2,188 matches
-
mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de noapte de la uriașul depozit de alături, din care, odată, făcuse parte și garsoniera meu, jura că pisica lui, Shirley Grăsana, mai stârpea din porumbei, dar știam amândoi că astea nu erau decât Închipuiri de om bătrân. Porumbeii londonezi se Încrucișaseră cu populația de șobolani, rezultând astfel creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl cu o singură bătaie disprețuitoare de aripi. Iar Bob nu punea otravă, dar nu din cine știe ce scrupule pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în apă, ne-am istorisit mai întâi povești de groază, după aceea întâmplări cu extratereștri. Dar, pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii ni se păreau tot mai puțin importanți, în schimb ne interesau tot mai mult sânii. Ei luau dimensiuni gigantice în închipuirea noastră. Apoi am schimbat subiectul și am discutat pe larg despre corpul femeii, așa cum auziserăm de la alții. Dorin era avantajat de faptul că avea un frate mai mare. Acela știa totul în amănunt. Discuția ne făcea atâta plăcere, încât curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În tot cazul, a fost de ajuns pentru ca majoritatea călătorilor să părăsească în grabă compartimentul. Îl ascultam cum își înjura nevasta și, crede-mă, deși știusem dintotdeauna că limba noastră e destul de bogată în înjurături, ce auzeam acum întrecea orice închipuire. Striga în gura mare că soția lui îl înșeală, primise el un telefon anonim. Și în noaptea dinainte nici nu fusese acasă, el lăsase telefonul să sune mult timp, ca să nu poată spune ea că dormise adânc. Eu am înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se pierdea în zare, eram din ce în ce mai puțin sigur că acele lucruri se întâmplaser\ cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar când le consideram un joc al închipuirii, chiar începeau să mi se pară astfel. Totuși, îmi erau prea clare în minte și prea detaliate ca să le consider pură închipuire, dar și prea frumoase ca să le pot considera adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar când le consideram un joc al închipuirii, chiar începeau să mi se pară astfel. Totuși, îmi erau prea clare în minte și prea detaliate ca să le consider pură închipuire, dar și prea frumoase ca să le pot considera adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori s-a trezit [i a început s\ tu[easc\, ceea ce m-a readus cu picioarele pe pământ. I-am ținut un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pierzând flori din buchetul pe care mi-l pregătise mama să-l dau educatoarei, fiindcă tot îl fluturam jucându-mă. Mergi frumos, Teofana, mă dojenea mama. Când am ajuns, intrând în curte, m-am uitat în jur după grădina din închipuirea mea. — Și nu era, zâmbește Cezar. — Nu era. Mi-am zis că poate să fie în dosul clădirii spre care m-am îndreptat cu mama. Am urcat scările și am ajuns într-o sală cu măsuțe, scăunele, în care deja
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Așezându-se pe pat, Cezar o sărută și o îmbrățișează cât poate el de tare. — Unde te crezi, dragul meu? În vreun hamac prin Kankan, prin Konakry, sau mai știu eu pe unde prin Africa. Atunci îmi apăreai ca o închipuire. Acum te am lângă mine. Nu mă mai satur de gropițele din obrajii ăștia frumoși și de buzele tale, o sărută în continuare cu nesaț Cezar, parcă pentru a recupera timpul pierdut până nu a fi împreună cu Teofana. — Hai, pupăciosule
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat-o, dar în sineși a fost întristat și decepționat. Avea pretenția, nemărturisită, să-i aparție exclusiv lui măcar goliciunea ei trupească. Îl indigna închipuirea că soția lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul grâului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luaseră proporții catastrofale. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru că îți scurtează odihna, ci mai ales prin gândurile negre ce-ți inspiră și care te înfășoară într-o rețea tentaculară. În atmosfera caldă de la Predeleanu, aducîndu-și aminte cât I-au amărât închipuirile, zâmbi în sineși, dar cu o umbră de tristețe. Își recunoștea o slăbiciune în ezitările eterne care îi răsuceau nervii și-l împiedicau să înfrunte cu siguranță viața. Ca tatăl său, de pildă, sau cel puțin ca Predeleanu. De-abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a găsit o întrebare scrisă cu creionul: "Puișorule drag, mă iubești?" A înțeles că Mimi trebuie să fi făcut întrebarea viitorului ei soț. După scris și după întrebare, el a încercat să și-o închipuiască și a văzut-o în închipuire așa cum este. Ba fiindcă în carte n-a găsit nici un răspuns la întrebarea aceea gingașă, și-a luat voie să răspundă el: "Te iubesc mult, puișorule drag!" ― O, o! adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. Vezi, eu nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici Nadinei, nici arendașului ce a văzut ieri în Amara când a întors capul în mașină. Nu I-ar fi crezut și ar fi râs de el. El însuși nu era prea sigur dacă n-a fost cumva o simplă închipuire a lui de om cu nervii exasperați. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decât o viziune, mâine scena poate să devie realitate. De ce s-ar expune el, om bătrân și cu mintea sănătoasă, să fie măcelărit de țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar bună ziua. E imposibil să mă eschivez. Trebuie să discutăm cu dânsul, să nu creadă că vreau să... ― Nu, nu, coniță! zise arendașul. Fiți sigură că nici dumnealui nu se gândește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de bici în mână, strigă din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din picioarele boilor!... Dați-vă la o parte! Apoi, deodată, necăjit, se repezi înaintea vitelor, care o luaseră razna spre fundul ogrăzii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de raliere, pentru a raporta despre situație. Coloana principală continuă calea spre Bîrlogu pe drumul mai puțin umblat de care. În Bîrlogu, prefectul fu agreabil surprins văzând mai în fiecare poartă câte o bucată de pânză albă, atârnată ca o închipuire de steag al păcii. ― Ei da, asta e comună de omenie! declară Baloleanu, aflând că nu s-a întîmplat nimic rău și că modestul conac, nelocuit și servind doar ca magazie, a rămas neatins. Un grup de țărani aștepta la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inițială. Problema nu era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrariul. (Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire.)" "Mantu a mărturisit astăzi femeilor ceea ce îi spusesem eu: că nu mă însor și că nu mă voi însura niciodată. Maitreyi e acum mânioasă și disprețuitoare; nu mai vine la lecții, nu mai mă caută când mă întorc de la lucru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin odaie, cu pașii ei moi și neumani. Descoperise gesturi de amantă care mă umileau. Eu, care credeam că experiența mea anterioară îmi va da oarecare superioritate, cel puțin tehnică, în nopțile noastre de dragoste, fusesem de mult depășit în închipuirea mângâierilor. Siguranța cu care săruta, perfecțiunea îmbrățișării ei, ritmul uluitor al trupului ei, pe fiecare ceas altul, pe fiecare ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate acestea aproape că mă umileau. Ghicea orice sugestie și desăvârșea orice început cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moartă de la Fatehpur-Sikhri, sau în vreo colibă părăsită diri junglă. Asistam ziua întreagă la desfășurarea aceluiași vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine și pe Maitreyi, de cealaltă lume. Fapte de mult uitate își recăpătați prospețimea, și închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega între ele. Amănunte pe care atunci nu le luasem în seamă schimbau acum întregul câmp al viziunii mele interioare. Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povestea aceasta minunată, încît orice chemare din afară mă înspăimînta, aproape mă făcea să sufăr fizic. Știam că și Maitreyi, acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de adânc la mine, la viața noastră împreună, și comuniunea aceasta în închipuire ne lega parcă pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda despărțirii și a morții. Când era lună, treceam prin pădure, până la pârâul dini vale, și întîrziam mult pe o stâncă, privind apa, strigînd: "Maitreyi! Maitreyi!" până ce oboseam și îmi auzeam glasul tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a unor voci ce se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri pe o stradă care merge spre centru, dar probabil că nu sînt decît În Închipuirea mea. Îmi vine să o rup la fugă spre Ceva. Dar spre ce? Cu fața asta de vîrcolac, n-aș avea nevoie de nici o armă, aș fi În siguranță. Ce se Întîmplă? CE SE ÎNTÎMPLĂ? Am dreptul să știu! Sting
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]