1,721 matches
-
s-o conducă până acasă. Câtă invidie, atâta gelozie!) Gabriel avea ochii albaștri de culoare abstractă, lipsiți de afect. „Eu pot să te hipnotizez, te voi bate imediat!“, mi-a spus. A fost un duel surd, căci, În timp ce ne scrutam Încordați, am avut senzația că Îmi pierd echilibrul, că alunec În gol și mă las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să iei contact cu o disciplină exemplară a spiritului; nu te interesează persoana care, de altfel, se retrage reticent În alinierea spartană a falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formând un semicerc și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât concretețea halucinantă a unor avataruri ce nu erau Încă ale mele, dar era sigur că vor fi În cel mai scurt timp, dar cât de scurt nu-mi pusesem Încă problema, căci nu mă gândeam decât la brațele mele Încordate, cu mușchi de oțel, cum să le mișc mai repede și cât de ritmic să tai apa cu ele pentru a mă menține la suprafață. Surprindeam Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să transporte greutatea corpului ei. O chema Marina și nu aveam stare dacă nu reușeam să ne privim măcar de câteva ori pe zi cât mai intens; cred că ne spuneam lucruri ambigue prin ochi, dar mai ales ne cercetam Încordați, ce face sau ce spune privirea celuilalt În diversele momente ale zilei, pentru că nu comunicam În permanență aceleași stări; eram sau veseli fără explicație, sau excesiv de concentrați spre noi Înșine, astfel că nu ne plictiseam să ne observăm cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am În jurul meu un cerc mare. Cunosc mulți și voi mai cunoaște Încă mulți. Trebuie să-i mențin pe toți, nu mai am voie să am decepții. Acum aștept să fac cunoștință cu cel de la public. De ce sunt atât de Încordată? Oricât, nu cred că merită marea mea dragoste o persoană care mă laudă din cale-afară, cum face acesta. Ei, dar ce să-i faci? Tulburări de vârstă! Azi, trecând În tramvai spre patinoar, l-am văzut pe Petre mergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubesc“ impersonal. Scânteia ia foc, se aprinde; toate fetele smulg foi din caiete, confecționează bărcuțe minuscule În care scriu ce vor: un nume, o propoziție amoroasă, un cuvânt cifrat. Toți colegii se prind În capcana jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere să prade apa de darurile Închise În forme de hârtie. Cine ajunge primul În posesia cuvântului scris, iată proba; apa are aici mari gropi rotitoare, vârtejuri din care, odată intrat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când eram liceeni la Slatina; mai fuge În pivniță și vine cu o sticlă de șampanie sau de Cotnari, o desface (ea nu bea decât un pahar, se face toată roșie; „Îmi ia fața foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
remarcat Înainte de toate dinamismul scrisului lui Marin Mincu: intuitiv și decis. „Jurnalul lui M.“ este mai mult un jurnal de idei, descriind destule situații tari, violente și cu pagini de erotism și pamflet, care mai destind strategia epică atât de Încordată. Creatorului de atmosferă Îi datorăm amintirea unor cursuri (Vianu, Călinescu), seminare cu pasionante Înfruntări de opinii, evocarea vieții studențești de cămin („conventul de la Matei Basarab“), a bibliotecii sau orașului. Dintre toate, se detașează Întâlnirea cu Marin Preda, având semnificație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Stilistul își făcuse bine treaba, nu încăpea nicio îndoială. - În fine, mam, niște prieteni vor fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama că are pumnii încleștați și corpul încordat și că respiră foarte greu. Am să-ncerc. Kara închise ochii simțind cum o năpădeau lacrimile. La naiba! Am să-ncerc... Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, gândi ea. Mama ei n-ar fi spus niciodată „Am să-ncerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
seama că el nici măcar nu-i ceruse adresa de email sau numărul de telefon: nu avea să-l mai vadă niciodată... și era clar că lui nici nu i-a păsat. Relația perfectă momentan Mâinile terapeutei care îi masa umerii încordați se simțeau extraordinar, dar chiar și cu muzica ambientală, lumina discretă și uleiurile aromatice de lavandă, Leigh nu-și putea liniști gândurile. Luna care trecuse de când se culcase cu Jesse fusese un calvar și, pentru cineva care s-a obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un moment de liniște și singurătate în care Leigh nu făcea altceva decât să se gândească. Ea și Russell plănuiseră să discute despre nuntă în seara aceea, iar Leigh se îngrozea de așa ceva mai mult decât orice. — Ai ceafa foarte încordată. Ai fost stresată în ultimul timp? întrebă fata lucrând cu palma întinsă un mușchi, cu aceeași mișcare circulară dureroasă. — Mmmm, murmură Leigh evaziv, rugându-se ca fata să-și dea seama că ea n-are poftă de conversație. — Mda, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cazematei. — Avionul meu e acolo jos. Cred că aș putea să-l iau. Tatăl lui Îl urmărea pe sergentul japonez, care umbla de-a lungul parapetului tranșeelor. Jim vedea că tatăl lui făcea eforturi ca să vorbească. Fața lui era la fel de Încordată și palidă ca atunci cînd sindicaliștii de la fabrica de bumbac Îl amenințaseră cu moartea. Totuși, se mai gîndea la ceva. — O să-l lăsăm soldaților - cine găsește, păstrează. — Ca și cu zmeii? — Exact. Nu era foarte supărat. — Se pare că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
riglă și un creion. Familia Vincent reacționase imediat, suprapunînd propriul sistem de semne. Jim trecu ușor peste toate astea. Dintr-un motiv sau altul, tot o plăcea pe doamna Vincent, o blondă drăguță, dar speriată, deși nervii ei erau Întotdeauna Încordați și nu făcuse nici cea mai mică Încercare să aibă grijă de el. Știa că, și dacă ar fi fost să moară de foame În patul lui, ea ar fi găsit vreun motiv politicos ca să nu facă nimic pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cei trei pliloți, cu benzile albe pe frunte, erau cu puțin mai În vîrstă decît Jim, cu fețe copilărești și nas fără oase. Stăteau lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a soarelui, gonindu-și nervoși muștele de la gură, cu chipurile Încordate, În timp ce șeful escadrilei Îi saluta. Chiar și atunci cînd Îl ovaționară pe Împărat, zbierînd răgușiți la auditoriul de muște, nici unul dintre tunarii de la antiaeriană nu-i remarcase, iar soldatul Kimura, traversînd peste straturile de roșii ca să-l cheme pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și un costum de pirat. —Mă simt așa de vinovată, continuă Fi, pentru că e deja murdar. — E doar un băiețel, remarcă Ruby de jos de pe podea, unde stătea În genunchi strângând monedele. E normal să-l murdărească. —Rubes, pari cam Încordată. Ești În regulă? Ruby se târa pe podea ca să mai strângă câteva monede de o liră. —Mai bine de-atât nu se poate, având În vedere că tocmai am trăit cele mai umilitoare douăzeci de minute din viață. — Doamne, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe moașă-sa, fornăi Fi. Probabil vreo celebritate cu fițe care amenința că-i dă În judecată fiindc-a găsit un hemoroid postpartum. Nu, cred că era cât se poate de real, insistă Ruby, explicându-i că Sam părea foarte Încordat și foarte Îngrijorat de asistenta care Îl sunase. — O auzeam cum plânge la celălalt capăt al firului, iar Sam Îi tot spunea să se calmeze și să nu fie Îngrijorată. Numai Dumnezeu știe ce s-a putut Întâmpla ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa de talentat, au numit o eroare de calcul financiar după el. Eroarea Nigel Brompton. — Ei, păi, vedeți, asta datorită descoperirii mele că În fiecare an, profitul intern... — Mai vrea cineva vin? Îl Întrerupse Phil. Ruby a observat, din expresia Încordată a tatălui ei, că era gata-gata să-i bage lui Nigelpe gât. Phil a Început să dea ocol mesei, umplând pahare. Apropo, spuse el oricui Îl asculta, n-o să ghiciți la ce lucrez În momentul ăsta. Concep ambalajul unui defibrilator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întunecă, exact ca ultima oară când sunase cineva de la spital. Apoi el acoperi receptorul cu mâna și Îi spuse lui Ruby că nu va dura mult. Coborî din pat ca să vorbească pe hol. Nu auzea ce spunea, dar părea foarte Încordat. Când intră Înapoi În cameră, Îl auzi spunându-i celui de la capătul celălalt al liniei să reziste. —De la spital? Întrebă ea. —Păi...da... Părea cu gândul În altă parte. Nu pari prea sigur. Scuze, nu eram atent. Trebuie să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
magazin universal, nu de designer. Cizmele cu pielea zgâriată nu fuseseră cumpărate În sezonul ăsta, clar. Nu era deloc client obișnuit la Les Sprogs. —E, În regulă dacă arunc și eu o privire? Chiar dacă știa cum să se comporte, părea Încordată și nu se simțea În largul ei acolo - de parcă știa că nu prea aparținea mediului. — Sigur. Spune dacă ai nevoie de ajutor. Ruby se aplecă către bebelușul din cărucior. Abia am scăpat de el, Îi zâmbi fata. A urlat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
te aibă prin preajmă oricum. Apropo, ea e pe-acolo? — De fapt, tocmai a plecat Înapoi la spital ca să-l vadă pe Buddy, dar am să-i spun că ai sunat și ai Întrebat de ea. Vocea-i pare foarte Încordată, se gândi Ruby. Îl Întrebă dacă era bine. Sunt bine, mersi. Doar că am avut câteva zile traumatizante. Și nu prea am apucat să dorm. Atâta tot. În vreme ce Sam era plecat, Ruby se lupta cu gândurile În privința lui Hannah. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jur, înregistrez profund această vibrație misterioasă, un ultrasunet care captează ființa mea adultă în cristalul în care începe viața. Și așa mă trezesc înăuntru, în sala unde începe nașterea. Bianca își mișcă mâinile între coapsele Elsei, are o expresie serioasă, încordată, și dintr-o dată brațele ei devin curajoase, ca de moașă de țară. Trebuie acționat în grabă. Trebuie ca Elsa să împingă și ea o face, ghidată de Bianca și de Kentu, care își ține mâinile pe pântecele în mișcare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Elsa să împingă și ea o face, ghidată de Bianca și de Kentu, care își ține mâinile pe pântecele în mișcare al Elsei și apasă hotărât. — Respiră adânc și după aceea împinge puternic, ca și cum ai fi constipată. Elsa are gâtul încordat, capul rigid și fața cianotică. Își privește burta încă plină, scrâșnește din dinți, strânge ochii și încearcă să împingă, dar este deja extenuată. — Nu pot, mă doare prea tare. Acum Bianca vorbește tare, pe un ton autoritar. Haide, așa! Mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el s-a ridicat dintr-odată, uitându-se la tabloul „Mâncătorii de fluturi“ al lui Yossel Bregner de pe perete, poate Îl cunoști, o reproducere pe care mi-a cumpărat-o la una din aniversările mele, și stând așa, țeapăn și Încordat, a șuierat printre dinți, de parcă În clipa aceea descoperise În tablou o linie care nu fusese acolo Înainte, și a spus: Ar fi mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el, mirosind a pâine neagră și măsline și săpun simplu de toaletă. Și spuse cu mirare, cu un zâmbet Încordat, vorbind parcă nu cu el, nici cu ea Însăși, ci cu aerul: —Era tot iarna. Eram În februarie și atunci. La două zile după aniversarea mea. În 1963. Când tu și Uri erați băgați până la gât În afacerea Lavon. Migdalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]