1,497 matches
-
ochii strălucind, vreme de trei zile nu am întâlnit țipenie de om, îmi povestea el cu mândrie, ca și când ar fi reușit să evite în ultima clipă un pericol iminent. Niciodată nu se plânsese din pricina inundațiilor, a furtunilor de nisip, a înțepăturilor de insecte, le accepta pe toate cu multă înțelegere, ca și când ar fi purtat în felul acesta un dialog intim cu natura, în timp ce eu mă cufundam din ce în ce mai mult în carne și sânge, iar acum mi se părea că ascultă această conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastră, mama își pleacă privirea, sunt sigură că o văzuse mai devreme, însă, cu toate acestea, continuase să vorbească, întind mâinile și o trag spre mine, o așez pe genunchii mei, trupul ei este slăbit, ca al unui prunc, simt înțepături ușoare și plăcute înăuntrul sânilor, ca și când un lapte tămăduitor s-ar forma acolo pentru ea, imediat îmi voi ridica bluza și o voi alăpta, o lipesc de trupul meu și șoptesc, ai căzut din brațele lui tati, aveai doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora se scufundă în detașarea totală de cele lumești. Dintr-o dată, măsuța pare scuturată de un vânt puternic și un nor violet își face loc între cele două femei. Dora simte în degetele atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pământul numai el, ca înecatul, hai acum, hai, s-a răcit și mămăliga și brânza asta a fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe toate reci... Viorel Angelescu își scoase batista, o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta n-avea să se mai Întâmple niciodată, știam prea bine. Și nu cred că există ceva mai amar, ceva mai dulce decât Înțepătura specială care Îți amintește de Încă una dintre minunile lumii care sunt pe cale de a dispărea - fiecare În parte, la fel de banală, fiecare În parte, la fel de divină. Poți să o iei razna pentru mai puțin de atât. Douăzeci de minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne Întoarcem la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și am simțit că pulsul Începe să-mi bată din ce În ce mai tare - nu la fel ca mai demult, când mă Îndreptam spre Madame cu inima Încărcată, aproape sărindu-mi din piept, ci mai degrabă lin și făcându-mă să transpir, simțind Înțepătura clară a fricii. Apoi am traversat strada și am intrat În Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
1933, 500 de ucrainieni care au refuzat colectivizarea. Dumnezeu să-i odihnească.” Mâncarea În lagăr era exterm de sărăcăcioasă, munca grea și odihnă puțină. Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După drumul care a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu o lungime de 10.000 km - au poposit la Vorkuta - lagărul morții. Aici se lucra
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
râdea ca nebunii, p-ormă s-au obosit. Dân dosu la paravan, io urmăream lecturarea cu curiozitate babană, că apreceam la valoarea ei fiecare parolă, da când nici nu gândești m-a luat soiu ca pă ăilanți. M-a trezit Înțepături ș-un gust dă potol În gură. Pun mâna pă nopteră, da dau dă paravan. Vedeam decât negru. După o vreme care mi-a monopolizat-o Friculicea am captat sinceru adevăr. Toți să retrăsese și io rămăsesem Închis năuntru, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zâmbească, ar fi făcut-o. Jack îi întinse din nou copilul lui Fran. — Nu ți-ar sta rău cu unul odată ce te prinzi care-i șpilul, îi aruncă ca pe o provocare. Înainte ca Fran să apuce să răspundă la înțepătură, arătă spre șirul de mașini de scris, care mergeau de la cele electrice, relativ moderne, la un Remington de dinainte de război căruia îi lipsea „e“-ul. — Așadar, tot mai folosiți vechea tehnologie? Spre deosebire de ziarul lui Fran, Express făcea parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă devale pentru afaceri și treburi, nana Floarea venea și amesteca vorbe multe lângă capul calului, așa că, în urechea lui Șargu, intrau de zeci și zeci de ori aceleași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformîndu-le în hrană vie. Așa se întîmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chinuia să repare aparatul de radio-emisie, am pornit prin pădure; crezând că voi da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
puțin dureroasă, sângele se scurge rapid, o aleg mai ales când e vorba de femei. Încă o sută de metri, optzeci, șaptezeci. Simt lama rece și cal mul perfect. Știu cum se va desfășura totul. Voi ea, va simți o înțepătură, se va prăbuși până când o va observa cineva eu voi fi deja Cincizeci de metri. Nu se uită la mine, dar aproape niciodată victimele nu mă văd. Patru zeci de metri, mă privește, parcă zâmbește. Nu, e soarele care-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pare mulțumită, împă cată. Va muri în pace. Treizeci de metri, douăzeci de metri. Inspir, expir, nu mai existăm decât noi doi pe lume. Zece metri, cinci metri, doi metri, contact. Uni versul s-a oprit din curgere. Simt o înțepătură în piept și mi se înmoaie genunchii. Nu e durere, dar știu că e amorțeala pe care nu credeam că o voi simți niciodată. Nu pot vorbi, mă prăbușesc lent pe alee și mă uit în urma ei. Și-a întors
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dracu’ s-o ia, sunt obosit, n-am chef de nimic, n-am chef nici de petrecerea asta, încep anul nou întins între haine de blană parfumate, apoi știind că trebuie să se gândească la altceva ca să nu mai simtă înțepăturile din pântecee, dar nemaivăzându-i cu gândul pe cei învârtejiți în splendoarea muzicii de dincolo, ce părea să se îndepărteze cu fiecare clipă de el, ci simțindu-se ori știind că ar putea să se simtă departe, singur și incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În care nu a Încetat să spere că fiul ei se va Întoarce Într-o zi viu și nevătămat. Și În tot acest timp, el zăcea mort Într-un șanț. Logan Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o privire la ceas și scoase un oftat, slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]