3,138 matches
-
privește și îmi zice: Liniștește-te, tovarășă Jiang Ching. O să te descurci. Spune-mi doar cum te pot ajuta? Peste noapte, garnizoana 8341 a lui Mao, în frunte cu comandantul Dee, sosește la Studioul de Film din Beijing. Soldații sunt înarmați și se deplasează repede, în liniște. Nu răspund la saluturi. Muncitorii sunt scoși din dormitoare și escortați la cantină. Mă aflu aici ca să îndeplinesc ordinul Doamnei Mao Jiang Ching, zice comandantul Dee, un bărbat scund, dar robust, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își vor onora promisiunea făcută pe vremea când Mao trăia. I-am contactat, dar ei nu mă sună înapoi. Încep să simt greutatea cerului. Uitați de armată. Chun-qiao scrâșnește din dinți. Trebuie să ne bazăm pe propriile noastre forțe. Muncitorii înarmați din Shanghai? Da. Însă nu dispunem de timp. Cât durează să pregătim preluarea puterii? Îl apuc pe Chun-qiao de mâini. Trebuie să-i prindem pe „băieții din vechea gardă” înainte să ne prindă ei pe noi. Cel puțin câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se Înarmează cu linia de pe catedră. Nu ți-e teamă de linia Domnului, pentru un pol tu faci juxte din greacă veche, din latină pentru cei din anii mari, dar acum ai un lapsus, de aceea În drum spre catedră Îți repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
m-ar fi deranjat ar fi fost să citească cineva În sală! E vina mea dacă nu am reușit să-i captez atenția. Cu studenții mei, da, sunt mai puțin Îngăduitor, pentru că mi se pare inacceptabil ca orice imberb ignorant, Înarmat cu trei citate din Troțki și două din Marx, să vină să Îți ceară socoteală! Mi se pare inacceptabil și să o ții doar În glume ca să captezi amfiteatrul, cum fac unii dintre colegii mei! Și grevele lor, de ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vârstă rotundă, ai cărei ani e bine să nu-i mai numărăm. Sunt sigur că are să-mi răspundă! — ...Eu nu pot decât să-ți dau sfaturi, așa cum făcea bunicul meu cu mine... Dar tu ești cel ce trebuie să se Înarmeze cu putere ca să reziste amintirilor de acolo, care, din câte Înțeleg, mai toate sunt neplăcute. Nu ar fi fost deloc bine să ții În tine poveștile astea, ca să te Învenineze treptat, e bine, cel puțin, că ai ales să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rus hotărâse ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca la hram; mai degrabă: ca la pești, când se rup iazurile. Bărbații mai tineri, flăcăii, fetele băiețoase, de cum le văd, Își dau de știre și pornesc În goana-mare Într-acolo - cei mai mulți pe jos, dar unii și călare; alțiiân căruțe. Înarmați cu prăjini, căngi, funii de cățărat În copaci, ba chiar și fălci-de-rădașcă: ghearele de fier, cu dinți, folosite de telefoniștii reparatori, ca să urce pe stâlpi. Copiii n-au voie. Copiii rămân acasă. Copiii așteaptă. Uneori adorm, tot Întrebându-se ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce se reflecta pe suprafața albă, Gacel Sayah privea și el spre locul unde se aflau, la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta iritare a polițistului, care nu încetase să-l observe cu coada ochiului: — Ăsta a fost ministrul? îl întrebă. — Da. El era... Și ți-am spus să te cari! Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
haine, și, când orașul începu să se trezească, se afla în fața clădirii cenușii a ministerului. Nimeni nu acordă atenție aspectului său și nimeni nu-l privi ca pe cineva care umblă gol pe stradă, dar în curând observă prezența polițiștilor înarmați cu pistoale-mitralieră, ce păreau că ocupă posturi strategice, în vreme ce grăsanul cu uniforma transpirată era tot la postul lui, agitând brațele, dar se vedea că era mai nervos decât de obicei și că arunca priviri furișe în jurul său. „Mă caută, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și obrazul plin de sânge. În fața lui, străji Înarmate cu torțe deschid calea. În urmă-i vin agresorii, apoi alaiul de gură-cască. Omar nu-i vede, nu-i aude. Pentru el, străzile sunt pustii, pământul e lipsit de zgomote, ceru-i fără nori, iar Samarkandul rămâne acel loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un prilej să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se arate la față, vor căpăta aur și arme, și vor putea predica ziua În amiaza mare.” Într-adevăr, după atâția ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un radicalism extrem, se vor transforma Într-o comunitate de o exemplară toleranță. Într-adevăr, după ce le dăduse vestea cea bună oamenilor din Alamut și din Împrejurimi, Mântuitorul trimise emisari spre celelalte comunități ismailite din Asia și din Egipt, Înarmați cu documente semnate de mâna lui. Acestea le cereau tuturor să sărbătorească, de atunci Înainte, ziua Învierii, a cărei dată o dădeau după trei calendare diferite: cel al Hegirei Profetului, cel al lui Alexandru Macedon și cel al „bărbatului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
până astăzi, sursa noastră cea mai de preț pentru cunoașterea invaziilor mongole. El putu, așadar, să intre În locul misterios În care erau așezate, stivuite sau rulate zeci de mii de manuscrise; afară Îl așteptau un ofițer mongol și un soldat Înarmat cu o roabă. Ce putea cuprinde ea ar fi fost salvat, restul, lăsat pradă flăcărilor. Nu se punea problema citirii textelor, nici măcar pe aceea a inventarierii titlurilor. Sunnit fervent, Djuvayni Își spuse că Întâia sa datorie era aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
misiunea În forma cea mai legală cu putință. Principala proprietate aflată În discuție, situată nu departe de Palatul Atabak, Îi aparținea prințului care răspundea la numele de „Lumina Sultanatului”; americanul a trimis acolo, Împreună cu un detașament de jandarmerie, funcționari civili Înarmați cu mandate În bună regulă. Aceștia se găsiră față În față cu cazaci Însoțiți de ofițeri consulari ruși, care le-au interzis jandarmilor intrarea pe proprietate, amenințând cu folosirea forței dacă aceștia nu se retrăgeau cât mai grabnic. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ça ira, maria da fonte, imnul cartei, nu vei vedea nici o țară, banniera rossa, a portuguesa, god save the king, internaționala, deutschland über alles, chant du marais, as stars and stripes, soldații se Întoarseră la posturile de unde veniseră, și acolo, Înarmați până În dinți, așteptară hotărâți atacul și gloria. N-a fost să existe. Nici gloria, nici atacul. Prea puțin Înclinate spre cuceriri și cu atât mai puțin spre construirea de imperii, ceea ce respectivele țări pretindeau era numai și numai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
făcut cineva ca să aibă cu ce se lăuda cînd s-ar fi Întors printre amici. Tocmai ieșisem și o luam În susul străzii, cînd o mașină mare de la Seguridad opri În fața barului și opt oameni coborîrĂ din ea. Șase dintre ei, Înarmați cu niște automate, Își ocupară pozițiile, În fața ușii. Ceilalți doi, purtînd haine obișnuite, intrară. Un bărbat ceru să ne vadă actele și cînd i-am spus: „Străini“, ne spuse să mergem mai departe - nu-i nici o problemă. Mergînd În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să fie și mîine. SÎntem Înarmați atît de prost, Încît sîntem folosiți ca o unitate de artilerie blindată și vag mobilă. Și de Îndată ce rămÎi pe loc și acționezi ca o artilerie ușoară, fărĂ mobilitate Însă, Încep să te ia la țintă cu antitancul. Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care-l cauți. — Ai zis copii, spuse delegatul. Domnu’ John veni spre ei. Trebuia să facă asta. — Oare ce poartă Evans sub haină cînd Îl caută pe cel care i-a caftit băiatu’ de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar cafti și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
elimină podoabele din biserici, când un coleg Îl enervează, cazul lui Abélard, Îl atacă În stil McCarthy, iar dacă ar putea, l-ar trimite la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și hai...” „Nu ți-e simpatic”, observă Belbo. „Nu, nu pot să-l sufăr, dacă era după mine, sfârșea Într-unul din cercurile Infernului, nici vorbă să fi ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru el Însuși, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot soarele, chiar și obiectele cu care se Înarmaseră la Întâmplare și pe care le țineau mascate cu niște stegulețe Înfășurate pe pumn apăreau ca niște elemente din vreo recuzită, m-am gândit la Dufy și la subiectele lui vesele. Prin asociere, de la Dufy am trecut la Guillaume Dufay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]