4,088 matches
-
iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oceanul se confundau. Cei bătrîni spuneau că În acel ceas, la fel ca În amurg, lumea celor vii și lumea morților comunicau. În acele clipe nedefinite și fugare, spiritele, zînele și vîrcolacii se amestecau printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumneata În orice clipă. Închise. - Morineau! Ușa se redeschise În fața tînărului jandarm, stoic. - Da? - Știi cumva unde e Marie? - Îl căuta pe fratele ei... Băieții mei l-au zărit pe Loïc urcînd dinspre golful Jefuitorilor de corăbii; dacă s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas ieși rapid din birou, dîndu-l la o parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare lucru. Un scurt-circuit. Te chem dacă am nevoie de dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-ai recuperat toate facultățile de deducție, comandante. Privirile li se Încrucișară și rămaseră ațintite una În alta, la fel de orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi degetul mare În sus: gata de ridicarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cît asasinul nu va fi demascat și Împiedicat să mai facă rău. Lăsă cuțitul jos și ridică paharul. - Pentru adevăr! spuse ea. O pădure de cupe se Înălță. „Pentru adevăr!“ De la barul unde se sprijinea de ceva timp, Philippe Își Încrucișă privirea cu aceea a soției sale și făcu gestul de a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei, asigurînd-o de sprijinul său, apoi lăsă locul fiului, nurorii, nepoatei lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sentiment de satisfacție constatînd cît de repede și de bine comunicau și, de asemenea, că erau destul de complementari. Cu toate astea, fără să se manifeste deschis, nu prea aveau senzația că fac progrese. Vreme de ore Întregi, clădiseră, stricaseră, reconstruiseră, Încrucișaseră ipoteze, dar nici una nu reușea să integreze ansamblul datelor. Nu aveau decît secvențe de soluții care nu se lipeau Între ele. Și mai cu seamă le lipsea un mobil limpede. Doar cîteva informații pe care izbutiră să le culeagă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la brațul complet răsucit, Într-atît moartea lui Lucas o zdrobea de durere. Lăsă să-i scape un geamăt. - Gura, nu vreau să te aud, altfel trag. Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM decretă: - Dacă e băiat, tradiția familiei Kersaint cere ca fiul mai mare să fie botezat Erwan. Cu coada ochiului Își văzu tatăl, susținut de Armelle, desprinzîndu-se ferm de brațul nurorii lui și părăsind Încăperea de unul singur. PM Își Încrucișă privirea cu aceea Îmbufnată a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea de Erwan. Arthus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan. - Mulțumesc, Îi șopti ea din adîncul inimii. Apoi, printre lacrimile care Îi Împăienjeneau ochii, se uită după ei cum se Îndepărtau. Abia atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la jumătatea pantei trebui să se oprească. Câțiva inși bântuiau prin camping, fasciculele luminoase ale lanternelor se Încrucișau În noapte. Mai departe, pe drumul de coastă, circulația rămânea la fel de intensă; la Dynasty, pe drumul spre Saint-Clément, era o petrecere cu sânii goi, dar Bruno nu se mai simțea În stare să se ducă nici acolo, nici altundeva. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând mental o cifră. Toate cifrele erau importante, concentrarea nu trebuia să slăbească nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
menținut În formă prin exerciții sportive. În plus, sugea cu multă sensibilitate; din păcate, Bruno, foarte excitat de situație, ejaculă cam rapid. Mai experimentat, Rudi reuși să-și rețină ejacularea douăzeci de minute, În timp ce Hannelore și Christiane Îl sugeau amândouă, Încrucișându-și amical limbile pe glandul lui. Pentru a Încheia seara, Hannelore le oferi un kirsch. Cele două discoteci pentru cupluri situate În centru jucau un rol destul de modest În viața libertină a cuplului german. Cleopatra și Absolut erau dur concurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avut viața pe care-o merita.” Bătrâna plecă puțin după aceea, vizibil deprimată. Destul de ciudat, lui Michel nu-i era foame, nici somn. Se plimbă o vreme pe coridor, coborî În holul de la intrare. La recepție, un antilez dezlega cuvinte Încrucișate; Îl salută Înclinând capul. Luă o cafea caldă de la automat, se apropie de ferestre. Luna plutea printre blocurile-turn; câteva mașini treceau pe bulevardul Châlons. Avea destule cunoștințe medicale ca să știe că viața Annabellei atârna de un fir. Bătrâna avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
panouri de control care luceau În penumbră. Milioanele de procesoare dispuse Într-o arhitectură masiv paralelă erau gata să integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept, lipindu-le de trup, nu reușea totuși să alunge o impresie de tristețe, de răceală interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la distribuitorul automat. Pe ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spune Guy mai serios. Aerul meu disprețuitor se evaporă într-o clipită. — Serios ? spun, făcând eforturi să nu par prea agitată. Ai auzit tu asta ? — Și zi așa, chiar l-ai pus la punct pe William Griffiths în fața tuturor ? Își încrucișează brațele și mă privește amuzat. Tu nu greșești niciodată, Samantha Sweeting ? — Ei, ba greșesc și eu, ca tot omul, spun modestă. Crede-mă. De pildă, când nu te-am înșfăcat de braț și nu ți-am spus că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i se pierd în zgomotul făcut de taxiul care demarează în trombă. — OK ! Îți promit ! strig în urma ei. Aștept până dispare, apoi fac cu mâna unui taxi. — La Carter Spink, vă rog, spun în clipa în care oprește. Aveam degetele încrucișate la spate. Evident că mă întorc la birou. Ajung acasă la ora unsprezece, epuizată și cu creierii varză, după ce am trecut în revistă cam jumătate din dosarul lui Ketterman. Naiba să-l ia pe Ketterman, mă gândesc, în timp ce împing ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi o coajă de copac. Eu mă ocup de grădina familiei Geiger. Cu mine trebuie să vorbești când ai nevoie de legume. Îl privesc confuză. De ce-aș vrea să vorbesc cu el despre legume ? Se reazămă de tocul ușii, încrucișându-și mâinile, și nu pot să nu remarc ce brațe vânjoase și puternice are. N-am văzut în viața mea un bărbat cu asemenea brațe. În viața reală, vreau să zic. — Pot să-mi ceri absolut orice vrei, continuă. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee despre gătit ? zice. Înainte să îi pot răspunde, dinspre cuptorul cu microunde se aude un ZBANG puternic. — O, Doamne ! țip îngrozită. O, Doamne ! Ce-a fost asta ? Nathaniel se uită prin geamul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschisă. Ridic privirea și îl văd pe Nathaniel rezemat de tocul ușii, cu rucsacul în brațe. Îmi vine imediat în minte scena de dimineață, și mă cuprinde un val de jenă. Fără să vreau, îmi răsucesc ușor scaunul și îmi încrucișez brațele la piept. — Bună ! zic cu un ridicat din umeri gen „Dacă tu crezi că mă interesează persoana ta, te înșeli amarnic”. — Am zis să trec să văd dacă ai nevoie de ajutor. Ochii lui dau roată bucătăriei, trecând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-apucam bine să deschid gura să-ți zic ceva, că săreai de trei metri. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da, e. Dă din cap pentru a-și întări cuvintele. Ca un iepure. Parcă eram un bursuc. Ești un bursuc încrucișat cu un iepure. O rasă foarte rară. Îmi zâmbește și ia o gură de bere. O vreme, nici unul dintre noi nu spune nimic. Mă uit la un avion minuscul care zboară deasupra noastră, lăsând o urmă albă pe cer. — Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]