36,194 matches
-
să ne zbatem degeaba, să dormim pe străzi pentru nimic, să ne riscăm viața? — Calmează-te, că nu e chiar așa, îl temperează Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o supărare, adaugă. Prea le vedeți toate doar în alb și negru, spune Dendé. Și dacă tot ziceam că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puț ca să Încălziți casa. Cărbunele pe care el Îl scosese din pămînt cu mîna lui, dar care era propietatea altcuiva 0000000000000 Stevie 00000000000000000Tu erai mai mare. Se presupunea că tu trebuie să ai grijă de Stevie, asta era de la sine-nțeles. Așa ar fi trebuit să stea mereu lucrurile. Voi doi erați doar niște țînci și amîndurora asta vi s-a părut ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și iar să aștepte. Așteptarea, a fost pentru el, cel mai ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uneori adevărați monștri. Când imaginația mea nu era prinsă în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă mă iubești, Martin, nu-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat să ne privim cu ochi întunecați, triști, fiecare apăsat de propria sa suferință. Ar fi trebuit să fac un mare efort ca să o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să-mi găsesc preocupări noi, am să le reiau pe cele vechi. Am să mă întorc la Wallenstein și la Gustavus Adolphus. Am încercat să pătrund înțelesul acestor idei, dar ele rămâneau incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
câteva activități. — Și acum e rândul meu, adăugă un pic mai târziu, la puțin timp după ce mă Îndemnase să iau o poziție care În mod normal n-ar fi fost indecentă, dar care, În situația de față, căpătă un nou Înțeles. — Nu te mișca până nu-ți spun. Turnura neașteptată pe care vizita mea Începuse s-o ia era la fel de ridicolă ca o mulțime de alte lucruri din viața mea. Din nou abia reușeam să aud ce se Întâmpla. Suna de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de teamă să nu izbucnesc în plâns - sau să nu izbucnească el! „Hai, barosane, aruncă mingea“, îmi strigă el și eu mă execut, descoperind, bine-nțeles, pe lângă celelalte bănuieli ale mele legate de taică-meu, că nu-i nici vreun „King Kong“ Charlie Keller. Halal umbrelă. Mama era cea pricepută la toate, cea care trebuia să recunoască faptul că se prea poate să fi fost, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu siguranță că-nțelegi: șantajiștii sentimentali reprezintă o parte însemnată a comunității umane și, presupun, și a clientelei dumitale - taică-meu „merge“ la analize pentru tumoare de când îl știu eu. Faptul că-l doare capul întruna i se trage, bine-nțeles, de la constipația lui permanentă - iar constipația permanentă i se trage de la faptul că tractul său intestinal se află în mâinile firmei Griji, Teamă & Frustrări. E drept că într-un rând un medic i-a zis maică-mii c-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea repede. Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar fi mândrit și-un rege, și-un șlong 1 de o lungime și un diametru impresionante. Și erau ale lui: da, sunt absolut sigur de asta, atârnau pe, erau legate și nu puteau fi oricum desprinse de el! Bine-nțeles că acasă îmi cădeau ochii mai puțin pe organele lui sexuale decât pe zonele ei erogene. Iar o dată i-am văzut și sângele menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scape vreun baston pe gazon și, în astfel de situații, își făcuse obiceiul să dea din cap furioasă și să exclame încetișor „Ah, Alice!“, ceea ce nu-l putea face pe Heshie decât s-o iubească și mai mult; și, bine-nțeles, același efect îl avea și asupra mea. Ah-Alice, cu pletele blonde săltându-i pe spate, încadrându-i chipul! Cum mai străbătea jumătate din lungimea terenului de joc, cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, musiu Deșteptu’ Pământului cu Glagorie, mă ia tata la rost. Nu schimba subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în ea? Nimeni? — Exact! Nimeni! — Ah, bine-nțeles, spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce stil aveam! Iar în campionatul de softball pe care-l organizam pe terenul nostru de joacă, unde mingea zboară mai încet și este o idee mai mare, eu sunt vedeta care-am visat să ajung pentru toată școala. Bine-nțeles că, în dorința mea arzătoare de-a fi cât mai bun, mă balansez prea des și ratez bătaia, dar și când o lovesc din plin, zboară până hăt-departe, doctore, zboară peste gard și asta se cheamă o „alergare“. Ah, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minune, Sophie, pentru o începătoare? Așa, drăguță, ia și o bucată faină de pâine evreiască, și-acum ia și o furculiță de tocăniță de ficat - și a ținut-o așa până la șarlotă - așa, Anne, și șarlota-i kușer, sigur, bine-nțeles că așa trebuie să fie, aa, nu, aa, nu, nu se pune frișcă în cafea, în nici un caz nu după carne, ha, ha, ha, auzi ce-a vrut Anne, Alex...? Dar n-ai decât să turui la nesfârșit, bla-bla-bla, tăicuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o, de fapt, n-am vrut! Am crezut că-i altceva! Jur, jur că n-am vrut să fac una ca asta!... Dar eu sau, totuși, taică-meu să fie cel care-și răcnește pledoaria de nevinovăție în fața instanței? Bine-nțeles, el trebuie să fie - da, a făcut-o, bine, bine, Sophie, scutește-mă, am făcut-o, dar n-am vrut s-o fac! Fir-ar să fie, acum o să-i spună că ar trebui să-l ierte fiindcă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar și beată fiind, că nu e pui à la king, dar pe care s-a căznit să-l îngurgiteze numai „ca să-i închidă gura lui Doyle ăla“ și, drept urmare, a fost la un pas de o tragedie și bine-nțeles că de-atunci n-a mai pus în gură nimic care să semene măcar cu un homar. Și nu vrea să pun nici eu. Chiar așa. Să nu mănânc așa ceva, dacă-mi cunosc interesul. — Sunt destule bunătăți pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin șapte falange, unghiile roase cu grijă, mâinile alea gen Béla Lugosi, despre care maică-mea îmi spunea - și-mi spunea - și-mi spunea - căci ea niciodată nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar, la treizeci și trei de ani, începe să devinaă nițel plictisitor! Și mai și hoits, știi, presupune durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător, nea Myron Cohen, sunt chiar eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici vulgar dintr-un bar de noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un futu-i, însă te asigur că aproximativ la atât se rezumă succesele mele în materie de abateri. Uite ce-am făcut cu Maimuța - am lăsat-o baltă, am fugit înspăimântat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când crezi că o să ți se mai ofere un asemenea prilej? Nu știi ce-i fata asta care doarme lângă tine? Ia uită-te puțin la nasul ei. — La care nas? Păi, asta-i poanta - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un prieten care, zice ea, ar fi încântat să o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici între Maimuța și Lina, după care cea dintâi mă anunță: — Zice că n-ar fi pe bani, ar fi de dragul... Nu! Nu! O ține într-un bocet până la Villa Adriana: — Vreau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]