2,093 matches
-
intră bărbați foarte în vârstă, de obicei către 90 de ani, care au făcut parte fie din vreun corp de gardă, fie au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu Palatul Regal. Adresarea lor către Rege începe îndeobște cu un "Sire, vă mai aduceți aminte cînd..." și apoi este evocată fie o manevră de la o școală militară la care Regele a asistat, fie trecerea în revistă a unor trupe. Bătrânul din după-amiaza aceasta, care se apropie de Rege
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și aceștia dau regula) ― decât printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi. Acea mână de oameni aleși (după criteriul insondabil al grației) fac o experiență care nu e decât a lor, pătrunzând pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobște nu le vedem ― și tocmai aceasta este revelația ― pe când ceilalți trebuie să creadă ceea ce primii, grație revelației, au văzut și ceea ce nu poate exista decât ca domeniu al credinței. Credinciosul, cum spune Luther, prin chiar credința sa, este făcut "prizonierul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
traducere", ceea ce s-a născut ca o convenție bazată pe o neputință de fond a terminat prin a deveni aprig, revendicativ și sigur de sine. Mâna care pretinde că, pur și simplu lungindu-se la altă scară, poate apuca ceea ce îndeobște nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convingă că ține în pumnul strâns văzduh din lumea zeilor. Când citesc tipi ca Steiner sau Guénon, am impresia că diferența dintre un mit și un manual de botanică a dispărut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate aceste ticuri, îngemănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanța zborului interzis îndeobște muritorilor, îi dădeau lui Irinel aerul unei zeițe nevrozate, căzute din paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur în apartamentul meu din Heidelberg, în timp ce eu mă aflam la Paris, apoi am început să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o porțiune infinitezimală a sufletului lui Charmides se dezgolește și pe măsură ce dialogul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului. De aceea dialogul de tip socratic este sacru, pentru că are loc în vederea defrișării unui teren pe care îndeobște numai zeii și sufletele nemuritoare se pot mișca liber. 10 iunie Lângă mine, într-o casă boierească de la începutul secolului trecut, cu o curte tihnită, care trimite la o altă vârstă a Bucureștiului, stă o familie de muzicieni. Trei generații
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
univers sonor. Îmi percep vecinii ― fetița, părinții ei, bunicii ei și un câine lup ― fără să mi-i reprezint vizual, doar ca pe entități vocale. Bunicul și câinele lup au voci asemănătoare, deși a câinelui e mai frumoasă, pentru că bunicul îndeobște se răstește, în timp ce câinele are un lătrat timbrat și armonios. Vocea bunicii nu se aude niciodată în curte și din cauza asta trebuie doar să-mi imaginez că ea există. Vocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori câinelui. Vocea mamei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în numele "exigenței". Această viziune simplificatoare, potrivit căreia omul dispare în spatele funcției creatoare, mai ales când e vorba de "filozofi", cunoaște o largă răspândire. În imaginarul popular, filozoful trebuie să fie un personaj nebulos, distrat și sfrijit, eliberat de verigile care îndeobște îi țin pe oameni legați de lumea aceasta. El este dincolo de foame, de sete, de eros și, în genere, de orice latură pragmatică a vieții. Doamne ferește să ai, ca filozof, statura unui profesor de sport (de vreme ce Kant avea 1,50
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desfășoară drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezențele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtăm, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de acolo obținem un nou termen de grație pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în față. luni, 2 octombrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diverselor nutrețuri - Greutatea corpurilor mai îndatinate. Economia vitelor: Alegerea vitelor de prăsilă - Mulsul vacilor - Ceva despre oierit - Ce avem de observat când cumpărăm cai? - Vârsta cailor - Cât timp poartă animalele agricole? Pomăritul: Părțile pomului - Prășirea pădureților de altoit - Despre altoire îndeobște - Surceii nobili - Ceara și rășina de altoit - Altoirea în despicătură - Copularea - Ocularea. Vieritul: Culesul strugurilor - Spălatul buților - Cum să fie pivnița? Stupăritul: Date statistice. Legumăritul: Cultura fragilor. Mătăsăritul: Păstrarea seminței - Schimbarea pielei - Omidăria - Nutrirea omizilor. Mijloace în contra unor primejdii grabnice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cunoștința poporului. Tot în privința administrării, întrebuințării și a însăși proprietății fondului s-au garantat prin rescriptul Consiliului Suprem din 3 marte 1784 cătră generalul Enzenberg următoarele: Pentru că după prea înalta intențiune a Maiestății Sale veniturile moșiilor preuțești și mănăstirești sunt îndeobște menite pentru susținerea episcopului și a celeilalte preuțimi ce se va sistemiza pentru înființarea școalelor și a altor institute pioase, apoi pentru ținerea zidirilor preuțești, prin urmare pentru că aceste moșii nu sunt a se confisca după cum spune intimațiunea cea foarte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Duminică la 28 noiemvrie 1876 a încetat din viață G. Costaforu. Născut la anul 1821, Costaforu a fost unul din cei dintâi care, după studii serioase în Paris, a venit să aprindă în această țară făclia științei dreptului. E cunoscut îndeobște că a fost unul din cei mai buni jurisconsulți, că a fost în mai multe rânduri ministru, deputat, senator și agent al țării în străinătate. [1 decembrie 1876] ["RĂSPUNSUL... "] Răspunsul (publicat în revista esternă ) a principelui Bismarck la interpelația deputatului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
picior de răzbel. Aprovizionarea și administrațiunea sanitară e pretutindenea bună; dar cuartierele sunt încă rele. Atât pentru aceasta, cât și în urma îndelungatei inactivități trupele sunt nemulțămite, cu deosebire întrucît mobilizarea a silit pe cei mai mulți a-și părăsi casa și familia. Îndeobște disciplina e zguduită. În cercurile militare răzbelul e privit ca un lucru inevitabil și se susține că în curând trupele vor trebui să înainteze peste granițe în România. Deocamdată însă timpul și lipsa căilor de comunicațiune face absolut peste putință
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
procesele - verbale ale noului parlament din Constantinopole, Plato prin istoria vestitului Nastratin-hogea, Aristofan prin "întroducerea în arta caraghioșilor ", artă despre a cării înțelegere ungurii au dat strălucite dovezi în vremea din urmă. Să sperăm deci că, în interesul culturei omenești îndeobște, limba turcească va deveni limba Academiei ungurești din Pesta. Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al ziarului Kelet din Cluj și am spus că efectul unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rămâne sclavul obiceiurilor ruginite de seculi. Este adevărat, în multe din comunele noastre vedem grădini gemând, ca să zicem așa, sub povara pomilor, cari însă nu aduc mai nici un profit curat. Pentru ce? Pentru că țăranii nu-i știu cultiva. Pomii fiind îndeobște prea grămădiți și astfel neavând la dispoziție îndestulă lumină, căldură și spațiu în care să-și întindă rădăcinile și crengile, ei rămân pururea slăbuți și bolnăvicioși, rodind tot numai la doi trei ani odată. De cu primăvară și peste vară
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acel puțin să {EminescuOpIX 399} fie ales. Acest din urmă este principiul de care e condus d-nul Humpel în instrucția muzicei și desigur va veni timpul în care meritele d-sale pentru cultura muzicei în mijlocul societății noastre vor fi îndeobște recunoscute. Cu privire la bucăți, ele se ieu din autorii cei mai celebri. Cu privire la executare am admirat totdeauna preciziunea și fineța cu care elevele mai înaintate în instrucția muzicală s-au distins în esecutările lor. De toate au cântat la piano vreo
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-l întrebe la vro socoteală de aceste, ci el are asemenea volnicie ca și patriarhul. Din toate acestea, scrise de mâna bătrânească, se vede curat că stat și biserică erau neatârnate, că clasele societății erau libere, căci până și vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor, c-un cuvânt un popor liber de țărani și de păstori. Și cum era acest popor se poate judeca de împrejurarea că, chiar la 1777, Austria avea de scop a împărți Bucovina în "ocoale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
clar trăsătura devălmașă ce caracteriza comunitatea din moment ce, în timpul când Costin postelnicul înfăptuia hotărnicirea, cel mai târziu în 1631, ultimul an în care numitul mare boier apare cu dregătoria de postelnic, nu sunt solicitați „oamenii buni și bătrâni”, cum se practica îndeobște, ci întreaga comunitate a satului = Umbrăreștii. Evident, la acțiunea propriu-zisă a hotărniciei nu va fi participat efectiv întreaga masă a locuitorilor din obște, ci doar reprezentanții lor, dar specificarea în act a satului întreg reprezintă expresia unei practici străvechi și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu putea fi altul decât slugerul Costache, având în vedere că Tofana, soția sa din a doua căsătorie, moștenise sate și părți de sate de la mama ei, Anghelina Bujoreanu, multe din ele foste stăpâniri ale marelui vornic Cârstea Ghenovici, locuri îndeobște bine cunoscute din numeroasele documente ce le consemnează, ceea ce nu e cazul cu Umbrăreștii, din care ia acum părți „nealese” vornicul Gavriliță. Să se observe și faptul, nu lipsit de semnificație, că în timp ce fiica ia în stăpânire, de predilecție, părțile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dar care nici nu beneficiau de vreun drept anume în rând cu ceilalți locuitori. După cum se vede, reprezentau și ei un procent de circa 20%, ceea ce nu e puțin. În mentalitatea timpului și până mai târziu, aceștia nu erau considerați îndeobște ca fiind „în rândul oamenilor”, o expresie păstrată și folosită de părinții noștri când ei ne îndemnau spre îndeletniciri și fapte de așa natură încât să poți fi considerat că te afli „în rândul oamenilor”. Documentele relevă că fiecare din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aibă un rol de căpetenie în procesul schimbului de mărfuri ca intermediari, nici în evul mediu și nici în epoca modernă, comerțul rămânând în mâini străine. Chiar și crâșmele sătești erau patronate de elemente străine de sat, de cele mai multe ori, îndeobște, este totuși admis că toate satele temeinic organizate și complet structurate își aveau un anume loc de comerț, crâșma satului, dar și hanurile de la marginea satelor boierești mai mari, ori situate la încrucișări de drumuri, la treceri peste poduri, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
bărbați sunt de părere că „o femeie nu are suficient timp pentru a se implica în politică”. De ce? Din cauza obligațiilor familiale, a treburilor casnice care sunt tot „datoria” partenerelor de cuplu sau, cum scria Tudor Arghezi în 1928(!) „...femeile sunt îndeobște dacă nu mulțumite afară din cale cu starea lor în familie, dar îndeajuns de adâncite în treaba lor ca să nu se mai gândească la altceva” (Arghezi, 1928, p. 2). și din numeroase cercetări rezultă că gradul de susținere al familiei
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
relevant și interesant de constatat faptul că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a o presta, când unul sau altul a încetat din viață și când a trecut timpul pentru care obligația de întreținere a fost prevăzută de lege. Obligația de întreținere se stinge în mod obișnuit prin executare, adică prin plată, așa cum îndeobște se sting și celelalte obligații. a.Dispariția stării de nevoie a creditorului întreținerii Nevoia beneficiarului întreținerii este una din condițiile de existență ale obligației legale de întreținere încât, de câte ori starea de nevoie încetează, debitorul nu mai poate fi constrâns la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de a administra bunurile acestuia, ambii urmârind același scop, ocrotirea minorilor rămași fără părinți. Ținându-se seama de rolul acestui curator de înlocuitor al tutorelui, se vor aplica regulile ce reglementează materia tutelei, iar nu acelea de mandat, care sunt îndeobște aplicabile numai curatelei, potrivit art. 155 din Codul familiei. 331 Ea încetează de drept, prin însuși faptul intrării în funcțiune a noului tutore, nemaifiind necesară o decizie de ridicare a curatelei din partea autorității tutelare. Cât timp va dura această curatelă
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]