2,060 matches
-
pe dinafară. El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin lumea sfântului ecoterorism? — Lasă tonul ăsta superior, Bob-o. El zâmbi. —Ai dreptate. Oricum, el și cu mine suntem acum în aceeași branșă, practic. Construim un viitor mai bun. Fiecare după posibilități. Ea își ridică privirea spre el, scârbită, încântată. Cele patru cvartale centrale pe care le vedea păreau cumva reînsuflețite. Poate Kearney chiar se trezea la viață, revenind la perioada de glorie din urmă cu o sută de ani, când locuitorii optimiști din Epoca de Aur făcuseră chiar lobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băiatul? O privire aruncată împăratului îl făcu să observe ochii acestuia ieșiți în afară, cu fața foarte încordată. Era momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De aceea, după ce își normaliza cât de cât respirația, își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
explică tânărul împărat, în seria de culori care apăreau de fiecare dată când cifra indiciile și puteai decide ce culoare va fi următoarea câștigătoare și ce direcție va câștiga. Gosseyn era isteț și după ce pierdu trei jocuri în fața unui câștigător încântat, își dădu seama cum putea să câștige al patrulea joc. După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cine i-a spus ei. - Atunci putem face presupunerea că toți cei care au fost în acea încăpere, au declarat că asta este cea ce s-a întâmplat? - Hei, asta vrei să spui că este o presupunere? zise cel mic încântat. Deci ai văzut cu ochii tăi. Așa că trebuie să presupunem că alți oameni, care au văzut-o cu ochii lor, îți spun adevărul? - În parte, da. Dar presupunerile care ar trebui să te intereseze sunt cele existente undeva. În adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său. Fața lui purta o expresie puțin încântată, iar ochi păreau îngrijorați. - Nu sunt hotărât, zise încet. Este o impresie personală, nesatisfacerea întregii mele forțe vitale. - Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe fața de masă. Apăreau în tablou dinspre latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repede dealul spre școală și trecu pe lîngă Marjory în holul de la intrare. O salută cu răceală, dar ea îl reținu, îi zîmbi și-i zise: — Unde-ai fost, Duncan? — Am dormit. — Vii la o cafea? Se simți ușurat și încîntat. Ea îi dădu mîna și merseră așa spre sala de mese. „E o lume interesantă“, își spuse el. CAPITOLUL 25. Despărțirea Luă Imperial Gazetteer of Scotland din 1875 din biblioteca tatălui său și citi: CANALUL MONKLAND, o cale artificială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre Unthank și cum putea să oprească autocisterna. în plus, dacă mașina se oprea pînă la urmă, el îfiind lîngă ușă) trebuia să coboare înaintea Rimei. Dar dacă șoferul pleca luînd-o cu el? Poate că ei i-ar plăcea. Părea încîntată. Lanark se întreba dacă nu cumva epuizarea fizică și graviditatea n-o înnebuniseră. Și el se simțea epuizat. Ultimul lui gînd limpede înainte de a adormi a fost că, orice s-ar întîmpla, nu trebuia să adoarmă. Se trezi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă dorești, hai să ne iubim puțin. El o privi uluit și-i spuse: Nu pot să mă cul cu tine după ce mă faci să mă simt mic și absurd. — Te-am făcut să te simți absurd? Mă bucur. Sînt încîntată. Tu mă faci să mă simt mică tot timpul. N-ai ținut niciodată seama de sentimentele mele, niciodată. Ne-ai tîrît aici, dintr-un loc absolut confortabil pentru că nu-ți plăcea mîncarea, și la ce-a servit? Mîncăm aceeași mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine, domnule Gosseyn ― spuse el, cu o nuanță de respect ― cred că n-ar fi tocmai prudent din partea noastră să continuăm antrenamentul. Asta nu pentru că n-aș avea încredere în tine... (râse)... eu am. Dar consider că dispui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Omul m-a privit din nou, mirat și bănuitor.) „Ouăle sunt de la găini, asta știe oricine, dar de la ele am brânză și lapte, am de toate... De-asta le strâng și eu buruieni, că le mănâncă grozav. Le place...“ Părea încântat. „Pe vară, le-am strâns o căpiță. A doua o dau gata până vin ele acasă...“ „Păi, unde sunt ?“ „La țap, unde să fie ? Le-am dus la țap, în altă comună, că acolo e și apă curată, de izvor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său. Fața lui purta o expresie puțin încântată, iar ochi păreau îngrijorați. - Nu sunt hotărât, zise încet. Este o impresie personală, nesatisfacerea întregii mele forțe vitale. - Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine, domnule Gosseyn ― spuse el, cu o nuanță de respect ― cred că n-ar fi tocmai prudent din partea noastră să continuăm antrenamentul. Asta nu pentru că n-aș avea încredere în tine... (râse)... eu am. Dar consider că dispui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai văzuse. Poate și fiindcă era vreme însorită și el cânta ușurel, ca la repetiție, la școală, „Steaua sus răsare, ca o taină mare, steaua strălucește și lumii vestește....“. Începuse și ea să murmure ceva, cu glas spart, tot mai încântată. Îi așternu să mănânce, avea și pâine, mâncă și el niște marmeladă cam veche, întărită, apoi se ocupă de foc, îi aminti să aibă grijă să nu se stingă, îi arătă lemnele pregătite, și-i dădu în mână niște gheme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fabrici și, bineînțeles, Centrul de informații sunt protejate împotriva amestecului din afară, spuse ea cu oarecare șovăială. Parcă ziceai ceva de cumpărarea unui costum? Dacă vrei, te ajut să ți-l alegi. Dar n-am decât două ore la dispoziție. Încântat, Cayle ținu ușa deschisă până ce ieși fata. Probabil că invitația avusese o semnificație personală. Oricare vor fi fost îndatoririle față de Arsenal, ele nu puteau să cuprindă și invitarea în apartamentul ei a obscurului Cayle Clark, chiar și pentru câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cunoscut ieri pe colonelul Medlon la bordul unei nave interplanetare și s-a oferit să mă angajeze fără nici un fel de condiții. Se simți mai bine după ce rosti aceste cuvinte. Îl văzu pe ofițer destinzându-se și pe femeie zâmbind încântată. - Ei, colonele, mă bucur când aud asemenea lucruri, îi zise ea. Și, întrucât reprezintă un răspuns satisfăcător la problema pe care voiam s-o discut cu dumneata, te felicit. Asta e tot. Un declic goli teleecranul. Colonelul Medlon se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau mult. Așadar, nicio șansă ca el s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau seama de ce am fost convinsă că o cunoașteți. Am o garsonieră pe Strada Toamnei 16-B. Acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Miga. Avem oaspeți... Hm, puțini de tot. ― Poate vreți să-l chemați. Un domn slab, mai în vârstă. Făcu cu ochiul: A uitat ceva la mine. Profesorul se răsuci spre Scarlat care înclină capul. ― Pe dumneavoastră vă caut! exclamă încîntat șoferul. N-ați pierdut nimic? ― Portmoneul. Probabil că atunci când am plătit... ― Exact. Noroc că a băgat de seamă clientul următor. Un tip pe care l-am luat de la Armenească. Am vrut să mă întorc imediat, dar după aia am avut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi că fotografia a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abia 5. Melania Lupu îi aruncă o privire ascuțită. Se interesă melodios, picată din lună: ― Ai de gând să renovezi, Florence? ― S-a stricat somiera. Acum... Ridică obosită din umeri. ― Ar trebui să contramandezi. ― Cum? N-are telefon. Dascălu behăi încîntat: ― Mai pică unul în plasă! Să vezi drăcie că nu încăpem în avion. Melania Lupu își flutură pleoapele: "Bine că și-a adus aminte de tapițer. Se vor hotărî în sfârșit s-o șteargă". Își întrerupse gândul atentă la inginer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]