2,617 matches
-
suferiți?- Ei, ca fiecare, sufăr și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi?Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție.- La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic surâsul tufănelelor înflorite declicul aparatului de fotografiat mânuit de bătrânul ce își deschide și gura sincron încremenind într-o expresie nătângă uluitoarea cromatică a toamnei și semnul crucii peste piepturi desenat de trecători în dreptul bisericii - cu graba unei semnături în condică - și peste tot și toate penentrant mirosul ascuțit și acru al singurătății. Referință Bibliografică: LEVITAȚIE / Tania
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
odată realiză că nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca și cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă ciudată, necunoscută lui. Ajunse la un moment dat într-un luminiș și încremeni. Un aparat de zbor ciudat care aducea cu o sferă uriașă, strălucitoare, se regăsea așezat pe solul umed, iar în jurul acestui aparat bizar zări cinci siluete de circa doi metri, doi metri și jumătate înălțime, foarte slabe, chipurile lor nu
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
simplă anonimă (era foarte plăcut!). Știu ce am așteptat eu întotdeauna de la Humanitas: cărți temeinice, adică așezate la temelia unei culturi, cărți peste medie, care să nu plictisească și, nu în ultimul rând, să fie o editură care „să nu încremenească în proiect”. În privința colecției „Cartea de pe noptieră”, ea este continuată cu multă dăruire de doamna Mona Antohi. Cartea-borcan a fost ideea unui arhitect, dl. Răzvan Luscov, iar rolul meu a fost să umplu cât mai bine borcanele acestea. Le-am
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea să-l vadă pe comisarul Olaru, încremenit pe pragul ușii, în costumul său gri ce-i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar neodihnită. - Bună dimineața...! - Să trăiți, domnule comisar! i-a răspuns Gabriel, ridicându-se greoi de pe scaun. - Stai jos, te rog...! Nu trebuia să
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea sărbătorilor de Crăciun și magia care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele : „În cetini de brad strălucind
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
bătăliei, dar se treziră săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apăru din flăcări un cavaler: - Cine sunteți voi, muritorilor, și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă, întreaga suflare încremeni. - Cum de ne-ați descoperit lăcașul? Aici n-a ajuns până acum picior de om, iar palatul și ținutul este proprietatea noastră! - Dar tu cine ești, cavaler al nopții?- strigă Arnăutu. - Sunt prințul Paloș și am trăit în lumea voastră
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
băă, am cu ce! --Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de băut, tot castraveciori? Adică...cum? Asta ne dai, zeamă de castraveți? --Ce, bă, nu-ți place cornișonul de Murfatlar? râse Pleșcan, făcând pe bețivul. Fața lui Zamfirescu încremenise într-un rânjet prelung, însă ochii lui scanau continuu platourile, farfuriile și sticlele cu vin. Era clar că încerca să evalueze conținutul lor. Lui Buhăianu nu-i scăpă acțiunea marelui businessman: --Ce-i, Dane, vrei să știi câți saci de cornișon
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
pe o viață mereu chinuită de tortură ...... VI. , de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013. Coadă la îngeri și ciocli (vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
durere cu nemiluita doar într-un colț de tablou, pedepsind nedreptatea. Dintr-un vas cu anafură și apă ... Citește mai mult Coadă la îngeri și ciocli(vis actualizat)Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
cu toată statura sa gigantică și ghioaga-i impresionantă, părea trăsnit de vuietul mulțimii în mișcare și de strălucirea coasei agitate. Sprijinit în uriașa-i ghioagă, părea transformat în statuie de piatră, lipsită de voință omenească. Văzându-l cum a încremenit, Casapu s-a panicat de tot, ajungând la disperare. Nu se mai gândea la dobitocul de Spârcâiac, care îl afundase în mocirla de rahat cu prostiile lui. Acum îi păsa de propria-i piele. Poți să știi la cine se
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DE IARNĂ... (RONDEL) Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DE IARNĂ... (Rondel) Era tăcere și pustiu Iar timpul parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
Era tăcere și pustiu Iar timpul parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele nescrise, Prin viscolul ce se stârnise Ai dispărut... La ceas târziu Era tăcere și pustiu. Referință Bibliografică: DE IARNĂ... (Rondel) / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
ești, domnia ta? - întrebă bărbatul cu vocea tremurând. - Omul nopții! - N-am auzit de el! - exclamă cu naivitate femeia. - Vreau să-l văd! Cei doi bătrâni îl priviră cu neîncredere și ezitară. - Nu vă intru în casă. Aduceți-l aici! Țăranii încremeniră. - Sunteți surzi? - repetă cu asprime necunoscutul. Înspăimântată, femeia purtă micuțul până în prag de unde îl preluă bărbatul său și-l dădu „omului nopții”. Acesta îl cuprinse cu palmele-i puternice și cu un surâs în colțul gurii îl privi cu dragoste
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub fiecare pasO amintirePoc,pocPoc, pocE sunetul viitorului Zâmbet șăgalnicUn manechin încremenit Strada dispareSub asfaltul topitMolozul înghite opțiuniși junghiul ploii ce nu îmi dă paceM-a lovitMă doareInsula lui ecoMă strigăLasă, ne auzim mâineHoinarSoarele arde... XX. IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEȘTE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1282 din 05 iulie
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
într-o seară, când, întoarsă de la teatru mai târziu decât de obicei, încă din prag, o auzi pe gazdă vorbind la telefon: - ...nu știu pe unde își pierde timpul! De câteva zile am văzut-o umblând cu un negru! Fata încremeni în fața cuierului, incapabilă să își prindă haina de agățătoare. Despre cine vorbea femeia? O bănuială cumplită o făcu să se încordeze, cu auzul la pândă. - Mă duc să văd dacă a venit între timp! Bătrâna deschise brusc ușa dintre camere
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
un atentat cu mașină capcană. A fost implicat și un autobuz. Ere vorba de nouăsprezece morți și douăzeci și cinci de răniți, pasageri dar și trecători. „Nu se cunosc nici un fel informații referitoare la identitatea sau naționalitatea victimelor”, anunța crainica. Emanuela a încremenit fixând ecranul cu privirea fără să mai vadă nimic. Orașul în care a avut loc atentatul era chiar orașul în care lucra Adrian. Și-a dus mâna la gât, simțind că nu mai are aer, senzația de sufocare accentuându-se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
ucis idealul de a îmbrățișa iubirea. Ea nu ascultă de legi. Se naște în libertatea chemării. Simt forfotul mării. Mi s-au reflectat mai mereu torentele sinelui în ochi, în zvâcnirea brațelor, în călătoriile spre val, spre țărm, în cuvintele încremenite de uimire, de dor sau descătușate din legături știute și neștiute. Mă-ndrept spre centrul vieții. Vreau să mă răsfrâng în sărutul soarelui, în stabilitatea stâncilor, în râsul florilor, în profunzimea adâncimilor albastre. Le simt deja mângâierea prelingându-mi-se
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
alungat dorul de tine.In ceasul târziu am revenit... XII. DE CE ?, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. De ce ? De ce mă ard cuvintele pe care nu le uit? De ce atâtea întrebări fără răspuns ? De ce am încremenit odată cu plecarea ta ? De ce mă regăsesc într-un triunghi unde ochii tăi goi mă privesc ? de ce te-astept știind că nu ai să revii de ce te caut fără să te găsesc ? De ce ne-am pierdut în clipa Când toate amintirile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
pierdut în clipa Când toate amintirile s-au împrăștiat... Când pașii tăi s-au întipărit în inima mea ? De ce ? gabrielaenerusu ... Citește mai mult De ce ? De ce mă ard cuvintele pe care nu le uit? De ce atâtea întrebări fără răspuns ? De ce am încremenit odată cu plecarea ta ? De ce mă regăsesc într-un triunghiunde ochii tăi goi mă privesc ?de ce te-astept știind că nu ai să reviide ce te caut fără să te găsesc ? De ce ne-am pierdut în clipaCand toate amintirile s-au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne clătinam frunțile răvășite În privirile albe, cu genele uzate de lacrimi . A încremenit între noi germinația pietrelor Când am împrăștiat amintirea rămasă ... La orizontul dintre bine și rău ,ascunsă În locul unde-am încrestat trecutul cu uitări. Sting văpaia ce-ngana oda iubirii Să te dăruiesc umbrelor ce te vor uză ... Ca pe-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
străine,Când în unde cenușii și agitateCand fericirea își stingea lumină ,Trasata de cercurile grii .Trebuia să purtăm grijă ramelorCe ne-au încadrat în același pătrat ...Fără să ne clătinam frunțile ravasiteIn privirile albe, cu genele uzate de lacrimi .A încremenit între noi germinația pietrelorCand am împrăștiat amintirea rămasă ...La orizontul dintre bine și rău ,ascunsaIn locul unde-am încrestat trecutul cu uitari. Sting văpaia ce-ngana oda iubiriiSa te dăruiesc umbrelor ce te vor uză ...Că pe-o apă -n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul arde mocnit ... Și te-asteptam cu privirea stinsa În clipa , ce-n uitări te-a încremenit. gabrielaenerusu ... Citește mai mult Se zbate-n fiecare suneto aripa invinsaSe zbate-n fiecare sunet o aripă invinsaDescifrand la orizont umbre neconturate ,Privirea adunata-n gând e prinsaDe-aceleasi amintiri înnourate .Răsună tăcerile cu suntele pe careAs vrea mereu să le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]