13,143 matches
-
Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea n-am mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunoscut-o când am intrat în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
printre lilieci, Am născocit, pe vremuri, o mie de tertipuri Ca să apar în lume sub diferite chipuri; Am învățat pe oameni cum să trăiască bine, Am zis: "Lăsați să vină femeile la mine!" Am instigat savanții să caute-adevărul Și-am îndemnat pe Eva să savureze mărul... De-atunci există-n lume atâtea lucruri bune Violuri, adultere, bătăi, înșelăciune, Otrava, dinamita, kalașnikovul, tunul, De-atunci există-n lume alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care îl torn în cafea scrie ceva. Nu mănânc zahăr. Mănânc o marcă. Mănânc litere. Fac reclamă. Vedeți, toate cuvintele astea din reclamă au o tendință, impun o anumită lectură. Nu le poți citi pentru simpla plăcere a lecturii. Te îndeamnă să faci ceva. Cocacola nu e ceva de citit, ci ceva de mâncat. De fapt, astea nici nu mai sunt litere. Laptele petru cafea. Sterilizat UHT; 10 ml; 10% grăsime. Ca să fie clar. Scrumiera e made in Romania. Făcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
agronomul este un om al lui Dumnezeu. El s-a gândit la noi și vrea să ne ajute. Da’ cu mine ce treabă de taină ai? Chiar așa de greu îi de înțeles, moș Dumitre? Măi Petrache, ia să mai îndemnăm cu ulcica ceea de vin, că așa mi-a veni și mie - vorba ceea - „Mintea țăranului cea de pe urmă.” Numai ia sama, că moș Dumitru o priceput de la început. Ia spune, moș Dumitre, ce ai priceput matale? Măi, măi! Dacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai? Hai să plecăm, Petrache! Aici nu-i de noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o mâncat limba, că am să merg la târg... Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță cât ai clipi. Dă-i cărbuni, Dumitre, că, conofăit cum te știu, ajungem la târg taman la amiază - l-a îndemnat Țâdulă. -Măi Țâdulă! Tu crezi că eu îs surugiu la poștă? Că amu’ te debarc. Și să nu crezi că te-am luat cu mine așa, de flori de măr... Ia spune, ce plată vrei? Dacă ar fi pe plată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dacă ar fi pe plată, apoi n-ai scăpa tu nici dacă ți-ai vinde toată sărăcia. Da’ eu te iert și mă mulțămesc doar cu poveștile tale din Gromovnic. Au dondănit tot drumul. Aproape de târg, moș Dumitru și-a îndemnat armăsarul: Hai, tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Adică fără primar și clica lui, am vrut să zic... Spunând acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
primăria să fie goală!” Și? Au ieșit trântind ușa... În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Costăchel privea când la Petrache, când la Măriuca, care își frângea mâinile... Ei, ce ați rămas așa? Spuneți ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul. Pe măsură ce înaintau spre centrul târgului, semnele rebeliunii legionare - din ianuarie - se înmulțeau... Pereți de prăvălii cu urme de foc și geamuri sparte. În unele locuri se vedeau chiar și urme de gloanțe... La prefectură, semnele atacului legionarilor se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut prin toate astea, a intervenit: Am văzut ofițeri care pozau în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la o poștă că sunt ofițeri get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de vorbă ca niciodată, a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și noapte - fără apă și hrană... De rămâneai în urmă te aștepta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
era cât un purice. Dacă picam în mâinile oricărui rus nu cred că ne ierta... Didina a prins momentul când Costăchel s-a oprit din povestit - pentru a-și trage sufletul - și a grăit foarte hotărâtă: Măi Petrache! Ia mai îndeamnă oamenii iștia cu ceva băutură. De mâncat... De! O zămorât ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi, ca și cum ar fi vrut să strivească imaginile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Simona să plece pe drumul noii sale vieți, mama ei găsi un moment de taină, când Costache nu era acasă. O luă pe fată de mână și, cu un levicer sub braț, merse în grădină. Se așeză sub nucul pletos, îndemnând-o apoi și pe ea să se așeze. Simona nu știa ce să creadă, mai ales că un timp mama sa nu scoase nici un cuvânt, ci privind zările, căuta parcă să-i vină de peste necuprinsuri amintiri trecute în uitare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acum de strașnica lui poruncă: ,, Nici la moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre pentru a-și lua rămas bun de la cea care îi dăduse viață. Fără a-i detalia motivul ezitării sale, ea nu intră. Vecina și fiica ei Zamfira merseră în casă să-l găsească pe tatăl Simonei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ești inima mea!" Cartea vieții lui s-a închis, gândi Mona. Pe ultima filă mai era o destăinuire. Ea știa în detaliu toată povestea de la mama ei și intui că și el, tatăl ei, o știa, dar ceva nedeslușit îl îndemnase să n-o dea în vileag. Poate tot dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise vindecarea. Cât fusese departe de casa părintească în ultimii ani, parcă bolise. Crezuse că tatăl ei o scosese din inimă, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere iluzia deplină a fericirii. Chiar dacă femeia de care ești îndrăgostit îndrugă numai prostii, tu o asculți mereu cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sănătatea, atât cea trupească, cât și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit - păcatele mele! -, dar Eugen era chiar un om cu frica lui Dumnezeu, iar, atunci când trecea pragul bisericii, o evlavie neînțeleasă îi cuprindea pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-și fixeze bine locul acesta la el în minte, căci, tocmai de aici, începe și povestirea de față. Îmi aduc aminte foarte clar și acum. Ghișeul acela drept este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]