2,843 matches
-
a se Întoarce schimbat, eliberat de poverile existenței anterioare și transfigurat, adică pregătit să accepte și să ducă mai departe dificultățile vieții - pe care acum le Înțelege și le semnifică altfel. Într-o vale a Cașmirului se află o peșteră Închinată lui Shiva: peștera Amarnath, pe coastele munților Himalaya, la 3.880 de metri altitudine. Procesiunea care ajunge aici are loc În fiecare an, În luna sravana (iulie-august), pe durata lunii pline. Mii de pelerini vin aici pentru a i se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pelerinajele de la Stonehenge, Tara și Avebury (Anglia), Broceliande (Franța), munții Pădurea Neagră și Hertz (Germania) sau muntele Shasta ori The Navajo Prophecy Rock (SUA). Pelerinajele moderne, laice, autentice au cel mai adesea ca scop comemorarea: ele se Îndreaptă spre monumente Închinate unor personaje sau evenimente percepute ca eroice sau de referință. Locurile sacre pe care le vizează se definesc prin: „asocierea patriei și a lui Dumnezeu, comemorarea eroilor (legendari sau reali) și a martirilor, atribuirea unor semnificații patriotice pentru cadrul natural
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt prezentate simultan pe Întreg teritoriul unei națiuni, astfel Încât uniformizarea ceremonială subliniază unitatea politică. În plus, anumite gesturi cu valoare simbolică sunt Îndeplinite În zone considerate drept „centre” ale imaginarului național (un palat regal, un arc de triumf, un monument Închinat eroilor neamului etc.), iar ocuparea lor de către actorii Puterii le conferă acestora legitimitate politică. Studiind sistemul ceremonial regal englez, Heyden identifică două clase principale de manifestări ceremoniale: cele majore, bazate pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Premiul „C. S. Anderco” la „Frontiera Poesis” (Satu Mare), pentru întreaga sa creație poetică. Debutează în 1970, în volumul colectiv Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan, culegere de versuri apărută la Reșița. Volumul de poezie Neliniștea purpurei (1979) este un imn închinat țării și oamenilor, pământului ei, cinstind „mâna roditoare-a țăranului/ preacurată de atâta țărână” (Greu încărcat de lumină). Pe fond de peisaj străvechi, se intonează o poezie de o senzualitate gravă, între neprihănit și solemn, născută din neliniștile iubirii prevestitoare
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă numeroasă și, fără a ține seamă de vârstă sau sex, au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți cei pe care i-au putut găsi, au dat foc bisericilor și locurilor închinate numelui lui Dumnezeu, spurcându-se prin ucideri de oameni și alte blestemății de-ale lor, lăudându-se că vor supune jugului lor pe toți și mai ales pe creștini" (DIR C, sec. XI, XII și XIII, vol. I, p. 323
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tiktin și cea care, după mărturiile apropiaților, alesese Berlinul ca loc de refugiu și însingurare mândră, și nu Parisul, cum ar fi dorit el. Debutul publicistic al lui C. s-a produs în 1944, în ziarul „Ecoul”, cu un medalion închinat lui Vachel Lindsay. Până în 1948 a mai colaborat la „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, iar în deceniile următoare la toate revistele la care a activat ca redactor și la aproape toate publicațiile importante ale vremii. Cinefil împătimit, bun cunoscător al
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași, 1899; Naționalitatea în artă, București
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
aproape în întregime dedicat lui Dimitrie Cantemir, prin colaborările semnate de Amita Bhose, Dragoș Moldovanu, Mihai Moraru, Edgar Papu, Adrian Pârvulescu, Stela Toma, Paul Miron; numărul 5/1979-1980 conține studii sub genericul Hommage au professeur Coseriu. Numărul 7/1988 este închinat Bibliei de la București (1688) și conține date interesante despre destinul acestei opere și locul ei în literatura și cultura română, iar numărul 8/1991 îl omagiază pe Eminescu. Mai colaborează Eugen Coșeriu, Al. Duțu, Virgil Cândea, Ștefan Ștefănescu, Al. Zub
DACOROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286651_a_287980]
-
de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales domn și în Țara Românească, Bolintineanu elogiază evenimentul (O pagină frumoasă în istoria țării). Publicația a susținut pe domnitor în toate reformele întreprinse (reorganizarea armatei, secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, împroprietărirea țăranilor), prin paginile lui I. Ghica (Reflecții politice), Cezar Bolliac (Unitatea României), Radu Ionescu (Unirea, o eră de progres) și reluând studiul lui N. Bălcescu, Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri. Poezia publicată
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Perpessicius vorbește despre Actualitatea lui Eminescu, în numerele 2231 și 2232 din 1931 G. Călinescu este prezent cu studiul Eminesciene. Începând cu numărul 887 din 1927, Mihail Sebastian face numeroase Considerații asupra romanului modern. Numărul 3158 din 1938 conține articole închinate sărbătoririi unui veac de la nașterea lui B.P. Hasdeu, datorate lui Perpessicius, Mircea Eliade, Lucian Predescu, iar numărul 2724 din 1932 comemorează zece ani de la moartea lui Marcel Proust, prin articole de Camil Petrescu (Destinul lui Proust), Mihail Sebastian (Creatorul de
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează activitatea artistică și politică a lui V. Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspirația. Ziaristă și polemistă de talent, una dintre inițiatoarele mișcării feministe autohtone, militantă unionistă, C. avea vocația deschizătorilor de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
Gr. G. Tocilescu, P. Ispirescu, I. Procopovici (doine din Bucovina) și P. Olteanu (doine din Hațeg). Se republică balade din colecția lui At. M. Marienescu, C. D. Aricescu semnează o încercare biografică dedicată lui Iancu Jianu, însoțită de literatură populară închinată celebrului haiduc, și, tot el, un Cântec poporan despre Eliad; anecdote și satire „colportează” Petre Ispirescu și S. Fl. Marian. Numeroase studii de folclor și de etnografie, precum și recenzii despre colecțiile de literatură populară (colecția lui N. A. Caranfil, apărută la
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
se observă poziția față de evenimentele povestite. Cronicarul nu știe să-și ascundă antipatiile; în această privință este semnificativă nararea isprăvilor și a pățaniilor vornicului Iordache Ruset, vrăjmașul lui C. și al familiei sale. În partea a doua a cronicii, cea închinată lui Dimitrie Cantemir, tonul devine mai binevoitor, deși în Divan C. nu îl simpatizează pe noul domn și nu este de acord cu politica de apropiere de ruși promovată de acesta. Cronicarul are viziunea sintetică a nuvelistului. El știe să
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
vocabularul de bază), secționat în substantive și verbe. Historya polskimi rytmami o Woloskiey Ziemi i Moldawskiey [Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească], sub titlul prescurtat Poema polonă, a fost scrisă în 1684, în timpul exilului în Polonia și închinată regelui Jan Sobieski. Poate fi citită astăzi în traducerea liberă, integrală, a lui P.P. Panaitescu. „Muza sarmată” e invocată retoric, spre a scuza imperfecțiunea formei în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
unor zone ca Suceava, Vrancea, Galați, Bacău, Neamț, Vaslui. Demersul este minuțios, astfel că tipurile și subtipurile știute din catalogul epicii populare versificate apar aici în funcție de modul reprezentării lor în Moldova. Un util examen, cu numeroase observații personale, conține capitolul închinat morfologiei baladei, iar capitolul de etnomuzicologie semnat de Viorel Bârleanu și Florin Bucescu dă o notă de modernitate cercetării. Aceleași calități are și culegerea Descântece din Moldova (1982). B. s-a arătat interesată de riturile de trecere, în dublă ipostază
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
privință. Totemism românesc este, în cea mai mare parte, o exegeză a unor ritualuri, rituri, obiceiuri și sărbători populare, totemul dobândind în concepția autoarei o accepțiune etnologică. Titlul cărții trebuie înțeles deci în accepțiunea lui metaforică, studiul fiind de fapt închinat strămoșilor și cultului lor, definindu-se astfel ca unul de istoria culturii. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Fețele destinului. Incursiune în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași, 1999; Totemism românesc. Structuri mitice
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
pelerinaje: unul la catedrala Notre-Dame, la Notre-Dame des Victoires din Paris și ultimul la Cotgnac în Provence. Ne permitem să punctam faptul că regiunea Cotgnac era unul dintre locurile de pelerinaj ale druizilor. În pagânism era un loc dedicat ritualurilor închinate fertilității, continuând simbolistică fertilității și în creștinismul timpuriu, insă vechile ritualuri păgâne au căpătat o nouă față, si astfel Cotgnac a devenit un lăcaș dedicat Fecioarei Maria. Miracolul s-a produs, iar în februarie 1638 regina era deja însărcinată. Fratele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fost cenzurată de profesorul Ieremia Cacavelas, sub îndrumarea căruia încă se afla. Cartea are două introduceri compuse în stilul alegorizant al barocului oriental; prima, de închinare protocolară față de domnitorul de atunci, Antioh Cantemir, fratele autorului, iar cea de-a doua închinată cititorului, o ceremonioasă invitație la lectura cu profit moral. Stilul, metaforizant, mizează pe simboluri. Cartea e „floare”, iar autorul, „grădinar”. A treia prefață este semnată de Cacavelas, care elogiază mintea strălucită a elevului său și avansează ideea invidiei ce poate
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
umanismului românesc, specific, cristalizat la confluența culturii vechi greco-latine cu gândirea religioasă creștină. Între 1700 și 1704, la Constantinopol fiind, C. scrie mai ales în limba latină. Câștigat de opera empiristului, dar și misticului Van Helmont, el compune o laudă închinată acestuia - Ioannis Baptistae Van Helmont - Physices universalis doctrina, urmată de traducerea unui capitol din opera de interpretare a naturii publicată de învățatul flamand. Tot în latină mai redactează o carte de filosofie a cunoașterii (prin revelație), de alură medievală, despre
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
s-a auzit în Istanbul un „cântec al dervișului”, care, prin tradiție, îi era atribuit. Folosindu-se de semnele alfabetului arab, C. a inventat un sistem de notare a muzicii turcești și a scris, în limba turcă, o „carte mică”, închinată noului sultan, Ahmed III, Tarifu ilmil musiki ala vêgni maksus [Explicarea muzicii teoretice pe scurt]. În 1704-1705, încheie romanul alegoric autobiografic Istoria ieroglifică, un pamflet care, alături de Divanul, legitimează locul deosebit ocupat de C. în istoria literaturii române. Cunoscută în
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
astfel încât să servească informării asupra specificului vieții turcilor, a fost Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane. Este, după Divanul..., cea de-a doua scriere a lui C. tipărită antum, de astă dată la Sankt Petersburg, în 1722, în limba rusă și închinată lui Petru I, cel care încuraja „științele liberale și artele”. Cunoașterea Coranului a înlesnit autorului înțelegerea și explicarea mentalității mahomedane, a religiei, ritualurilor și moravurilor controlate de autoritatea Cărții sfinte. Această carte de imagologie procură și astăzi plăceri de lectură
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, În frunte cu Ștefăniță, s-a ascuns la pândă Într-o pădurice. Cealaltă, În frunte cu Mitruț, s-a ascuns după un deal, pe unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de dincolo. Rog pe Dumnezeu să te ție sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc. Mintea, brațele, sângele nostru și al acestor copii sunt de acuma Închinate neamului român, patriei române, domnului român, Măriei tale ! La aceste vorbe, toată lumea s-a ridicat În picioare, și vodă asemenea; nimeni nu mai putea sta jos - prea se ridicaseră sufletele. După ce și-a scos focul de la inimă, dascălul a luat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]