1,310 matches
-
zărit pe covorul din cameră trei bucățele de ac. Eu am șters-o numaidecât afară. M-a chemat însă repede: Vino, că vreau doar să te întreb ceva! N am reușit să intru bine în odaie că mama m-a înșfăcat de cozi și-a prins a mă învârti. Unde i acul de mașină? Cu ce îți voi coase rochița de duminică? Am început să plâng cu sughițuri și-am fugit în livadă. Acolo am stat până s-a înnoptat. Tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vinovat de moartea mamei lui, nu din pricina lui a murit Wilfriede. El e fiul meu, Dumnezeu mi-a dat un semn, ca să mă rușinez de necredința mea!“ IX Cu toată Împotrivirea, le despărțiră pe cele două fete. Pe Bertha o Înșfăcară și o târâră de cozile lungi și negre, ca pe un sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe care o cicatrice adâncă o făcea și mai hidoasă, Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se trânti pe o laiță de asemenea așternută cu piei de urs, Înșfăcă un urcior uriaș cu vin, și-l dădu peste cap. Era negru de furie și-l privea cu ochi plini de ură pe Adalbrecht. Mai bun cunoscător de oameni, Otto Începu cu o voce seacă: — Taci, Adalbrecht! Îl cunoștea prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul satului cu intenția să-i duc pernuța Silviei. Eram convins că, odată intrată în posesia pernuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atât de crunt, după ce am muncit o viață întreagă cinstit și cu devotament?? N-am cerut nimic deosebit: o crăticioară de apă și un rest de mămăligă. Atât. Și atunci?? Bunica se ridicase de pe dâmbul pe care se odihnise și, înșfăcându-l iar de coadă, continua să-l târască pe Haiduc spre mormântul lui canin, care se deosebea de al nostru, al oamenilor, doar prin formă: al său era rotund, pe câtă vreme al nostru este dreptunghiular. Nu? În rest, ambele gropi au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rog frumos, nu vă supărați, dar la al doilea semnal, avem ordin să închidem ușile. Vă rog... Vai, Rozinka, ce uitucă sunt! Sandule, pune mâna și saltă pachetele astea în vagon. Repede, repede! Cât ai zice "pește", domnul Sandu a înșfăcat pachetul cel mai mare și l-a depus cu ușurință pe platforma vagonului, apoi pe cel mai mic și, în final, plasele de nailon. Gata. Tu, Rozalie, ascultă-mă: aici ai o dună și dincolo două perne pentru copiii tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea (bunica dinspre tată, n.m.) făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul satului, cu intenția să-i duc pernuța Silviei. Eram convins că, odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vânduseră În ajun 10 din 30 de vaci pe care le avea. Îi Înțelegeam mai bine decât colegii mei de excursie, durerea ce-i Împietrise inima. Îl urmăream cu câtă emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea Înșfacă când pe unul când pe altul, Îl azvârle deoparte sau Îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți din cei care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
timp de taclale și de strategii sofisticate, iar dacă nu acționează rapid o pot încasa zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo șase- șapte bătăuși. În scurtul moment de derută, Pribeagu își înșfacă halba lui și o aruncă, cu o țintă nemai- pomenită, direct în capul altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o gardenie, oftă ea. - Spune-le doar că Bret chiar a adoptat spiritul sărbătorii de Halloween anul ăsta, i-am sugerat, rotindu-mă din nou, tot cu brațele ridicate. Spune-le că pozez în mascul feroce. Am încercat s-o înșfac în joacă pe Jayne, dar ea s-a ferit mult prea rapid. - Ce să zic, ești grozav, Bret - sunt foarte mândră de tine, spuse ea fără entuziasm în timp ce ieșea din încăpere. Câinele îmi aruncă o privire îngrijorată, apoi se săltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-am așteptat să reacționeze într-un fel anume. Buzele animatronice de sub cioc se desfăcură dând la iveală un set larg, neregulat de colți pe care nu știusem că-i are. Fața neagră se învolbură - ochii lichid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fratele. Am așezat ca supliment... estetic și de bogăție obiectul ciudat și frumos, auriu-lucitor capturat la trecerea mea pe lângă ruinele vagoanelor-victime ale bombardamentului precedent; semăna cu un cartuș nu mai mare. În virtutea dreptului de frate mai mare, Viorel mi-l înșfăcă și-l puse în căsuța lui. Urmă o păruială reciprocă, fiecare trăgând obiectul inedit de la unul la altul. Ne-a despărțit un adult care ne confiscă motivul încăierării; peste doitrei ani, Viorel (acum amândoi elevi de școală primară) mi-a
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ar stropi confrații. L-ar acuza că iaște și circumcis și francmason și legionar și homosexual și agentul Kominternului. Numai Mircea Eliade i-ar expedia, din Nirvana, o epistolă gratulatorie, așa cum va fi procedat cu Vintilă Horia, în 1960, când înșfăca acesta un Goncourt... de neatins (Oare nu s-ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
blânzi și boticu era roz de-ți venea să-l mângâi și să Îl săruți nu alta. O frumusețe de mieluț. Te privea blând parcă-ți vorbea ceva.... Dar Iuda n-a dat importanță la cuvintele copilei și i-a Înșfăcat mai mult forțat mielul dându-i 30 de arginți spunând că nu merită mai mult, cât o găină face atât. Copila a insistat dar degeaba... A mângâiat mieluțul... despărțindu-se cu greu de el și cu durere În suflet. Iuda
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sărutat pe boticul lui roz și i-a spus tainic... Azi tu (te jertfeștiă Mâine Eu! și l-a dat să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Hai s-o tăiem, am zis. Am pornit-o spre capătul peronului. Omul s-a ridicat și a alergat după noi. L-a luat pe Roy În brațe, ținîndu-l cu Îndărătnicie. Roy nu reușea să scape de el. Omul Îl Înșfăcase zdravăn. - Ia-l pe fraierul ăsta de pe mine! a țipat Roy. L-am lovit pe tip În față de două ori. Strînsoarea i-a slăbit și a căzut În genunchi. - Dă-i să pice, a zis Roy. L-am lovit Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu mai ești niciodată curat. CÎnd soția mea a văzut că devin din nou dependent, a făcut ceva ce nu mai făcuse niciodată. Tocmai Îmi pregăteam o doză, la două zile după ce mă combinasem cu Ike Bătrînu’. Soția mea a Înșfăcat lingura și a aruncat marfa pe podea. Am lovit-o de două ori peste față, iar ea s-a aruncat pe pat, plîngînd, apoi s-a-ntors și mi-a spus: - Chiar nu vrei să faci nimic? Știi cum te plictisești cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu mine, observă neamțul. Acum înțeleg eu ce-a trebuit să fie cu d-lor. Ia umflați-l, mă rog, și duceți-l la Obacht 98. În același moment, doi gulerați îl înșfăcară de subsuori și, fără a-i mai da răgaz de vorbă, îl brânciră afară și-l puseră la închisoare. Toată noaptea a stat jidanul la răcoare, nebăut, nemâncat și nedormit, pănă la răsăritul soarelui, și a doua zi a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
precupețul care cere șapte prețuri. Fie chiar de un stânjen, încă tot e o minune. Ascultă, dragă! Degeaba umbli să ne iei așa peste picior, ca pe niște mazete 136. Știm și noi ce-i o coadă de vulpe. Atunci înșfăcând un pahar de vin ce sta plin dinaintea mea, îl dădui dușcă pe gât și cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mânca cum știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca unul care tocmai a dat marea lovitură, o bancnotă de 500 000 și a zis vesel, deși nu era încă beat: „Ia să alerge un băiat până la alimentara din colț și să ne-aducă un parizer întreg!“, Gigel a înșfăcat banii și a zburat. În timp ce halea salamul, cu sentimentul că un glas de sus, din tării, îl îndemna: „Nu te lăsa, copile, papă tot!“, Gigel se gândea ce o să le zică părinților și fraților. Că i-l smulsese din mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea crudă a zilelor toride din valea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mormânt. Pe ulițele satului, printre case, fântâni și copaci, îmi ziceam: cele de-aici nu sunt decât franjurii lumii, dar ar trebui trăit cu picioarele pe covor, și-acela-i de asfalt și nu există decât la oraș. Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-și închipuie așa ceva. Pentru „fericirea insulară“ trebuie să ai încredere în insulă. Când te apropii de ea nevătămat, insula rămâne liniștită la locul și-n apele ei, lăsându-se admirată. Dar când suferi de o tulburare cronicizată, insula te-nșfacă și te disecă fără anestezie estetică. Trebuie să știi să te aperi de ea. Căci insula se proiectează atât de brutal înlăuntrul corpului tău, încât sfâșierea ta crește. Te insularizează. În încăierarea cu insula ești totdeauna în dezavantaj. În Occident
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]