4,240 matches
-
ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest! Nu se poate! - Ba da. Am uitat s-o Înapoiez Înainte de plecare. Lucas și Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se la ei, cu chipul perfect impenetrabil. Marie reacționă prima. - Ai făcut Închisoare? - Treizeci și cinci de ani, trei luni și douăzeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
El zîmbi și Începu să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te, singura crimă pe care am comis-o vreodată am plătit-o vreme de treizeci și cinci de ani și mi-a ajuns. Cu un gest neașteptat, Îi Înapoie arma. - Poftim. Marie șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prea vagi pentru a putea exprima forța regăsirii. Crezuseră că se pierduseră pe veci, acum știau că nici unul din ei nu era Întreg fără celălalt. Lăsară poliția maritimă să se ocupe de recuperarea trupului dislocat al lui Stéphane și se Înapoiară cît mai repede să percheziționeze apartamentul acestuia. Încăperea pe care o ascundea oglinda era incredibil de bine echipată: ecrane video care acopereau situl de la Ty Kern și Împrejurimile - dînd la iveală faptul că În partea superioară a farului erau disimulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crispă și ieși fără să răspundă. Fiul lui Întoarse atunci cartea și Îi zîmbi larg lui Ryan, a cărui fotografie se afla pe spatele supracopertei. - Aveai dreptate, frățioare. E mult mai excitant să-i faci zile fripte moșului. Bătrînul se Înapoie În camera sa, neputîndu-se Împiedica s-o cerceteze cu ochii de parcă s-ar fi așteptat să vadă răsărind din trecut o nouă fantomă. Totul era pașnic și doar zgomotul familiar al vîntului tulbura liniștea. Încuie totuși ușa. Un oblon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta mai târziu. Acum prioritatea numărul unu e să ies de-aici. Când mă strecor pe ușa din capul scărilor și mă grăbesc spre camera unde mi-am lăsat hainele, petrecerea e în toi. Nu mă mai schimb. O să le înapoiez eu cumva vestimentația de chelneriță mai târziu... — Trish ? aud în ceafă glasul lui Jan. Tu ești ? Fuck. Fără prea mare tragere de inimă, mă întorc spre ea. Mă privește cu ochii scoși din orbite. Unde naiba ai fost ? — Păi... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
presă în fața reședinței familiei Geiger, la care voi spune cât de încântată sunt că mă întorc la Carter Spink. Mai mulți parteneri ai firmei îmi vor strânge mâna pentru fotografi și voi da câteva scurte interviuri. După care ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și făcut. - Am să‑ți Înapoiez banii. - Lasă asta! Mă Întrebam dacă nu cumva vreunul dintre musafiri Îi șterpelise o brichetă sau un bibelou și Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că n‑are rost să‑mi bat capul. Îmi vorbise de apetitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la nu știu câți ani dacă mai visa și ea un pom sau o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
seară. Am înțeles! Și-ți rămân îndatorat, Aurora. Lasă astea, dragă... Tu știi că nu servesc eu nici aperitive nici cadru festiv. Atunci rămâi cu prietenia mea. ─ E necesară și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe lângă ea, de milă. ─ Zenovio, hai că dumneata știi rostul. Vă descurcați, am încredere-n voi! Ministrul de externe, om subțire, nu tutuiește femeile de serviciu. Acum le dăruiește unul din zâmbetele sale de prima pagină din Național și se înapoiază în cabinet, la etajul întâi. Pe drum, băgă de seamă că treptele sunt roase, că balustrada de lemn, lustruită de uz, s-a cariat și ea pe ici pe colo. Orice om se naște original și moare o copie, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nevoie să citesc, a spus el. Pe vremea aceea toată lumea repeta întruna aceleași lucruri. — Totuși citește... așa ca un hatâr, l-am rugat eu. Prin urmare s-a apucat să citească și fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile. Număr de predare-ieșire. Analiza de recunoaștere la fiecare, nu e că vreau eu, sau vrei matale să înapoiem niște oase. E o restituire care o face partidul, părinte, nu că așa avem noi chef. Deci, cum ar deveni, istoria o face. O reparație istorică, dacă e să vorbim ca la carte. E un act care va scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la contribuții, că se mai înapoiază și demnitatea. Nu?! Și cum striga, la pâlnia aia, în balcon la Județeană: „Moarte comuniștilor! Ardeți carnetele de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la contribuții, că se mai înapoiază și demnitatea. Nu?! Și cum striga, la pâlnia aia, în balcon la Județeană: „Moarte comuniștilor! Ardeți carnetele de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat în stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la contribuții, că se mai înapoiază și demnitatea. Nu?! Și cum striga, la pâlnia aia, în balcon la Județeană: „Moarte comuniștilor! Ardeți carnetele de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat în stânga și-n dreapta la ai lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șefulețul acela de mânecă. Îi arătă scrisoarea. „Crezi că poți face ceva cu ea, că tot vorbeați voi de liste? Am primit-o adineauri. E originalul.“ Tinerelul luă hârtia, o parcurse nedumerit, o mai citi apoi o dată și i-o înapoie, șoptindu-i: „Și ce-i cu asta?“ „Vroiați liste, nu? Asta-i cea mai tare, nu crezi?“ Tânărul îi luă din nou hârtia și i-o arătă fetei din stânga lui. Aceea i-o arătă băiatului de lânga ea. Surâseră amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vroiați liste, nu? Asta-i cea mai tare, nu crezi?“ Tânărul îi luă din nou hârtia și i-o arătă fetei din stânga lui. Aceea i-o arătă băiatului de lânga ea. Surâseră amândoi, trecându-i scrisoarea șefulețului. Acela i-o înapoie, surâzând și el. „Maestre, șopti, nu avem ce face cu d-alde d-astea. Pe cine mai interesează? Sunt chestiile dumneavoastre, rezolvați-vă cum doriți. Dar noi nu mai umblăm cu așa ceva. E istoria voastră, trăiți-vi-o până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să merg la sigur. Și apoi, Janey se puse pe încercat toată gama, de la pâine prăjită cu susan și crevete vegetal până la file de gâscă vegetal. Probabil că avea de gând să pună capac cu friganele din banane. I-am înapoiat meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era a lui Violet. Și n-avea ce căuta o agrafă a lui Violet pe platforma de servicii. N-avea niciodată nevoie să ajungă acolo. M-am uitat de cealaltă parte a mesei, la Sophie, care mă văzuse când îi înapoiasem agrafa lui Violet și care înțelesese pe loc ce însemna acel lucru. Mă implora cu privirea. —Adică Violet... ? rosti MM cuvintele care erau în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lăsa îndoieli asupra poziției sale în favoarea lui Cáceres și împotriva partidului la putere. Îl ataca pe președintele Jaén cu cele mai dure expresii pe care le poate suporta hârtia tipărită și îl considera pe candidatul oficial, doctor Agustín Carrión, drept înapoiat mintal și vândut „trusturilor“ americane. Remarca, de asemenea, cu surle și trâmbițe, că Ramón Cáceres „câștigase deja“ alegerile care urmau să aibă loc abia peste un an. Whisky-ul era excelent, de contrabandă sau din import, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drum spre Amazonia, și soarele a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul imensei întinderi de coroane de copaci cenușii în lumina zorilor. Primele lui raze au rănit zăpezile vulcanului și culmea Muntelui Strălucitor, iar zăpada a înapoiat razele ca o oglindă, luminând pustietatea cu cea mai ciudată tonalitate pe care o văzuse vreodată. Cât de diferit putea fi totul! Un spectacol fabulos când ziua sosește în Natură; o tristă obligație când acea zi sosește în oraș. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Catolice. Pentru dumneavoastră, călugării, Lucrarea lui Dumnezeu s-a mărginit, aproape în exclusivitate, la făptura omenească. Ce vă gândiți să-i răspundeți, când vă va cere socoteală de lumea pe care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puternice decât majoritatea. Are prieteni influenți atât În Partidul Socialist, cât și În cel Creștin-Democrat, fără osebire, așa Încât este foarte bine protejat. Contele se ridică În picioare și se duse la dulăpior, se Întoarse și umplu amândouă paharele, apoi se Înapoie și puse sticla la loc În frapieră. Când se afla din nou așezat comod În fotoliu, continuă: — Signor Gamberetto e din sud, iar tatăl lui a fost, dacă mă ajută memoria, Îngrijitor Într-o școală publică. Prin urmare, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar nu voia s-o deschidă ca să afle. Era destul de rău că era roz. Se uită mai bine, dând lucrurile la o parte delicat cu vârful pantofului, dar nu mai era o altă umbrelă. Luă umbrela din dulap și se Înapoie la masă. Dacă făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]