1,922 matches
-
esența lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi să bați din picior, haita se retrage, dar numai după o clipă Începe să te atace cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
această vară, despre toate obiectele găsite În tumul, despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte, germenii unei seducătoare teorii Încolțeau. Zare simți că l-a Înfrânt pe avântatul profesor, că acesta a și uitat că l-a surprins pe el, un simplu elev dintr-a cincea, jucându-se În timpul orei, jignindu-l. Insistă: — Dumneavoastră le ziceți pe nume, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Prin prefaceri fără sfârșit, de-nceput, Cum am vrut, cum n-am vrut... Va mai fi o zi sau o seară, Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
corp,alături de împărat, povestește isprăvile lui Carol Magnul.’’ Titlurile câtorva din capitolele arhiepiscopului Turpin ne arată natura acestei istorii a sa. Ele sunaă astfel :” Despre zidurile Pampelunei care au căzut de la sine”. “Despre războiul Sfântului Facundus în care săbiile au încolțit în pământ. (Unii creștini își infipseră săbiile seara și le-au găsit a doua zi de dimineață îmbracate în scoarță și ramuri de copac). “Cum s-a oprit soarele în loc vreme de trei zile și cum au fost măcelariți patru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mergem la prânzul ăla cât mai repede, da? Aș vrea să aud totul despre Philip, noua ta slujbă și absolut tot. Toată lumea mai vorbește Încă de mențiunea aia În New York Scoop. Voiam să văd dacă Penelope rezista, dar Avery o Încolțise și nici unul nu părea prea Încântat, așa că m-am Întors la masa noastră, unde Davide mi-a Întins o băutură. Penelope veni imediat spre noi. —Bette, cred că noi ne retragem, spuse ea pe un ton obosit, care sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spre vest. Scopul: să asigurăm aripa dreaptă a diviziei. Pregătiți tunurile pentru marș. Peste două ore ne întâlnim la intersecția celor două drumuri de sub cota 408. Aveți vreo întrebare? Nimeni nu a îndrăznit să rupă tăcerea, deși unora le-a încolțit gândul: „Asta înseamnă retragere!”... ― Executarea! - a fost ultimul cuvânt al căpitanului, cu privirea dusă spre felinarul atârnat de bagdadia adăpostului... Au salutat scurt și au ieșit. Nu au schimbat decât o vorbă două din mers, neîndrăznind nici unul să pronunțe cuvântul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spatele unui bărbat ce se îndrepta rapid spre un banc de lucru cu aparate de filmat și reflectoare. Se repezi într-acolo. Bărbatul stătea în fața lui, cu mâinile în buzunare - postura clasică de „N-am nimic de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reducea acum la scăfârlie, singura parte din el care încă nu era cârpă. Scutură capul, îl răsuci, își împinse bărbia înainte și înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf inventat, care s-ar fi întâmplat, chipurile, la aceeași oră cu cel real. Întreg spectacolul fusese orchestrat pentru poanta cu ziarul. Îl înghionti pe Dudley și zise: — E omul nostru. Dudley ridică degetul mare în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un informator. Dudley spuse: — Dumnezeu să fie cu tine, tovarășe. Mal puse mâna pe jurnalul lui Eisler, sperând că putea extrage din el suficiente informații despre trădare ca să-i asigure cele două trese argintii și custodia băiatului. Hai să-l încolțim pe Lenny. *** L-au găsit singur, dactilografiind pe o masă de joc din grădina lui. Țăcăniturile i-au direcționat pe lângă casă, până au dat cu ochii de un tip gras, într-o cămașă hawaiiană și pantaloni de doc, care lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pun pariu pe toată pensia mea că nu umblă cu derbedei. Personal m-am axat pe alți trei suspecți, despre care am aflat că sunt eliberați condiționar: doi poponari și un cuceritor autentic - genul de predicator înalt, cărunt, care-a încolțit trei pușcași marini în timpul războiului și care obișnuia să-și ungă scula cu pastă de dinți. Toți trei au fost consemnați în noaptea cu pricina la Midnight Mission, iar pentru alibiul lor se jură însăși maica Mary Eckert. Breuning se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În legătură cu dinții de animale. Tânăra atinse comutatorul interfonului și spuse: — E aici un polițist care dorește să vă vorbească, domnule Carmichael. Danny trecu în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael? — Da, domnule...? — Detectivul Upshaw. — Și în ce privință, detective? — În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
AUFT de se-aude până-n Cleveland. Mal râse. Buzz râse și el și spuse: — Eu zic să ne alocăm cam o săptămână. Scoatem ce putem scoate din dosarul pentru marele juriu și vedem ce mai putem scoate de la Shortell. Îl încolțim pe Loftis. Iar dacă dăm chix, dăm chix. — Mai e și marele juriu, Meeks. — Un comunist ca Loftis băgat la zdup pentru patru crime cu premeditare te face atât de mare, încât nici un judecător din statul ăsta nu îți poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trimițând cinci mii de vânători domnești de-a lungul Prutului, să facă zid de săgeți la orice Încercare a tătarilor de a trece râul mai devreme. Încă nu s-a luminat de zi. Pe malul celălalt, tătarii Crimeii au fost Încolțiți de o avangardă a Hoardei de Aur. Din câte Îmi dau seama, Hanatul Crimeii e zdrobit. Oastea pe care am condus-o până azi e liberă. Oamenii au pornit deja spre casele lor. Nu comentez această decizie. Înțeleg că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
consultă, îi scrie rețete și îi dă sfaturi. Ancuța nu înțelege prea mult din discuțiile părinților dar a reținut că mama trebuie să meargă la spitalul la care berzele aduc copiii și îi încredințează mamelor să-i crească. I-a încolțit o idee. Să meargă și ea la spital ca să-i poată fi de ajutor mamei, dar a fost refuzată categoric. I s-a promis totuși că va putea merge împreună cu tata la spital pentru a-și vizita mama. Ca întotdeauna
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul pâlpâie din ce în ce mai slab, iar sudoarea și praful le face trupurile să semene la culoare, roșii-maronii. Culoarea pământului. Zac așa până ce focul se stinge complet. Apoi, o scânteie încolțește în mintea lui Forrester. Acest ceva se transformă, se amplifică, devine amenințător și el încearcă să-l numească cumva, dar nu reușește, deși parcă ar fi ceva legat de datoria sa și ordonanțele Biroului Indian, iar acum i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt date puținor oameni, iar Anjali nu este printre cei aleși. Nu cruță nici un amănunt; nu lasă nici o presupunere să-i treacă prin cap, nu-l scutește de nici o insinuare, nici cea mai mică sămânță de îndoială n-apucă să încolțească printre firele lungi de iarbă din mintea stăpânului. Întinează voit amintirea Amritei cu o delicatețe greu de numit, evitând orice amănunt care l-ar putea face pe acest soț încornorat să vrea să ia apărarea soției sale decedate. Apoi, alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; 9. prigoniți, dar nu părăsiți; trîntiți jos, dar nu omorîți. 10. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus pentru ca și viața lui Isus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
albastru cer; Și-o clipă n-avem a ne teme, De nopțile ce or fi cu ger. Clădim iluzii pentr-o vreme Și care-apoi ca fumul pier ... E toată toamna-n crizanteme, Privind gingaș spre albastrul cer. Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și eu o mică expoziție de animăluțe din plastilină apoi soldați și alte figurine cioplite din briceag. Au urmat apoi desene în creion, cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind idolii mei. Povestioare, poezii și epigrame, scrise la repezeală, erau comorile gândului meu ticluite în caietul de notițe, spre disperarea părinților, care vedeau arta și literatura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea foșnitoare Și-n inima bătrânului pământ, în raze de lumină orbitoare Și în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mine în timpul pauzelor și între audiențe. Nu îndrăznesc să-mi doresc ca norocul meu să dureze o veșnicie. Încerc din răsputeri să nu am nici un fel de așteptări. Însă în adâncul meu îmi doresc să păstrez ceea ce am făcut să încolțească. Când împăratul Hsien Feng mă părăsește pentru alte treburi, mi se face imediat dor de el. Mă plictisesc ușor și sunt nerăbădătoare să se întoarcă. Când mă plimb prin grădină, nu mă pot gândi la nimic altceva, decât la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până ajungem la palat, vă rog! Mă trage spre el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acoperă dealurile și văile... — Ce...? Ce înseamnă asta? întreb, scuturându-mi mâna. Umbra lui An-te-hai se contopește cu cea a doctorului, și eunucul îmi traduce cuvintele acestuia. Entuziasmul din vocea lui nu poate fi interpretat greșit: — Doamnă, sămânța dragonului a încolțit! Dau drumul mâinii lui Sun Pao-tien și de-abia aștept ca An-te-hai să desfacă perdeaua. Îi mulțumesc Cerului pentru binecuvântarea sa. În restul zilei mănânc aproape continuu. An-te-hai e atât de bucuros, că uită să-și hrănească păsările. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]