, pe baza descoperirilor lui Ernestine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse copiilor sau bolnavilor au justificări mult mai solide decît cele în care cetățenii perfect sănătoși sînt mințiți "spre binele public". RELAȚIILE DE SUBORDONARE Gourevitch (1990:100) comentează nefavorabil punctul de vedere al lui Rousseau asupra legăturii dintre subordonare și înșelăciune, spunînd că "numai într-o societate în care toți oamenii sînt egali, sinceritatea va triumfa în mod absolut". El citează afirmația lui Rousseau (1991:101) că legea supunerii este cea care provoacă necesitatea de a minți, deoarece supunerea este obositoare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acest fel. O persoană care minte nu poate ascunde prea mult timp nesinceritatea sa. Putem ascunde multe lucruri, însă nu absolut totul, oricît de talentați am fi. (Werth și Flaherty 1986:297) R2 vorbește și despre reacția ei la aflarea înșelăciunii: Mi s-a făcut rău de la stomac, greață. Purtarea lui îmi dădea o senzație care practic avea consecințe fizice. Erau lucruri care îmi păreau necurate. Însă, cînd mă gîndesc mai bine, cred că o parte din mine nu voia să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și copii. Aici se întîlnește mai des acordul tacit decît colaborarea deschisă, deși copiii pot fi complicii părinților pentru a păcăli pe altcineva. Părinții pot considera nereușite minciunile pe care le spun copiilor lor, dacă aceștia își dau seama de înșelăciune și pretind doar că nu știu nimic; atunci părinții sînt tentați să considere că mincinoșii sînt copiii și nu ei, deoarece primii încearcă să-i convingă pe aceștia din urmă că minciuna lor a avut succes. Eck (1970:71) relatează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mărturisim adevărul" și "O societate în care s-ar dezvălui întreg adevărul ar semăna mai degrabă cu un infern decît cu un paradis". Într-adevăr, în alegoria peșterii, Platon (1966:123-125) observă că omul care ar încerca să dezvăluie înșelăciunea la care au fost supuși tovarății săi de activitate ar fi ucis de către aceștia (cf. Arendt 1968:229). Presupunerile lui Eck sînt susținute de Scheibe (1980:18) care vorbește despre sfaturile care sînt date uneori tinerilor căsătoriți, de a fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aduce nenorocire și nu vestește nimic bun (ochiul era în mormânt și-l privea pe Cain). În deșertul monoteist, un orb poate fi rege, dar un rege grec care-și pierde vederea își pierde coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea radicală a lui Dumnezeu, redus la statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 391) „Adesea, Dumnezeu îngăduie să fie prigonită adevărata credință, pe când ereziile, înșelăciunile și idolatria să aibă parte de liniște. Din ce motiv? Ca să vezi slăbiciunea ereziilor, care cu toate că sunt lăsate libere, mai devreme sau mai târziu dispar, și pe de altă parte, să se vădească faptul că, deși prigonită, credința adevărată sporește
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cea dintâi o face și mai strălucită, pe când cea de-a doua o necinstește în ochii dușmanilor ei, când văd că este atacată chiar de proprii săi fii. Un astfel de fapt ei îl cred ca o dovadă mare de înșelăciune, când văd că tocmai acei născuți și crescuți în Biserică, și care au fost inițiați cu exactitate în tainele ei, tocmai aceia, zic, schimbându-se fără de veste, se pun în rândurile dușmanilor ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
întâi, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 60) „Întrucât însă adeseori ereticii obișnuiesc să ducă în rătăcire inimile credincioșilor mai simpli prin sofisme viclene, nu-mi pare nepotrivit să fac cunoscute obișnuitele lor argumentări și să dau pe față înșelăciunile și minciunile lor”. (Origen, Despre principii, cartea a II-a, III, 4, în PSB, vol. 8, p.131) „De pildă, maniheii, câinii, nebunii și turbații, arată chip blând, dar înăuntru au turbarea cea primejdioasă a câinilor, și ascund sub pielea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
capete sănătatea cea veșnică, șchiopii să alerge să-L asculte, muții să se roage cu glasul vorbirii, dușmanul, văzând că mulțimile prea credincioase au părăsit pe idoli și că templele și lăcașurile lui au rămas goale, a născocit o nouă înșelăciune, aceea de a atrage pe creștinii nebăgători de seamă prin însuși numele de creștin. A inventat erezii și schisme prin care să răstoarne credința, să corupă adevărul, să dezbine unitatea Bisericii. Pe cei pe care nu-i putea ține pe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu-i mai cadă roadele și să-și hrănească cu și mai multă grijă de rodul său”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a V-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 128) „Da, sunt încă stăpâniți de înșelăciune, dar sunt frații noștri<footnote În capitolul Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor, am observat cum Sfinții Părinți îi îndeamnă pe creștinii ortodocși să nu intre în dialog sau în comuniune cu ereticii. Doar tari în credință și în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină de neprevăzut, turbulentă la mijloc, căci aici se fac toate înșelăciunile și toate intrigile, iar sfârșitul îi este vesel. Astfel încât începutul tragediei este totdeauna vesel, iar sfârșitul ei este mereu trist; exact inversul comediei, al cărei început este intenționat destul de trist, pentru că este ambiguu, însă sfârșitul ei este, negreșit, frumos și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unor mișculații mai puțin etice din cadrul firmei. Ca să nu mai adăugăm și trădarea mișelească față de Darcey atunci când pusese mâna pe Aidan (indiferent cât de mult încerca el s-o justifice pretinzând că se îndrăgostise și-așa de ea). Însă fraudă? Înșelăciune? Nu putea s-o creadă în stare de așa ceva. —Și la școală încălca regulile, observă Rosa. Nu copia la examene? Darcey se încruntă. — Nu, nu copia. Fii serioasă! exclamă Rosa neîncrezătoare. De câte ori lua note mai bune decât tine? Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scrisul lui Fritzie. Am început să respir sacadat și m-a fulgerat un gând: șantaj. Fie îi strânge cu ușa pe gangsteri pe baza informațiilor din restul dosarelor, fie le vinde ponturi despre vizita iminentă a federalilor. Escrocherie. Caz de înșelăciune deosebit de gravă. Furt și deținere ilegală de documente oficiale ale Departamentului. Zădărnicirea anchetelor federale. Dar nimic despre Johnny Vogel, Charlie Issler sau Betty Short. Am răsfoit alte paisprezece dosare și am găsit în fiecare dintre ele același rapoarte financiare mâzgălite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în scaunul său sau în pat, putea măcar să îi depășească prin gândire pe criminalii pe care îi urmărea. Numai că, în cazul lui Erick Weir, sau Magicianul, cum îl botezaseră, nu putea. Era un om al cărui suflet era dedicat înșelăciunii. Rhyme se gândea la posibilitatea să mai fie și altceva de făcut pentru a găsi răspunsuri la întrebările imposibile puse de acest caz. Sachs, Sellitto și echipele de intervenție cerecteau minuțios Centrul de Detenție și tribunalul din împrejurimi. Kara îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Emmy puse ghilimelele în aer cu degetele arătător și mijlociu de la ambele mâini și-și dădu peste cap ochii înroșiți de plâns. — “O așteaptă”, citez, “până va fi pregătită”. E VIRGINĂ, fir-ar să fie! Am acceptat cinci ani de înșelăciuni, minciuni și sex pervers pentru ca el SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ DE O INSTRUCTOARE VIRGINĂ PE CARE I-AM PLĂTIT-O EU? Auzi, îndrăgostit! Leigh, ce mă fac? Ușurată că în sfârșit putea să facă ceva concret, Leigh o luă pe Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simplu ajunsese la concluzia că trebuie să fie cinstită cu el — cu orice preț — și să-i spună de Jesse. Și chiar dacă era numai un mod egoist de a-și diminua propria vină, să pornească într-o căsnicie bazată pe înșelăciune probabil nu era o idee strălucită, iar Russell merita să știe tot adevărul de la bun început. Odată spunându-i, ea era sigură că Russell — cu asigurările de rigoare — ar putea fi convins să-i acorde o a doua șansă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adesea, norocosul de Werner Pfeffer undeva în Anglia, tatăl lui a avut inspirația să îl trimită cu transportul pentru copii, exact în ultimul moment. O priveam pe Charlotte, în timp ce ascultam mărturia lui Meyer Levin. Vorbea despre denaturare. A folosit termenul înșelăciune. Vorbea despre lipsă de respect. Bărbia lăsată de vârstă a lui Charlotte se mișca în sus și în jos în semn de aprobare. Când am ajuns în sala de tribunal, lunea următoare, stătea în același loc pe care îl ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]