2,835 matches
-
deasupra grădinii, un nătăfleață de căpcăun, rezemat de zid, cu ochiul închis și sforăind nevoie mare, începu să bolborosească pițigăiat: - Mie!... îmi... mi... a-nghiroasă a inamic! Ceilalți căpcăuni începură să râdă în hohote: - Ia uite la Căpcă 22! S-a încins jăratecul în el. - A băut cam multă smoală! Dar Căpcă 22 o ținea într-una: a-nghiroase-a inamic! a-nghiroase-a inamic! Și-n hohotele lor de râs, ceilalți căpcăuni începură să-l maimuțărească pe Căpcă 22: - A-nghiroase a inamic, a-nghiroase a inamic
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
pe cărarea spre apus. Cred că se oprise și el să privească uimit călușarii din drum. Pentru că...erau fermecători! Purtau cămășile înflorate, cu râuri de cusături fine aurii și argintii, pe la gulere, pe umeri, la mâneci și poale. La brâu, încinși cu bete roșii, pe piept cu două diagonale, tot roșii, brodate cu trandafiri din mărgele. Pe cap purtau pălării de pai, având panglici brodate cu paiete sclipitoare. În picioare, cioareci roșii până la genunchi și opinci din piele legate cu nojâțe
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
nici nu mai știu de când vorbesc de umbre întuneric fiare să-mi fie frică să rostesc să scriu în taină prin durere refuz să-mi fiu hotarul strâmb și-atunci ridic din mine focul mă bucură că nu-i aprins încins cu lemne umede stinghere sau vreascuri fără de cuvânt care să definească sensuri grele **** totu-i firesc totul e alb e albul sabiei din munte lovite umbre cad topesc prin ele însele durere că este vie densă dreaptă sau stă pe
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
ne transpiră pulsul. Secundele din noi intimidează o fobie neclară în pătrunsul tablou cu alge putrede-n amiază. E vânăt cerul, poate violet. În sânge însereaz -a primăvară. Invoc-o rugăciune un ascet în deghizata zi, suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
să fi Pele. În județul Galați mulți din cei născuți prin partea locurilor visam până mai ieri la un Tudorel Stoica, Decebal Neagu, Petre Marinescu, Zgardan sau după o vreme Cristi Stătescu, Nae Dima sau Vasile Lehăduș, ultimii plecați să încingă o miuță în ceruri arbitrată, poate, de Sf.Petru. Mai ieri a plecat Vasile, zis Moșu, cel de la Politehnica și Siderurgistul, extrema și interul iubit de Cavalerul de la Tunel, Cornel Gușatu, Fane Măcealaru, Sandu Robea, Toni Barbu, Ilie, Liviu Nica
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
să fi Pele. În județul Galați mulți din cei născuți prin partea locurilor visam până mai ieri la un Tudorel Stoica, Decebal Neagu, Petre Marinescu, Zgardan sau după o vreme Cristi Stătescu, Nae Dima sau Vasile Lehăduș, ultimii plecați să încingă o miuță în ceruri arbitrată, poate, de Sf.Petru. Mai ieri a plecat Vasile, zis Moșu, cel de la Politehnica și Siderurgistul, extrema și interul iubit de Cavalerul de la Tunel, Cornel Gușatu, Fane Măcealaru, Sandu Robea, Toni Barbu, Ilie, Liviu Nica
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
statorniciei românului. Toate chipurile surâdeau, toate vocile exclamau bucuria, plăcerea și iubirea, toate mâinile aplaudau și fremătau ca valurile mării, într-o expresie de bună dispoziție și acompaniament gestic de simpatie și comuniune cu artista. Pe intervalele dintre rânduri se încingeau hore, într-o frenezie elegantă, de bun simț și de nesfârșită voioșie. Scena era încărcată cu flori, iar în mijlocul ei cânta cea mai iubită interpretă de muzică folclorică dobrogeană de azi, Aneta Stan. Spectacolul a fost regizat în cinci tablouri
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
câmpuri cu nu-mă-uita este doar o himeră sunt doar valurile mării domoale nu poți să simți decât sărea în nări ca o himeră acum știi ce culoare are dorul albastru imens arme strălucesc în soare un bocanc, două trasoare căști încinse pe urechi rănite cu ținte vechi dor de prieteni, de părinți tăcere strânsă din dinți praf, nisip, păr scurt, sudoare ei soldați, voi domnișoare * umbra ta glisata peste oraș vine să umple spațiul gol dintre cuvinte pot să mă alunec
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
de sticlă fierbinte orice cortină de umbră și vechiul număr de circ poate reîncepe rând pe rând zecile de labe mari sau mici de hamsteri bipezi ascultând nevăzuta comandă bat ritmic în sus și în jos lungimea serpentinelor de bitum încins cu ochii-n transă peste visul chițcăit și dinții fără preget mărunțesc în iluzoriul cronțănit de pe margini ciorile chibițează și croncănesc cu indignare spre cojile bananelor zvârlite din regatul babuin gata-gata să le lovească peste ciocurile lacome la unison zecile
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
Cei de bună credință sărbătorim cu toții această cinstită sărbătoare prin ritualurile sacrificării mielului, toți am luat cina pascală cu ritualul ,,Sederului”, cu citirea ,,Haggodei”, și ne-am adus aminte de bucatele strămoșilor noștri consumate cu ierburi amare și azime nedospite, încinși la brâu și cu toiegele alături, gata de plecare spre sfânta libertate și spre țara promisă, pământul făgăduit nouă prin strămoșii noștri. Această mare sărbătoare la care suntem chemați zilele acestea a fost însă precedată de un fapt de o
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
de vară la Cetate, în excursie, împreună cu profesorul de istorie. Aici, după o lecție autentică de istorie locală, presărată cu multe aplicații practice precum confecționarea unui arc cu săgeți, a unui adăpost din ramuri de stejar și furișarea în spatele dușmanului, încingeam un meci de fotbal, iar seara, ajunși acasă, rupți de oboseală după un drum atât de istovitor și după o partidă de fotbal epuizantă picam morți, uitând de foame și de sete. Cu greu le venea părinților să creadă că
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele cădeau, îl încingea o oboseală plăcută, împletită cu căldura ce creștea pe măsură ce soarele urca pe cer. La o vreme, un ropot ca de sfârșit de lume îi tulbură urechile. Se ridică anevoie, își puse mâna streașină la ochi, înghițindu-și greu suflarea. La
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
răsare, Soare când răsare sus la prânzul mare. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu Boiereasa luiu, Boiereasa luiu pe șezău șezându, Păpuci de-ncălțându, rochii de-ncingându, De-i pare-și, măi, pare-și luna când îi plină, Luna când îi plină, sară după cină. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu dragi feciori
COLINDA BOIERUL BĂTRÂNU de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376024_a_377353]
-
când îi plină, sară după cină. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu dragi feciori de-ai luiu, Pe șezău șezându, cizmuțe-ncălțându, La jocuri ieșindu, jocuri de-ncingându, De pare-și, măi, pare-și păunii rotațiu, Păunii rotațiu pe sus de-nvolbațiu. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu dragi fetele luiu, Pe șezău șezându, păpuci
COLINDA BOIERUL BĂTRÂNU de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376024_a_377353]
-
pare-și păunii rotațiu, Păunii rotațiu pe sus de-nvolbațiu. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu dragi fetele luiu, Pe șezău șezându, păpuci de-ncălțându, Rochii de-ncingându, peceturi titindu, Peceturi titindu, la jocuri ieșindu, Jocuri de-ntorcându, pe sus de-nvolbându De pare-și, măi, pare-și lebedioare dalbe! Lebejoare dalbe ce-s niște flori dalbe! Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i
COLINDA BOIERUL BĂTRÂNU de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376024_a_377353]
-
doi în cuptor! Ai executat ordinul? - Majestate, se bâlbâi Foc-Nestins, ordinul l-ați dat la mânie și, împreună cu căpitanul Zefir, ne-am gândit să executăm ordinul după ce vă trece supărarea. - Și unde sunt acum străinii? îl fulgeră împăratul. - În coridorul încins din fața cuptorului. Ne-am gândit că... vă răzgândiți. Când norii ce-nconjurau tronul împărătesc se-nroșiră și limbile de foc începură să-l învăluie, Foc-Nestins strigă disperat: - Porunciți să-i arunc în cuptor, Majestate? Imediat execut ordinul! - Mai stai, zise
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
răsare, Soare când răsare sus la prânzul mare. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu Boiereasa luiu, Boiereasa luiu pe șezău șezându, Păpuci de-ncălțându, rochii de-ncingându, De-i pare-și, măi, pare-și luna când îi plină, Luna când îi plină, sară după cină. Și lui mult i-i bine și i se cuvine, Și i se cuvine de la Dumnezeu, Ca d-unde-și mai veziu dragi feciori
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
răsare,Soare când răsare sus la prânzul mare.Și lui mult i-i bine și i se cuvine,Și i se cuvine de la Dumnezeu,Ca d-unde-și mai veziu Boiereasa luiu,Boiereasa luiu pe șezău șezându,Păpuci de-ncălțându, rochii de-ncingându,De-i pare-și, măi, pare-și luna când îi plină,Luna când îi plină, sară după cină.Și lui mult i-i bine și i se cuvine,Și i se cuvine de la Dumnezeu,Ca d-unde-și mai veziu dragi feciori
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
-o plângând ușor și atunci am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
De acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei ... Citește mai mult Printre gânduri trecătoriStrada vieții -mi dă fiori,Doi copii ca două floriîntind mâna, cerșetori.Aveau haine ponositeMâinile neîngrijiteOchi frumoși -nlăcrimați.De destin și alungați.Era vară, era caldSe-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de caldDe durere ochii-mi scald.Pasul tatălui mereuOchii sufletului meu,Sufletu'-i atârnă greuScoate-un leu din portmoneu.Ce faci, tată, eu întreb?Limba puțin să -i dezleg;M-a cuprins așa o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
meu frust Mă trage, mă trage o lumină spre Cer De ce sunt aici, de ce-n pasul stingher Să trec ca pe șine de tren lin cărarea, Am noduri de-ales - ori trecut, ori uitarea...? Și bat ritm pe loc, mă încing și nu-i vânt Ia tot ce a fost mintea mea, rând pe rând Desface din sensuri, m-abate cu umbre Șuvoiul cu stări plin de tine, mă umple! Petalele-mi scutur - cântă inimii arii- Din sânge rubine cotropesc iar
HOȚ DE FLORI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376682_a_378011]
-
cu sârbe și geamparale, atenți să nu călcăm bișonii care alergau veseli prin tot apartamentul. Între timp, ni s-au alăturat și Andrada cu Ștefan, ceilalți doi nepoți mai mari, care nu ne-au însoțit la picnic. Cei mici au încins un fotbal printre mașini, împreună cu prietenii lor din cartier. Toată lumea era veselă, însă la Paul și Marian, veselia era de suprafață. Doar două nopți mai puteau să-și strângă soțiile în brațe. Îi aștepta avionul pe Otopeni, să-i poarte
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
privesc umbra-ți trecând Pe sub pridvorul nins cu azalee Când lăcrimeaz-amurgul peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
miră și privesc umbra-ți trecândPe sub pridvorul nins cu azaleeCând lăcrimeaz-amurgul peste gând...Pășești domol, înrobitoare clipă,Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă,Ai vrea să faci cărări de mângâieriDar frângi cu degete încinse-n lavăAzimă caldă, coaptă-n lan cu maciCând lutul ce-amiroase a otavăTe-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege,Pe limbi de vânt se răsucesc ușorși-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]