1,615 matches
-
cumpăr ceva pentru Tally? De ce nu aș putea avea și eu o aventură la fel ca toți ceilalți din jur? Poate că am amante peste tot în Londra. L-am pupat pe obraz. Pentru că nu ar fi genul tău. Se încordă la afecțiunea mea fraternă. Nici genul tău nu știam să fi fost. Asta dovedește că nimeni nu poate cunoaște pe altcineva cu adevărat. Intram pe teren minat. — Deci ce cauți? Mi-am dat toată silința cu Tally, dar e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru ceasuri mai trebuiau să treacă până când Smith avea să Îi bată la ușă. Șaisprezece până la ridicarea cortinei la Guy Domville. Actul Întâi. „Grădină la Porches.“ Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry, care uneori făcea ca replicile să sune bombastic și artificial, suna bine pentru perioada În care se desfășura acțiunea, la rândul său antrenantă. La un moment dat se auziră cam multe tușituri de la galerie, dar simți cum sala Își Încordează atenția, captivată de scenele de final. Când Marion Terry, rămasă pe scenă, cu speranțele spulberate la fel de iute cum se născuseră, Își lipi semnificativ fața de stâlpul verandei și cortina căzu la sfârșitul actului, aplauzele fură prea spontane și prea puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spune ea și rămâne alături ceasuri Întregi, până când oboseala o obligă să se retragă. Ceilalți fac cu rândul la căpătâiul lui, dând liber asistentelor În ziua aceea și următoarea. Burgess, În special, petrece ceasuri Îndelungate lângă pat, urmărindu-i respirația, Încordându-și auzul pentru a prinde cuvintele neinteligibile pe care le murmură când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o gaură neagră și pătrundea Într-un alt... ați auzit ceva? Harry se Întoarse, ridicând capul. Deși era liniște, nu se auzea nimic. După un scurt moment de liniște, se auzi o voce slabă: — Aloo! — Cine-i acolo? spuse Norman, Încordându-și auzul. Vocea era tare firavă, dar suna omenește. Și parcă nu era doar o singură voce. Venea de undeva din interiorul navei. — lu-huuu! E cineva pe-aici? Alooo! — Of, Doamne, sunt ei, pe monitor! zise Beth. Mări volumul sonorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o să se-aleagă praful și de tine și de mine și de Harry și de tot, Norman. Nu putea fi adevărat. Beth mințea. Beth Își pierduse controlul, era periculoasă și-l mințea din nou. Își trase mâna Înapoi. Simți cablul Încordându-se. — Să nu faci asta, Norman... Cablul era acum Întins În mâna lui. — Am să te anihilez, Beth... — Pentru numele lui Dumnezeu, Norman. Chiar nu vrei să mă crezi? Ai să ne ucizi pe toți! Încă mai ezita. Dacă spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
moment și judecător și judecat; verdictele s-au amestecat în mine și de aceea nu-mi dau seama dacă eu sau întreaga lume e condamnată la amărăciune... Doctorul e iar lîngă mine și mă examinează atent. Întrega sa ființă este încordată în efortul de a mă înțelege. Sînt sigur că nu poate să înțeleagă nimic. Poate, doar o intuiție... V. tînăr, mi-l amintesc pe prietenul meu, Doctorul, reproșîndu-mi tonul profetic: „-Visîndu-te profet, singurul lucru pe care nu ți-l poți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp, trupul din spital se încordează. Echipa de gardă e foarte mulțumită de revenirea tonusului său dureros. Ei văd în asta un semn de înviere. Nu asta am dorit să-i răspund prietenului meu. Îl știu. Îmi dă parțial dreptate ca să mă poată contrazice mai apoi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-mi face semn să mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat injecția și acum își strînge trusa. Eu rămîn trîntit în pat și, privindu-l
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat. Oferindu-mi o perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am spus eu din nou atingându-l cu blândețe pe braț. S-a încordat ușor, dar nu s-a tras de lângă mine. Nu e vorba de tine, e vorba de mine, am zis stânjenită. A urmat o pauză. —Ce vrei să spui? m-a întrebat el. Sau, cel puțin, asta cred c-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
luat cam multe rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nici nu pot forța în nici un fel, oricât mi-ar plăcea mie să fii al meu. Deci n-aș putea să fac un târg cu tine.“ „Știu și asta.“ „Și înseamnă că n-ai de ce să fii atât de încordat și n-ai de ce să te temi.“ A făcut o pauză. „Tot ce vreau să știu e dacă să-i spun tatălui meu să vorbească cu omul acela. Nu-i de glumit, pentru că își pune obrazul în joc. Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca și cum n-ar fi înțeles. Iuliu Sofronie își îndesa în gură o bucată de pâine și Aurora Mocanu își aprindea o țigară. „Află că arăți bine“, îi zicea, după ce suflase fumul. „N-ai idee ce bine arăți.“ Vlad Dumitrescu se încordase vizibil și părea și mai drept. Întrebă: „Adică eu însumi? Chiar eu?“. Pe urmă a izbucnit într-un râs scurt. „Și eu cum arăt?“, întreba Iuliu Sofronie, străduindu-se să-și subțieze pânteceul și apropiindu-și buzele de umărul Aurorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am clipit, m-am apropiat puțin, m-am holbat nepoliticos la fața ei. M-am încordat, făcând un efort imens de memorie. Fiona... Tot nu-mi aminteam să fi auzit acest nume, nu în ultimul timp, și dacă părea totuși că se conturează ceva vag cunoscut în persoana ei, originea acestui sentiment era neclară și evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vocea mea sună ciudat? Cum sună? — Sună OK. Normal. — Dar apartamentul cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri neregulați. Și într-adevăr, se auzea ceva: un ecou care ne urmărea, undeva în spatele nostru. Ba mai mult, când ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest caz (i-a replicat cel care lua interviul) cu siguranță că întregul sistem nu era decât un castel construit pe nisp. Poate, confirmă Thomas zâmbind: dar era un castel splendid... Urmărindu-i pe agenții lui de bursă cum priveau încordați ecranele pâlpâitoare, Thomas simți față de ei un sentiment apropiat de cel al dragostei paterne. Ei erau fiii pe care nu-i avusese niciodată. Asta se întâmpla în timpul anilor celor mai fericiți ai vieții lui, la începutul anilor ’80, când doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fustă, fără bluză și cu dese pauze de odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe și nimic altceva. Fața lui Emily s‑a Încordat În mod vizibil, pielea gâtului și a obrajilor i s‑a Întins, tremurul mâinilor a Încetat. Mi‑am dat seama că e pe punctul de a se năspusti asupra mea din clipă În clipă, dar nu mă puteam opri. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]