2,660 matches
-
Când s-au întors în odăile de la primărie în care fuseseră găzduiți pentru noapte, solii erau epuizați, însă entuziasmul nu se scăzuse câtuși de puțin. Nici nu visaseră vreodată că aveau să-l întâlnească pe rege. Cu obișnuitul său zâmbet încrezător, Velasco le spusese un lucru la care nu se așteptaseră nici în ruptul capului. După ce suflară în lumânări, Nishi zise cu glas însuflețit în întuneric: — Acum că o se ne întâlnim cu regele, putem să ne socotim însărcinarea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am și stăruit să privesc totul într-o lumină încrezătoare. Pe măsură ce mă gândeam, una câte una, la toate întrebările pe care eram în stare să mi le închipui, încercam să le dau răspuns cu glas tare, întocmai ca un elev de seminar înainte de examen. Dar în timp ce răspundeam, m-a copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndreaptă spre cer în căutarea lui Dumnezeu. De la plecarea din Sevilia, Velasco nu i-a mai rugat niciodată pe soli să-l sprijine. Nici nu i-a silit pe ocolite să treacă la creștinism. Cu toate acestea, mergând călare, zâmbea încrezător, de parcă totul ar fi fost deja hotărât. După cum le era felul, solii nici măcar n-au amintit de această chestiune, fiindu-le teamă să atingă subiectul. Cam prin locul unde apa râului Tajo își schimbă culoarea căpătând reflexe cafenii, convoiul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și din dreapta și apoi primiră propunerea. În tot acest timp, Velasco i-a privit cu încrederea lui obișnuită, iar părintele iezuit Valente a rămas neclintit cu mâinile împreunate pe genunchi. Auzindu-se strigat, Velasco se ridică arborând dinadins un surâs încrezător. Respectuos, își arătă recunoștința pentru că i se dăduse onoarea de a vorbi despre întâmplările prin care trecuse în Japonia și de a-și spune părerea despre munca de propovăduire din această țară. — Vreme de o jumătate de secol munca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ton misterios. Tânărul domn Îi spusese că nu mâncase Încă, dar că imediat după prânz o să fie gata. Patruzeci de minute, cel mult o oră. La cantina de lângă pod Îi mai dădură trei grappas pe datorie, pentru că părea așa de Încrezător În legătură cu misterioasa slujbă pe care-o avea după-amiaza. Bătea vântul și soarele ieșea de după nori doar ca să se ascundă Înapoi și să lase loc picăturilor de ploaie. Era o zi minunată pentru pescuit de păstrăvi. Tânărul domn ieși din hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pot oferi, spuse Retana. — De ce nu mă bagi săptămâna viitoare? sugeră Manuel. — Pentru că n-o să vină oamenii. Nu vin decât pentru Litri, Rubito sau La Torre. Puștii ăștia-s chiar buni. Ar veni ca să vadă cum o pățesc, spuse Manuel Încrezător. — Nu, n-ar veni. Lumea nu-și mai aduce aminte de tine. — Am ce arăta. — M-am oferit să te bag mâine noapte. După ce ies clovnii, intri cu tânărul Hernandez și poți ucide doi tauri noi. — Ai cui sunt? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbesc, perverșilor mici.“ Și În timp ce clienții săi din fața camerelor de luat vederi Își purtau cățeii cu grație prin toate comenzile de la „șezi“, „culcat“, la „stai“ și „vino“, Harry Îi dădea Înainte ca să-i facă pe toți să se simtă Învingători, Încrezători și continuu motivați. „Ademeniți-vă câinele. Așa, dați-i cu bucățica de brânză pe la nas, acum mai pe spate până când ia poziția de «șezi». Ușor, ușor... Daaaa! Bingo! Dați-i recompensa imediat. A reușit. Și dumneavoastră ați reușit. Numai 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Birmania urma să-l ajute În acest sens, credea el. Cu toată căldura de acolo și alergătura aferentă, grăsimea urma să se topească precum niște ghețari În deșertul Gobi. Culcușindu-se În pat În acea primă noapte petrecută În Lijiang, era Încrezător că totul va merge la fel de lin ca cea de-a doua limbă a Rolexului de la mână. Patul i se părea foarte tare, dar n-avea nici o Îndoială că urma să doarmă foarte bine În el. În avion nu putuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din apă, se sufocă. Și aceasta e cauza morții, lipsa de oxigen. Îl numim Înec pentru că are loc În apă sau În orice alt fel de lichid. O surprinse pe Marlena privindu-l cu atenție. Continuă pe tonul său relaxat, Încrezător. —Peștii, pe de altă parte, au branhii care extrag oxigenul, dar majoritatea peștilor trebuie să se afle Într-o continuă mișcare pentru a filtra cât mai multă apă din care să-și ia oxigenul. Dacă nu se mai pot mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uimitor, ținând cont de cât de inflexibilă era pe vremea când erau căsătoriți În legătură cu lustruirea impecabilă a tuturor suprafețelor. Avea În mână o fotografie Înrămată a lui Rupert pe care o Îndreptă spre cameră. Vorbi pe un ton calm și Încrezător: — Știu că e bine. Tatăl lui e foarte protector. Mark nu ar lăsa niciodată să i se Întâmple ceva rău fiului nostru. Va face tot posibilul să mi-l aducă Înapoi. Moff se Întrebă cinic dacă era un compliment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările agitându-se ca niște bondari În zbor. În curând vom avea un răspuns, spuse Harry Încrezător și plin de speranță. O oră și jumătate mai târziu, un Harry Înnegurat dădu semnalul de Încetare a căutării. Nimeni n-avea să se joace cu mingea azi. 16tc "16" Cum se fac știriletc " Cum se fac știrile" D ezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
De fapt, observase că Phil putea fi de-a dreptul lipicios. Punea mici Întrebări-test, cum ar fi: —Azi m-am gândit la fundulețul tău. Tu te-ai gândit la al meu? Câteodată suna aproape disperat. Ea și-l dorea la fel de Încrezător În pat cum era cu presa. Din când În când, Își permitea să se gândească la Wyatt, adică „aproape niciodată“; Își spunea că „depășise total povestea“. A fost o pasiune trecătoare și reușise chiar să se convingă că fusese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de nemulțumire și furie ale copilului erau un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise. Nu era atât de egoist cum Îl acuzase ea. Doar că ea nu-i permisese niciodată să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întâlnesc pe fata despre care urma să scriu și care era în viață. Altfel spus, chiar dacă mi-ar fi răspuns la întrebări prin tăcere, măcar încercam să o intervievez. Sincer să fiu, în timp ce mă îndreptam spre spital, nu eram deloc încrezător. Oare voi putea aduna material despre ea fără să rănesc pe nimeni? Chiar și acum, a doua zi după interviu, când scriu la masa de lucru, nu sunt încrezător. Nu pot face decât să scriu ceea ce am simțit eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sincer să fiu, în timp ce mă îndreptam spre spital, nu eram deloc încrezător. Oare voi putea aduna material despre ea fără să rănesc pe nimeni? Chiar și acum, a doua zi după interviu, când scriu la masa de lucru, nu sunt încrezător. Nu pot face decât să scriu ceea ce am simțit eu însumi. Dacă voi reuși să-mi exprim sentimentele cu măiestrie, poate nu voi supăra pe nimeni... Începutul lunii decembrie. Iarna se instalase deja în peisaj. Treptat, toamna se făcuse nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zi. Negreșit, în fiecare zi, patru ore. Eram mai puțin interesat de kundalini, cât de însănătoșirea mea. După două luni vertebrele de la baza coloanei au început să vibreze, un lucru pe care îl experimentezi în stadiul kundalini. Tot nu eram încrezător. Simțeam o căldură puternică precum apa caldă care îmi înconjura șira până la creier, se zbătea ca o ființă vie. Era uluitor. Era ceva incontrolabil, ceva incredibil se întâmpla în corpul meu. Practic am leșinat. După trei luni am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
convins că aceștia există. Cred că ar fi binevenit cineva care să-și asume responsabilitatea pentru astfel de persoane. Kawai: Sunt întru totul de acord cu ceea ce ați spus dumneavoastră. Dacă societatea ar fi solidă, oamenii aceștia ar fi mai încrezători. E păcat să gândim că, prin eliminarea acestor invizi, societatea se va consolida. O mare greșeală. Societatea actuală este concentrată pe lucrul acesta. Murakami: Nici unul dintre cei care au plecat din Aum nu a spus că regretă faptul că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram - cu tot aerul ei semeț, înfoindu-mă în hainele mele noi, i-am aruncat o privire încrezătoare în acele ce vor urma. Curaj mare pentru sfiiciunea mea obișnuită. Cunoștința se făcu într-o zi întîmplător, din nimic. O excursiune studențească la Curtea de Argeș cu niște camarazi neprietenoși și abia cunoscuți ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire () <ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
explicate visele, Cicero are în vedere câteva tradiții care s-ar fi impus în gândirea filozofică. Una dintre ele consideră sufletele omenești de proveniență divină, în comuniune unele cu altele, încât „pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om nou, anunță deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși, acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
crede în această posibilitate. Știe că legea, la care dorește să intre, este într-un fel accesibilă: „legea trebuie să fie totdeauna și oricui la îndemână, își zise el“. Cu o asemenea credință, merge să întâlnească legea ca atare. Este încrezător și dorește să intre în casa legii, făcând drumul care se cere în acest sens. Însă cei este dat să vadă până la urmă? Ca să ajungă la lege trebuie mai întâi să treacă de o poartă care, deși mereu deschisă, e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“. După care, ușa cei era destinată va fi închisă de cel care a amâ nat continuu întâlnirea. Ce ar putea să înțeleagă cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire („Unwin sa gândit că vor dormi în labirint, în camera centrală a povestirii...“)<ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. 46
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]