1,381 matches
-
zî! nu, îi foarte bun "Danone", eu de cînd am născut! se murdărește tot, eu prefer să-i dau noaptea, bine, că-n timp o să renunț, numai apă sau ceai, di sete! pîslă de lumină Pasajul CUG, podoabele de Crăciun înțepenite ornamental, te-nvață domnișoara ce să spui, nu, nu-nțelegi, se-aude nașpa, da' mai am lume-n jurul meu aicia, ce vrei să-ți spun? Mitrache Mihaela și cu cealaltă, Ion îi frati-su, Gion, da, Ion, mișcarea vorbei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din spațiul bidimensional. Mi se face milă și încep să țip: Nu, nu. Nu vreau să moară, vreau numai să piardă alegerile... Oamenii însă nu mă aud. După un timp, Liviu se liniștește, îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe. Și ce neputință! Cum să iei cuvântul în fața unui așa „colos universitar” și ce să mai poți spune, să poți schimba cu ceva direcția faptelor noastre ? A fost destul de greu să pot găsi calea prin cuvinte către
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
publicate la aceeași editură ("Triumf")!!! Dac-aș trăi într-o țară cu adevărat civilizată, după fiecare criză l-aș putea da în judecată pe onorabilul Aurel-Bălcești, solicitându-i daune: urmându-i sfaturile (ori într-un caz, ori în celălalt) am înțepenit la pat. Viețuind, însă, în România, nu pot decât să mă mir și să mă tot mir cum e cu putință ca același slujitor al lui Esculap să-mi recomande ceea ce tot el afirmă că-i... contraindicat!? În ansamblul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aici. De ce gândeam așa, explicația e clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era, în funcție de aglomerația de la locul unde ți-o umpleau, strâmt de îmi înțepeneau genunchii și nu mă puteam apleca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Direcția de atunci, o doamnă Dinu, fie-i iertate păcatele dacă le-a avut, ne-a aprobat dosarul imediat. Când am venit la cămin, directorul Enache, fie și el iertat că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Aveam doisprezece ani pe atunci, dar Îmi amintesc bine cum mama spunea că-i imposibil să nu-l fi văzut cineva toată noaptea zăcând acolo, și au trecut pe lângă el și l-au lăsat să moară ca un câine. Îi Înțepeniseră și hainele de ger, s-au rupt și-au sărit țăndări când au tras ca să-l dezlipească din balta aia de sânge Înghețat, dar trecuseră Înfricoșați sau indiferenți, dacă nu cumva or fi zis că-i beat, a căzut acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a spus Laur. — Uite-l, ăla-i poponaru’ de fii-su... — Tot degeaba, dacă nu-l bagă cu noi la tuburi să ne mai ușureze. — Ți-am arătat ca să știi cu cine o să ai de-a face când o-nțepeni moșu’ de șale. Viorel e stăpânul cel tânăr... Se-ntoarse spre Andrei. Și dacă-nțepeni ăsta, Îi iei tu locu’, părințele. Deja te-a-nfiat moșu’ pe statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-l bagă cu noi la tuburi să ne mai ușureze. — Ți-am arătat ca să știi cu cine o să ai de-a face când o-nțepeni moșu’ de șale. Viorel e stăpânul cel tânăr... Se-ntoarse spre Andrei. Și dacă-nțepeni ăsta, Îi iei tu locu’, părințele. Deja te-a-nfiat moșu’ pe statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iei tu locu’, părințele. Deja te-a-nfiat moșu’ pe statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine și-ai să moștenești Unitatea, părințele. Da’ ce-ai să te faci cu dada Leontina, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur, i s-a năzărit lui moș Victor să recondiționeze Buceagul Unității ca să-și tragă te miri ce profit. Chiar nu-mi dădeam seama cum de reușea fiu-său să miște de colo-colo jafu’ ăla de camion, iar după ce a Înțepenit În curte cu obloanele făcute ferfeniță și podeaua putrezită de rugină și rezervorul năpădit de fisuri insinuându-se printre cârpeli imemoriale cu tablă cositorită, am fost sigur că n-o să se mai urnească de acolo În veci. Mai știi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut În Italia, Relule, În Italia, nu fi bou, păi ce dacă ne prinde toamna și iarna? Mai iarnă ca aicea, să-ți Înghețe ghearele pă fiarele lu’ ăsta-n hangar, nu-i nicăierea. De-a zis văr-tu că-nțepenește, l-ai văzut, ți-a spus, s-a pișat pe mâini că-i degeraseră. Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă umplusem tot de rugină de pe lanț. Nu era cu mult mai Întremată decât Buceagul, nenorocirea de macara a moșului. Lanțul cu cârligul prins de motor se Învârtoșa și se Întindea, de-ai fi zis că acuma se rupe bulumacul Înțepenit Între crăcile caisului. Ce mai mangialâc a Încropit și dobitocu’ ăsta de Andrei, să cadă dracului pe noi și să ne omoare cu zile tocmai acuma, când să scăpăm de toată porcăria asta. Mai bine-l dădeam jos cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tremur tot de cât m-am oblojit pe sacii ăia. Și nu se mai termină odată, să ne vedem odată fugiți... E Întuneric, parcă lăsasem lumina aprinsă. Toată noaptea o ținem așa și mai cu seamă de când Andrei i-a Înțepenit contoaru’ lui moș Victor, și să-mi vină rău, să cad jos și mai mult nimic! Când am aprins lumina, l-am văzut pe Laur ghemuit În patul de la geam. Dormea dus, sforăia și horcăia, venise probabil la puțin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce să vă mai spun când m-a luat la el În apartament În Drumul Taberei și ne-am spălat numai cu săpunuri străine și ne-am spreiat și ne-am Împarfumat cu patru feluri de parfum franțuzesc. Plângea! Să-nțepenesc dacă v-oi minți. Era leșinat după mine. Era mort. Cădea-n genunchi În fața mea și-i dădea lăcrimile de bucurie. Când mă vedea parcă vedea pă Dumnezeu. Io sunt târfa ta, Îmi spunea. Fă-mi tot ce vrei, fă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de bucurie. Când mă vedea parcă vedea pă Dumnezeu. Io sunt târfa ta, Îmi spunea. Fă-mi tot ce vrei, fă-mi de toate, prințu’ meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru’ meu mulatru. Așa-mi spunea. Să-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi de caldarâm. Degeaba ne făceam de lucru cu ei eu și Andrei, izbindu-i cu capetele de caldarâm, că loviturile artistice ale lui Hansi Îi Înțepeniseră definitiv. Tocmai Începusem să-i căutăm prin buzunare când am auzit Împușcături, iar după locul de unde veneau am dedus că ăla cu șurubelnița În spinare trăgea. Zburau așchiile din pietrele pavajului și din ziduri În jurul nostru și ne târam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
copleșiră instantaneu, omoară, omoară, omoară... mi se zbătea inima În gât, Îl așteptam pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am Întors și-am urcat trei trepte și am Înțepenit lipit de zid În Întuneric. Oare m-or fi văzut? Omoară! Omoară! lătra Întunericul. L-am văzut pe Pepino zvâcnind, ținându-se cu mâinile de gât și căzând grămadă În fața ușii deschise prin care ar fi trebuit să trec. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În toate părțile. Unii fugeau curioși Într-acolo, Încrucișându-se și ciocnindu-se cu cei care o luau speriați În sens invers. Toată vânzoleala și zarva aia Îmi Înpăianjeneau vederea și nu mai aveam chef și nici putere să fug. Înțepenisem acolo pe ciment, În țarcul-camping care aproape că se golise. Rămăsese doar cineva cu o pătură În cap, la un pas de stânga mea, așezat cu spatele proptit de zid și cu picioarele lungi În blugi vișinii răscrăcărate pe ciment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În mare. Ce-ați făcut cu poporu’ târfe ordinare? I-ați tăiat lumina și căldura și l-ați trimis la mare fără bani de mâncare. De bani de tren ca să mă-ntorc acasă, nici nu mai spun. Aici am să-nțepenesc. Și cum Îmi mai țiuie-n urechi nenorocirea asta de vânt și mă Împresoară din toate părțile cu duhori. Peste tot pute a mortăciune, iarăși trebuie să fugi, iarăși Îți muți locul. Mi-am luat hainele și m-am Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu-l futea grija pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știa unde... Peste puțin... și, trenul apăru din întuneric ca o fantomă, și se opri scrâșnind jalnic pe șine. Ca la comandă, pe peron se deslănțui o goană turbată către trenul înțepenit pe linie la vreo 50 de metri. Cine cădea, căzut rămânea... Peste ceilalți, călcați în picioare veneau alții... și alții. Cât ai clipi, o mulțime agitată umplu vagoanele până pe scări, cățărați pe tampoane și pe acoperiș, înghesuiți câte 10-15 în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mergeau de la Salamanca la Sorbona și de la Sorbona la Bolognia (într-o epoccă în care științele purtau frumosul nume de "arte peregrine"), și, desigur, toți pelerinii și misionarii aflați în trecere. Transhumanțele neîncetate ale oamenilor, cel mai adesea săraci, înfometați, înțepeniți de frig sau suferind de sete, răniți de lupi și de tâlhari, cereau infrastructuri solide, hanuri și spitale. Doar marile ordine religioase puteau face față unor asemenea exigențe. Numai acestea erau în stare să producă o propagandă turistică capabilă să
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
concluziunea, apoi notele... Toți s-au ridicat de pe fotoliuri... Aplauze... S-au risipit straniile celeste visuri ale chinului trecut dincolo de marginile puterii de-nregistrare a conștiinței!... Scutur din umărul meu pe Mitică... Voi să mă ridic... Nu pot... Sunt amorțit... Înțepenit... Amicul meu, reconfortat, mă ajută, făcând să-mi trosnească Încheieturile... Sunt În picioare... Sărut mâna crudelei Grazielle... Mitică mă duce până la sanie.”. Iar crudela Gratiella e neîndurătoare, Îi supune pe invitați la supliciul ascultării propriei opere, În lectura fermă, disciplinară
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mai ales la pacienții foarte tineri și reflectă o distrucție β-celulară severă. Autoanticorpii anti-GAD reprezintă o caracteristică majoră a formelor de DZ mediate imun, dar pot fi identificați și în alte boli autoimune (sindromul „omului de oțel” sau al „omului înțepenit”, boala Graves, poliendocrinopatii autoimune), ca și la 6-10% din pacienții clasificați ca având T2DM și 1-2% din populația generală (31). Autoanticorpii ICA și anti-GAD au o reactivitate mai mare la diagnosticul bolii, prevalența lor scăzând ulterior, pe măsură ce scade numărul celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
părăsească pe botul de deal pe cei morți! Iar la plecare, vreau să vă spun, ochii aceia disperați, acei bocanci care dădeau În cei rămași pe jos, și tot botul de deal, cum să vă spun, Împestrițat de cadavrele celor Înțepeniți! A fost o scenă care, din păcate, sunt nopți când am coșmaruri și mă trezesc cu o sudoare rece și văd această scenă și mă scol, iar noaptea aceea n-o mai pot dormi! Câte n-am mai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]