1,250 matches
-
nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond le dessous
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a rămâne astfel, salvând cu orice preț bucuria sau măcar virtualitatea ei. „Lumea îți ia pe nedrept puterea de a te bucura. Nu-i consimți !” (p. 49). Precizări în această direcție : „A fi serios nu înseamnă a sta tot timpul încruntat : înseamnă a avea posibilitatea să te bucuri cu adevărat ” (p. 73) ; „Ca formă tipică a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu am reușit să mă opresc din râs și să întreb: Dacă ajung acolo, eu ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
colaborat cu securitatea”. La capătul acestor pseudoraționamente (știm că din fals decurge orice) apare numele nostru lățit într-un ziar, iar dacă suntem suficient de publici, ne apare și figura, eventual este căutată o ipostază în care ne-am strâmbat, încruntat, ca să ni se citească pe „mutră” că suntem dubioși. Nu pot să neg faptul că poza Gabrielei Adameșteanu, agățată de un raționament, cu nimic mai solid decât cel de sus, m-a făcut pentru o clipă să îmi văd propria
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mâncați și voi o bucată de cozonac. Intra în clasă într-un halat cu cordon care-i da o înfățișare cilindrică de butelie sub care se mișca, grăbită, o pereche de piciorușe. Cu o mustață lăsată pe oală, profesorul privea încruntat pe sub sprâncenele zburlite, 172 ținându-și mâinile la spate și răspunzând monosilabic la saluturi. Exclamația ce exprima îndoiala, mânia, uneori chiar veselia profesorului, era alcătuită dintr-o singură silabă: - Hm! MOȘ TĂUTU Deși se numea și Dumitru, lumea îi spunea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care încheia orice conversație: "E liniște pretutindeni" și bătea în birou "Unberufen", încît fusese poreclit Unberufen 83. Cel de al doilea șef de secție, ungur, domnul Müller de Sz. Gyorgy era imaginea Beamter-ului84 bine încopciat, cu privire misterioasă și frunte încruntată. Bătrînul împărat se înțelegea foarte bine cu Cancelarul. Nici unuia, nici celuilalt nu le plăcea să acționeze în profunzime. Dimpotrivă, Arhiducele Moștenitor îl aprecia puțin pe Goluchowski și activitatea sa diplomatică; vienezii povesteau că măgărușul pe care copii lui Franz Ferdinand
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Italii iredentiste 100%, să facă de îndată o ofertă clară de cedări teritoriale în favoarea Romei. Fostele episcopii Trento, Rovereto trebuiau să fie momeala aruncată, cedare de altfel justificată prin rațiuni etnice indiscutabile. "Dar", adăuga ex-cancelarul, luînd dintr-o dată o mină încruntată, "să nu se vorbească de Triest, nici aici și nici altundeva. Germania nu ar accepta niciodată o cedare a Triestului, care este plămînul său drept, cu care respiră spre mările Sudului...". Și, în concluzie: "Macchio, din păcate, reprezintă încăpățînarea mioapă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
noiembrie 2001 Era mai bine când era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu e prea mulțumit de ce citește (nimeni nu l-a silit să citească!). Pentru că-l văd cam încruntat și arborând un aer preocupat, catadicsesc să-i pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care aduce puțin din Barrès în facultatea de a lua repede temperatura morală a locului și a o traduce în câteva planșe impresioniste. Toledo: "...un loc teribil. Închipuiți-vă o stâncă în formă de trunchi de con". Berlinul: "... clădiri negre, încruntate, proiectate pe un cer de cenușă, oglindite în apa neagră..." Hamburg: Nu se poate închipui nordul fără lacuri negre, cu reflexe de păcură..." TUDOR VIANU Tudor Vianu n-a perseverat în poezie, totuși în Imagini italiene versurile sunt mai vii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngro șat glasul și a strigat „bărbătește”: Adu bățul cela măi, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. Ioti bățul colea fă, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. .Bunicul, având trei copii la școală „secundară
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
amicului. Trahanache: Care amic? Brânzovenescu: Care amic, care amic? Știi d ta... Trahanache: Să n-am parte de Joițica, dacă știu. Farfuridi: Iar te faci chinez... Trahanache: Zău nu... Farfuridi: Din partea amicului... Fănică... Trahanache: (surprins) Ce? Brânzovenescu: Din partea prefectului. Trahanache: (încruntat) Cum? Farfuridi: (scurt) Nouă ni-e frică... de! Că și dă coatele cu Cațavencu... Trahanache: (urmează jocul crescendo) Cu Cațavencu? Farfuridi: Cu moftologul... Brânzovenescu: Cu nifilistul... Trahanache: (de abia stăpânindu-și indignarea) Cu Cațavencu? Trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
stânga, în fine spre dreapta. În momentul acesta apare Tipătescu în ușa din dreapta, unde stă un moment nemișcat. Gest de surpriză din partea lui Cațavencu. Aparte.) Tipătescu! O preferam pe ea! SCENA IX Cațavencu, Tipătescu Tipătescu: (a apărut în dreapta cu aerul încruntat și pumnii încleștați, a stat în ușe, a mers apoi liniștit la ușa din fund, măsurând din ochi pe Cațavencu, și s-a oprit în fund un moment; aparte) Ține-mă, Doamne! Cațavencu: (jenat) Stimabile domn, scuzați-mă dacă v-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Caragiale scria în tăcere și adeseori spunea că se simte sub imboldul unei puteri străine.Compunând,construia dialogurile vorbind tare,zâmbea sau se-ncrunta...Muncea neîntrerupt până termina convingerea ca le e superior celorlalti.opera.În tot acest timp era încruntat,febril și ursuz.Când termina, era adesea intoxicat de tutun și cădea câteva zile într-o stare de somnolență pașnică...” Sursele comicului * Comicul de caracter * Comicul de nume * Comicul de limbaj * Comicul de situație * Comicul de intenție( râsul îndreaptă moravurile
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de procuror și de pamfletar. Au rămas însă, ici colo, niște note de sarcasm, pe care dacă le aș fi eliminat sau atenuat, riscam să nu mai fiu autentic. în ciuda deselor mele situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații extreme; în rest, m-am ținut la un nivel constatativ, moderat, ca să nu zic neutru. Cu severitate de moralist n-am vorbit decît despre slăbiciunile mele. Ca să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și nu-i pasă de nimeni. *Arendășia ca fenomen istoric a dispărut; au rămas însă mentalitatea și unele procedee arendășești, pe care - lucru de-a dreptul dezagreabil - le întîlnești și în critică. Arendașul cronicar sau recenzent își începe articolele zgomotos, încruntat, încercînd să intimideze. „înjură” pe mulți, în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mi-a citat și un exemplu de impostură: în comisia de examinare a instrumentiștilor de la „Plaiurile Bistriței” a fost trimis din Capitală cineva care nu știe notele muzicale. Asemenea situații nu te lasă să-ți ridici ochii spre ceruri. Devii încruntat, te frămînți pentru absurditățile din jur. Mergînd, mi-am spus că, pentru a nu-mi umbri „ziua”, trebuie să le uit. *De ce în trecut n-am luptat? Cînd am fost „eliberat” din cele două „posturi de conducere”, n-am contestat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neașteptatul țiuit și enervat la culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul cu suc rămase neatins. Cât despre sticlele de Pepsi ale marilor demnitari, nimănui nu-i mai ardea de astfel de răcoreală. Angelo Miculescu, abătut ca și Virgil Trofin, își presimțea, ca și colegul său de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a face. Ei sunt departe și înaintea noastră! Dacă va fi cazul, au cu cine să se răfuiască. Inexplicabilă concepția celor care au adus la o demonstrație pașnică mii și mii de arme. Despre demonstrația oamenilor muncii nimic nou: fețe încruntate, participare formală, sonorizare din studio, panouri cu duiumul. Ceva nou a fost totuși. Niciodată nu am văzut atâtea portrete ale lui Ceaușescu și nevesti-sii. Era o imagine ciudată între ceea ce ni se arăta la tribuna oficială și în piață: sus
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
astea în Setagaya? -, tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra acolo de când lumea. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu sunt. Dar tu nu știi și licuriciul s-a stins și... eu m-am prefăcut în lună.“ Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb cravata de șoim. Oare pe unde mi-o mai fi insigna? „E noapte și-i târziu și fetița ta nu-i lângă tine. Ești necăjită? Nu fi necăjită, mămica mea, ridică șalul tău. Iată-mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de față, soldați și comandanți. Într-o stare sufletească în care rațiunea era gonită și înăbușită de instinct, oamenii confirmau misiunile primite, le executau febril sau se ascundeau, retrăgându-se deoparte, după cum, probabil, era firea fiecăruia. Astfel unii soldați trăgeau încruntați, calm, alții se închinau și trăgeau iar arma le tremura în mână, alții trăgeau aiurea, alții chiar evitau să tragă. [...] Cei dinăuntrul magaziilor, îngroziți de chinurile morții, încercau să evadeze sau se ridicau pe geamuri în mijlocul flăcărilor, implorând să fie
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Domnului și toate celelalte. M-a pus să-mi fac cruce și apoi să pup icoane. M-am apropiat de una și atunci am observat că sfântul - nu mai știu ce sfânt era - se holba la mine. Nu-mi părea încruntat, dar nici prea prietenos. Trăgeam de timp, făcându-mi întruna semnul crucii. „Hai, măi copile, ai adormit?!“, m-a îndemnat cineva care stătea la coadă, în spate. Deși eram cam înspăimântat, m-am încurajat cu gândul că doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
aici ne despărțim. Dumneavoastră mă întrebați... Robert Turcescu: De dumneavoastră sau dumneavoastră de șeful statului? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Noi doi. Așa. Dumneavoastră mă întrebați tranșant asupra unei chestiuni. Răspunsul meu, indiferent cum vi-l dau, cu un zâmbet sau foarte încruntat, nu vă convine. Cum aș putea să vă conving? Explicația pe care v-o ofer, apropo de spusele șefului statului, este chiar explicația realității. Robert Turcescu: Nu înțeleg un lucru, domnule Ungureanu. De fapt, aici e toată povestea. De ce dumneavoastră
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]