1,492 matches
-
spre Vesontio și, ceva mai înainte, câțiva negustori sosiți de la miazănoapte mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o încercuiască, gepizii pot să ajungă la Noviodunum și, de acolo, la trecătorile din Alpi. Dacă le blochează, Etius nu va putea să le vină în ajutor și Italia însăși va fi amenințată. — Așa e. Trebuie să-i oprim cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai puternică din toată armata și a știut deja să țină piept hunilor, de aceea ar trebui să reușească să-i împiedice să ne înconjoare. Dacă, după aceea, Atila va ataca în centru, așa cum cred, o să avem posibilitatea să-l încercuim noi și să ne închidem rândurile spre tabăra lui. în orice caz, acesta va fi obiectivul nostru în bătăile; patrulele au raportat că suntem mai numeroși decât ei chiar, dacă nu cu mult, și, dacă e așa, trebuie să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se potrivea, desigur, cu tactica obișnuită pe care o adaptau războinicii hiung-nu, însă condițiile luptei - romanii, bine instalați pe înălțimile colinei și cele două armate gotice ce încă luptau cu furie pe latura din stânga - nu le dădeau posibilitatea să-i încercuiască. întrucât înaintarea în șaua calului se dovedea aproape imposibilă, mulți războinici inimoși își abandonară animalele și, provocând pierderi în rândurile dușmanilor, se aruncau înainte cu săbii, buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare riscul. Trimite pe cineva. Toraman, care nu-l putuse auzi, apăru lângă ei și anunță, la rândul său, pradă agitației, că ostrogoții fugeau. — Du-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber, și anunță-l că riscă să fie încercuit. Spune-i că trupele noastre o să-l acopere. Prompt, tânărul războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când Balamber întindea mâna către lemnul stindardului. — Dă-l încoace! îi ordonă lui Mandzuk și, văzându-l că șovăie, i-l smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o bocceluță în mâini, erau mânați spre nord. Linia frontului care s-a mișcat în acea zonă foarte repede, i-a găsit undeva în nord-vestul Ucrainei la peste 300 Km. de Storojineț. Armata sovietică, aflată în vestul Ucrainei, a fost încercuită de blindatele armatei germane. Aceasta a fost șansa mamei mele și a celorlalte femei să scape de o deportare sigură sau poate chiar de moarte. Ofițerul care conducea escorta a hotărât, în cele din urmă, să le de-a drumul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
acum mă disprețuiești. Am trăit momente care atestă totuși că așa stau lucrurile. -Eu sunt politicoasă iar dumneata ești vanitos, iată explicația. -Sigrid, nu te recunosc. -Dar eu! -Bine. N-o să ne certăm când trebuie să acționăm. Niște gorile ne încercuiesc cu adevărat de alaltăieri. Ce propui? -E problema dumitale. Eu una, nu risc nimic. -Crezi asta? Scrisoarea este semnată Georges Sheneve? -Îl cunoști? -Este bărbatul pe care l-a sunat Olaf în clipa în care a murit la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și galbenul pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit gardul, zise Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
metroului. Deasupra, un tren bubuia peste pod cu un zgomot care cuprindea Întreaga piață. Era tare, dar nu era destul ca să deranjeze funinginea venind de la imensele coșuri ale fabricilor din Tempelhof și Neuköln, care se depunea pe zidurile clădirilor ce Încercuiau piața, clădiri care văzuseră și vremuri mai bune. Mergând spre vest În Schöneberg, cartierul celor din partea de jos a clasei mijlocii, am găsit un bloc de cinci etaje pe Nollendorfstrasse, unde locuia Marlene Sahm, și am urcat la etajul patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374, aflată În triunghiul dintre străzile Sapienței, Brutus și Poliției, strada Rinocerului, imobilul 274, aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374, aflată În triunghiul dintre străzile Sapienței, Brutus și Poliției, strada Rinocerului, imobilul 274, aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea sa căpăta inflexiuni muzicale declamând, din nou și din nou, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el o va încuraja și o va zori să acționeze. Și ea va fi soldatul lui și se va angaja în bătălii din cauza simplei frici. Se va ține de lista lui scrisă de mână. Numele pe care el le-a încercuit. TOP SECRET. NUMAI PENTRU OCHII TOVARĂȘEI JIANG CHING. O sută cinci membri din congres și nouăzeci de reprezentanți regionali. * În anii ’50, Kang Sheng este mentorul meu. Suntem, unul pentru altul, bastonul cu care ne ridicăm de jos, mergem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sub prima tufă1. O nebunie. Ce urmează? Senatori în copaci? Îi cer să numere înapoi de la o sută din trei în trei. Să fie asta o aptitudine deosebit de utilă, îți vine să te întrebi. Îi dau tone de teste - să încercuiască niște chestii, să le taie și tot așa. Chiar și la astea îi dau țeapă, fac literele prea mici sau îi dau zece secunde ca să facă o treabă de jumătate de oră. Le spune că-i place viața lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște teste, mai întâi? Zic da cu toată gura. Mark părea dornic să se joace. Testele erau cronometrate. Weber îl puse pe Mark să taie linii împrăștiate pe o foaie de hârtie. Îi arătă un desen și-l puse să încercuiască toate obiectele care începeau cu litera „A“ pe care le identifica. Nu pot să încercuiesc toată chestia și să zic că e o „aberație“? Weber îi ceru să traseze niște rute pe o hartă cu străzi, după niște indicații simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Testele erau cronometrate. Weber îl puse pe Mark să taie linii împrăștiate pe o foaie de hârtie. Îi arătă un desen și-l puse să încercuiască toate obiectele care începeau cu litera „A“ pe care le identifica. Nu pot să încercuiesc toată chestia și să zic că e o „aberație“? Weber îi ceru să traseze niște rute pe o hartă cu străzi, după niște indicații simple. Îi ceru să numească toate animalele cu două picioare care-i veneau în minte. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor. Mark privi prin zidul de apă care-i încercuia, iar veselia îi pieri. —Destin, asta zici? Cinci centimetri mai la stânga și viața ta e a altuia. Stătea și ea acolo, pur și simplu, și câștiga o pâine, când bang! - partenera ta pe viață. Aș zice că cineva a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai firesc. Weber ar fi gata să distrugă fiecare exemplar al fiecărui cuvânt care-i poartă semnătura, dacă i s-ar da în schimb șansa de a mai spune o dată povestea lui Warren, acum, că știe despre ce vorbește. E încercuit. Până și cabina închisă ermetic din jurul lui s-a infectat de viață. Totul e însuflețit, verde și invadator. Zeci de milioane de specii clocotesc în jurul lui, dintre care puține sunt vizibile și încă și mai puține au nume, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Chiar dacă ar fi trimis carele cu bucatele arvunite, bătălia totuna ar fi fost pierdută, așadar Constandinul Stancăi stă și așteaptă la Albești, după cum îi este felul... Aflase și de complot. Și când bătălia este pierdută și țarul și Cantemir zac încercuiți de ieniceri, ce face Constandinul Stancăi? Trimite împărătesei arvuna pe care o primise pentru hrana rușilor. Marelui vizir i-a spus că așa era cinstit. Mai trimite și un om, asta este, - pe cine l-a trimis? Un om priceput
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o băutură alcoolică de casă făcută de el cu chimion și zahăr ars. Apoi a început să povestească. Eu nu eram decât ochi și urechi. - În 1944 aveam douăzeci și patru de ani. Eram pe front, la Cotul Donului, unde ne-au încercuit și am căzut prozonier. Avea numai douăzeci și patru de ani! Eu la acești ani eram poate cu vreo fată la un film sau învățam pentru vreun examen în sesiune. În orice caz, eram fericit pentru că în țară era pace și liniște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe care acum nu o mai recunoștea. În sala lui de așteptare găseam la fiecare vizită aceleași reviste Highlights ferfenițite. ― Puteți găsi obiectele ascunse? Întreba jocul dinăuntru. Și acolo, În castanul răsfirat, se vedeau cuțitul, cățelul, peștele, bătrâna, sfeșnicul - toate Încercuite de propria mea mână În timp ce tremuram de la durerea din ureche, cu mulți, mulți ani În urmă. Mama mea evita și aspectele trupești. Nu vorbea niciodată deschis despre sex. Nu se dezbrăca niciodată de față cu mine. Îi displăceau glumele porcoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]