2,268 matches
-
Drummond, acesta îi rînji și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica nu-mi lipsește. La pășiuni bune mă sălășluește și mă povățuește la ape line.“ Mai mulți i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în cele din urmă, Rima se opri, își astupă urechile cu palmele și, prin mișcări ale gurii și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă cînd îl văzu, apoi se aplecă peste Rima cu un zîmbet neobișnuit de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de funcționari care vor dori s-o șteargă cît pot de repede. Sîntem atacați puternic și din afară și dinăuntru. — Am fost ales, deci, pentru că nimeni nu are încredere în nimeni, zise Lanark. O înflăcărare amețitoare îl cuprinse, dar se încruntă s-o ascundă. Se și văzu pe un postament sau pe un piedestal, poate, înfiorînd o întreagă adunare doar prin cîteva cuvinte simple, pline de forță, despre adevăr, justiție, și frăție. Cum voi ajunge la Provan? întrebă el brusc. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sanitară. în privința asta e de partea noastră, și e important să ne arătăm uniți în fața jurnaliștilor. Nu te teme, e unul dintre admiratorii tăi. Intrară într-un mic hol. Sludden luă un bilet de pe măsuța telefonului, îl citi și se încruntă. — Rima e-n oraș. Alex e sus, în camera cu televizor. Presupun că dorești să-l vezi pe el mai întîi. — Da. — Prima ușă la dreapta, la etaj. Urcă o scară îngustă, acoperită cu un covor gros și deschise încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aritmetică, dar probabil că ai dreptate, spuse autorul scoțînd niște monede de sub o pernă și dîndu-i-le. Asta-i tot ce am acum, aproape două lire. Vino mîine și-o să vedem dacă o să pot reuși să-ți mai dau. Fata se încruntă la monezile din mînă și apoi la autor. Acesta își pompa un spray medicinal în gură cu o pompiță. Ea se întoarse brusc în spatele tabloului și auziră ușa trîntindu-se. — O fată ciudată, murmură autorul oftînd. Fac tot ce pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark îl înghiți pe nărăsuflate și spuse: Credeam că funcționezi ca lift, Gloopy. — Nu face să te ocupi prea mult de același lucru. Ce dorești? Sex, asta e? — Nu, nu numai sex, ceva mai delicat și mai obișnuit. Gloopy se încruntă și bătu darabana pe masă. — Trebuie să-mi explici mai clar. Gîndește-te bine. Bărbat sau femeie? Cîți ani? Ce postură? — Doresc o femeie care m-a cunoscut și m-a plăcut odată și încă mă place. Vreau să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu învinovățesc pe nimeni în afară de mine. Rîse aproape vesel și zise: — Asta e o scuză nemaipomenită pentru a le permite nenorociților să te calce în picioare... Chiar nu știi cine ți-a întinse capcana? — Gloopy? — Sludden. O privi. Ea se încruntă și zise: — Poate că și Monboddo e implicat, dar nu, nu cred. Marele șef preferă să nu cunoască anumite detalii. Mai curînd Wilkins și Weems, dar dacă-i așa, Sludden a fost mai deștept decît ei. în loc să împartă cinstit Unthankul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
refeream. Voiam să-ți vorbesc despre fresca de pe pereți! Ai văzut-o? ― Nu-mi amintesc. Ea nu părea să realizeze că răspunsul era deplasat. ― Dar l-am văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai multe. Îngenunchie lângă soțul ei. În timp ce îi desfăcea călușul îi studie chipul. Văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la ceva... jocurile! Nu cumva jocurile de anul acesta urmau să desemneze pe succesorul președintelui Hardie? Pleoapele i se ridicară: ― Cine-i în cap în prezent? Cine conduce? Kair ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așteptat, după ce-și dădu numele, dar o văzu apoi apărând pe ecranul videofonului. Chipul fetei se lumină, dar îi zise cu însuflețire: ― N-am timp să-ți vorbesc acum. Unde ne putem întâlni? El i-o spuse. Fata se încruntă, începu prin a nega cu o mișcare a capului, apoi îl privi gânditoare. În cele din urmă îi spuse încet: ― Mi se pare îngrozitor de riscant, dar o să-mi încerc norocul, dacă o faci și tu. Mâine, la ora unu; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
protesta dacă vreun alt imperiu, altul decât cel pe care îl conduceți, ar anexa domeniile sale, în mod accidental să zicem, un sistem solar. Poziția Ligii este perfect clară: Cel care a comis greșeala, trebuie s-o rectifice. Enro se încruntă: ― Vom negocia această problemă cu ocazia următoarei sesiuni a Ligii. ― Bine, dar până atunci mai este un an. Enro păru să nu-l fi auzit. ― Mi se pare că-mi amintesc acum de acest sistem. Locuitorii sunt foarte sângeroși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
creadă că un asemenea asalt ar fi putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de mine nu-și poate da seama că, pentru moment este un eșec, cu o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă nu ne înșelăm, constă în faptul că creierul dumitale este un distorsor organic, eu toate consecințele care decurg din aceasta. Cu ajutorul unui distorsor mecanic, ar trebui să reușești să similarizezi două bucăți de lemn în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vechi, nu știam că ești singur.“ „Nici nu sunt singur, Maria“, am spus arătând vag spre masa de unde Dragoș, care nu mai deschisese de mult ochii, ne privea cu o sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei te incită la asta, îți dau impresia că înțeleg
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
momentul în care vom fi amândoi pe Gela. Mai lasă transporturile și asta e ceva, dar mi s-a spus că toate distorsoarele personale vor fi debranșate în douăzeci și patru de ore, fie că mergem sau nu pe Gela. El se încruntă. - Dacă Gosseyn s-ar grăbi! Cred că voi putea să-i fac să mai rabde o zi-două fără să vă dezvălui identitatea. Mă gândesc că ar trebui să ne asumăm acest risc. Părerea mea este că Gosseyn este mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută doar instrucțiunile mele. Janasen cumpăni și protestă. - Ați spus adineauri că "noi" ar trebui să ne asumăm niște riscuri. Am impresia că numai eu risc. - Prietene, zise Discipolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era distorsorul. Gosseyn se încruntă. Fără îndoială, aici era pericolul. Deși poseda un distorsor organic, adică, așa cum îi spunea el, creier secund, cunoașterea sistemului distorsor mecanic al civilizației galactice rămânea neclară. În această neclaritate consta slăbiciunea lui și capcana, dacă era vorba de așa ceva. Preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față. - Liniște, zise cu brutalitate; nu am nevoie de observații de la o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de o parte faptul că Venusienii non-A își apăraseră cu succes planeta în fața forțelor asediatoare. În plus, ancheta nu dezvăluia rolul jucat de Gilbert Gosseyn în legătură cu moartea lui Thorson; însă faptele arătate reprezentau o parte a realității. Enro se încruntă. - Thorson a fost asasinat de succesorul său? întrebă. - Nu avem nici o dovadă, zise Rour, văzând că Ugell nu răspundea. Mareșalul Thorson a fost ucis în cursul unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să vadă dacă apariția lui nu fusese observată. Văzu doi oameni. Unul dintre ei se îndrepta spre o ieșire parțial vizibilă. Celălalt îl privea direct. Gosseyn și cu el porniră în același timp, unul spre celălalt. Se întâlniră. Venusianul se încruntă. - Mi-e teamă că va trebui să vă cer să rămâneți aici până chem un detectiv, zise el. Priveam locul în care... (ezită)... Unde v-ați materializat. Gosseyn răspunse: - Întotdeauna m-am întrebat ce efect poate să aibă asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
refeream. Voiam să-ți vorbesc despre fresca de pe pereți! Ai văzut-o? ― Nu-mi amintesc. Ea nu părea să realizeze că răspunsul era deplasat. ― Dar l-am văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]