1,776 matches
-
că făceam parte din acest grup artistic. Bineînțeles că atât eu, cât și Țuți aveam motivele noastre să participăm pentru că acolo cântau două făpturi: frumoasa Elena și... afona Olga, care, nu știu cum, era la vocea a doua. După ce corul s-a închegat și avea acum un repertoriu bunișor, într-o zi, profesorul nostru ne-a spus că trebuie să mergem în Piața Unirii, în mansarda hotelului „Traian”, să cântăm pentru radiodifuziune. Hei, atunci mândria noastră n-a fost mică. Am cântat noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
denivelări de tot felul, cu mlaștini, râuri unde intrai până în gât, cum a fost Colentina în iarna anului 195758 și multe altele de care-mi este greu să-mi amintesc acum. În acele momente triste din viața noastră s-a închegat marea prietenie dintre mine și Rică, frați pe viață. Pe 9 octombrie 1959, când Rică s-a lăsat la vatră, m-a așteptat o zi în București, pentru că eu am ieșit pe poarta regimentului pentru ultima oară pe 10. Atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
3 LECȚII ÎN CARE SUNT REDATE FRUMUSEȚILE ȘI BOGĂȚIILE PATRIEI « Aici În Întăriturile acestea, zidite de Dumnezeu, au stat adăpostiți aproape o mie de strămoșii noștri când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaiele de barbari... Î n munții aceștia s-au Închegat tăria și unitatea neamului românesc", Al. Vlahuță"În munții noștri". România se numără printre puținele popoare care au cunoscut o neîntreruptă locuire Între hotarele ei. Se constată că În limitele aceluiași teritoriu a avut loc un proces complex, În cursul
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
cel al textului. Evenimentele pot fi în dezacord unele cu altele, în așa măsură încît nici o fabulă nu poate fi "recunoscută" ca îndeajuns de "logică" pentru a însemna ceva în cursul acțiunii. În momentul ulterior al reamintirii, subiectul nu poate închega o povestire din ele. Cele două momente nu reușesc să furnizeze un cadru pentru un act de focalizare semnificativ. La nivelul textului, chiar dacă amintirile s-au închegat datorită unei bune terapii sau a altor forme de ajutor a ajuns să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
însemna ceva în cursul acțiunii. În momentul ulterior al reamintirii, subiectul nu poate închega o povestire din ele. Cele două momente nu reușesc să furnizeze un cadru pentru un act de focalizare semnificativ. La nivelul textului, chiar dacă amintirile s-au închegat datorită unei bune terapii sau a altor forme de ajutor a ajuns să se cristalizeze o povestire -, subiectului îi "lipsesc cuvintele". Memoria este, de asemenea, articulația dintre timp și spațiu. Cu precădere în povestirile care au ca spațiu de desfășurare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
când țara numai era aprodă și vasală sub suzeran ungar. Dintotdeauna ungarii ne-au râvnit teritoriile, încercând să ne umilească și supună. Roman încheie tratate de prietenie cu basarabii și polonii, alungând ungarii, dă raite și prin Ardeal. Reușește să închege alianțe cu tătarii și ungarii. Trimite corăbii pe Istru și pe mare, trimițând solii de pace. Își întărește oastea și lărgește hotarele până la Nistru. La Ceremuș voievodul avea conac mare, unde îi plăcea să petreacă și ținea adesea divan. Coconii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
umeri. Văzuse multe în viață, și, dacă va fi nevoie, își va zdrobi adversarul. Din patul lui putea să-l vadă cum stă întins pe spate, tot nemișcat, cu ochii închiși sub lumina violentă. Când Daru stinse becul, întunericul se închegă parcă dintr-o dată. Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
d'Arrast, rămase nemișcat, cu fața întoarsă către el, dar fără să pară a-l recunoaște. O sudoare uleioasă și murdară îi acoperea obrazul cenușiu, prin barbă i se scurgeau șuvițe de salivă, o spumă neagră și uscată i se închegase pe buze. Încercă să zâmbească, dar, sub greutatea care-l țintuia locului, se vedea bine cum tremură din tot trupul. Numai în dreptul umerilor mușchii îi înțepeniseră într-un fel de spasm. Fratele, care-l recunoscuse pe d'Arrast, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dracului toate ideile... Noi trebuie să așteptăm, Apostole! Lozinca noastră să fie: rezerva... ― Rezerva înseamnă pasivitate și pasivitatea e mai rea ca moartea... ― Pasivitatea păstrează intacte speranțele, pe când activitatea acum e egală cu nimicirea. Apostol tăcu. În sufletul lui se închegase convingerea că nu trebuie să plece. Dar nu apucă să spună nimic lui Domșa, căci se pomeniră cu Marta, care tocmai se întorcea de la o prietenă. Avocatul, ca de obicei, îi lăsă singuri... ― Toată lumea pleacă la război, zise Marta. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorba despre Parva, despre cei de-acasă... Petre oftă și umplu adăpostul cu fel de fel de amintiri, care îi înduioșau deopotrivă. Apostol simțea din ce în ce cum îi crește inima, cum îi bate năvalnic și cum bătăile se încheagă într-un cântec de biruință. O dragoste mare îi înfiora sufletul. Se uita la Petre mișcat, având impresia că într-însul s-a întruchipat toată Parva, toți cei ce vorbesc românește. Îi venea să-l îmbrățișeze și să se arunce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Deodată Apostol Bologa se opri în fața lui, cu obrajii albi, cu ochii stinși, încît căpitanul amuți. ― Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul cu o voce arzătoare. Asta ar fi o... o... o... Pereții de bârne ai adăpostului închegară sforțările lui de a găsi cuvântul într-un vuiet prelung, încît Klapka îl apucă de braț, vrând să-l facă să vorbească mai încet. Și Apostol, ca și cum ar fi înțeles, se încurcă, plecă fruntea și sfârși murmurînd: ― O... o crimă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de sfâșietoare, că în fiece clipă amenințau să-i istovească toate izvoarele voinței. Simțea iarăși cum aleargă pe dunga prăpastiei și ispita prăbușirii îl pândea și-l învăluia într-un nour de ceață în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre. De aceea trebuie să se grăbească, trebuie! Pe la mijlocul drumului își aduse aminte că a venit să recunoască frontul, să-și aleagă calea și, iată, a pierdut vremea degeaba. Un moment se gândi să se întoarcă înapoi, apoi își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul gurii îi era uscat iască. Simțea că "trebuie", mii de gânduri îi furnicau în minte, dar toate se îngrămădeau și se spărgeau, încît nu putea închega nici o "explicație". Sub vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pastramă și strânge paharul Între degete. Ăia de la pedele s-au retras din sală când cu moțiunea de cenzură, se cred pe tarlaua lor, au căpătat curaj. Ceilați, opozabilii, se mănâncă Între ei, se sfâșie, nu se coalizează, nu se Încheagă, ca să zic așa, Își dau la gioale și strigă că Băselu’ este pericolul suprem. O fi, că și eu așa gândesc, da fără coaliție se cheamă că nu avem nici opoziție. Și fără opoziție iese Băselu’ din nou, mai stă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
înfoiate îi oferă Roze de purpur, crinii de argint; Din când în când cu mîna-i argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur; Colo un nor se-nnalță, sfânt și sur, Se-ncheagă, se formează - -ncremenește Devine-un templu grec și plin de umbra Columnelor ce-l înconjor - și prin colume Trece-argintoasă cîte-o rază-a lunei, Ea drumul ia spre-acel castel. Diadema-i De diamante-n stele contopite Brilează-n noapte - tăriile negre A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle cu mii de tablouri. {EminescuOpIV 102} Lumina-i de-argint În nouri s-a frânt Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele albe de neguri de-argint Și creții de roze purpure, Și părul pe frunte cu stele e prins, Ca îngerii albe și pure - Prin gene de nor, Ca visuri strecor, Ducând înstelata lor viață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și azi în a lor post; Ca o umbră Asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive?, el ridică mîna-i lungă, Unde este? nu știu - zice -, mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când privește câte una, aruncând Flori de neauă peste ape ce alerg fulgerătoare, Raze albe peste lumea văilor celor în floare, Dungi de-argint în verzii codri, duioșie pe pământ. Dar un nor pe ceruri negru se înnalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-l înconjură-nprejur; Prin columnele-i mărețe trece cîte-o rază mată, A lui cupolă boltită e cu-argint înconjurată, Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri se-ntîmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă Poftite chipuri albe - femei cu firea dragă. Nu fluerați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În orice ființă este, deși nu știi, ascete. Nu poți să ștergi viața cu-al gândului burete... Renegă-a ta viață, disprețuește-o-n piept... Din raze se încheagă și-ți vine înderept. Renunți la fericire? - dar ea-i un vecinic vis. De fuge ziua - vine când ochii ți-ai închis. 515Oricît te scuturi, oame, nu-ți poți ieși din piele Căci te fac jucăria sburdălniciei mele. Acopere tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea din sicriuri, din groapă, din caverne Povestea liniștită a morții cei eterne... Nu vezi că de și chipu-mi arat-a fi de gheață Un vis al meu căldura-i, lumina și viața? V-am înșelat, nemernici, v-am închegat în vreme, {EminescuOpIV 502} V-am aruncat în viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nevastă, dar mult mai ieftin. Englezii se minunează că românii fac sex și când nu sunt beți. Iubirea poate face din orice Figaro un Romeo. Marile iubiri sacralizează sublimul. Iubirea ar putea să mai fie încă gălbenușul de ou care încheagă aluatul. Iubirea ar fi putut fi Marea Stea Fixă a existenței noastre. Ne-am separat cu totul. Pentru că vrem ca această căsnicie să dureze. Când iubesc, toți oamenii sunt frumoși. În iubire, pot fi înfrângeri mai sfâșietoare decât cele de pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
m-au întocmit în întregime... și Tu să mă nimicești! 9. Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărînă? 10. Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brînză? 11. M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și vine; 12. mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta. 13. Iată totuși ce ascundeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]